Câinii latră, caravana cheltuielilor bugetare trece, spun guvernanţii de la Bucureşti, convinşi că vor avea destul nisip unde să-şi vâre capul în momentul în care de la avertismente se va ajunge la penalizări directe.

Ce spune Bruxelles-ul, este ceea ce spun mulţi specialişti din ţară. PSD s-a angajat în cheltuieli bugetare exagerate din dorinţa de a demonstra că îndeplineşte la literă toate promisiunile electorale. Rezultatele se văd în scăderea dramatică a investiţiilor publice, dar nici prin această operaţiune nu se pot produce suficiente  rezerve pentru menţinerea echilibrelor bugetare şi a nu se ajunge la un model de tip Grecia.

Legea salarizării unitare a trecut de Senat, urmând să primească la Camera Deputaţilor votul final. După rapiditatea cu care s-a discutat la Senat, e clar că nici dezbaterile din Cameră nu vor fi mai consistente şi legea va trece fără probleme. Toată lumea va fi fericită, pentru că nici Opoziţia nu se arată a fi vreun mare critic al proiectului, din aceleaşi raţiuni electorale. Se gândesc şi ei că nu dă bine la bugetari să te arăţi împotrivă, dar calculul politic este greşit. Ca de fiecare dată în semenea situaţii, cine capitalizează electoral este iniţiatorul legii, în cazul de faţă PSD. A concura pe acelaşi culoar este fără rost pentru că autorul legii va lua tot, iar cei care se asociază doar din speraţa că vor prinde câteva firimituri electorale, vor rămâne cu buza umflată.

Din contră, o poziţie documentată arătând clar riscurile unor cheltuieli neacoperite, poate găsi rezonanţă în zonele electorale nearondate de PSD, partid pe care oricum nu îl poţi desprinde de publicul său tradiţional.

Cu sau fără avertismente, dacă cheltuieşti banii pe care nu-i ai, te trezeşti falit.

Asta nu înseamnă că o lege a salarizării unitare nu este necesară. De zeci de ani, în România se aplică principiile salarizării din regimul comunist. Aşa s-a ajuns la o grilă profund distorsionată care are prea puţin în comun cu principiile unei salarizări echitabile, în funcţie de munca depusă. Fiecare minister, fiecare familie ocupaţională s-au descurcat de-a lungul timpului după cum au avut sprijin politic. Nu a existat o vedere de ansamblu şi s-a peticit cum s-a putut. Pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin. Iar încercarea de a pune la punct un nou sitem de salarizare în domeniul bugetar a eşuat de pe vremea guvernului Boc.

De aici şi până la creşteri salariale fantastice, aşa cum promite actualul proiect de lege, este o cale lungă. Este adevărat, economia creşte, dar a merge pe ideea măririi deficitelor şi aruncării scadenţei pe umerii generaţiilor viitoare, nu va produce nimic bun. Deja se vede că facem creştere economică fără dezvoltare, un balon de săpun care se va sparge când te aştepţi mai puţin.

Guvernul trebuie să dea un răspuns avertismentului Comisiei Europene. Poate va fi unul la fel de ironic precum primele declaraţii pe acestă temă ale oficialilor de la Bucureşti. Poate că MTO-ul va fi pus la punct de o să-i meargă fulgii. Chestiunea e simplă. Cu sau fără avertismente, dacă cheltuieşti banii pe care nu-i ai, te trezeşti falit.