Pentru început, trebuie să lămurim ceva important. Nu care cumva să credeţi că Forumul Tinerilor din România, organizatorul evenimentului, o structură care pretinde să reprezinte tinerii din România, l-a invitat pe domnul Mircea Geoană la festivitatea de încheiere a Consiliului Naţional al Tineretului (CNTR) ca om politic. Nu, Doamne fereşte! Forumul Tinerilor din România n-ar trage niciodată cu partidul care conduce ministerul de la care îşi trage seva. Pardon, finanţarea. Fostul preşedinte PSD ne-a vorbit nouă, participanţilor de la CNTR, ca preşedinte al Institului Aspen România, partener strategic al manifestării. Organizaţie care, de ce să nu recunoaştem, e de referinţă în zona de leadership şi are câteva programe dedicate tinerilor mai mult decât tentante.

Revin la întrebarea mea. E cu atât mai potrivită în această perioadă, în care spaţiul public e populat de dezbateri aprinse legate de situaţia în care se află Partidul Social Democrat, condus 5 ani şi de Mircea Geoană, după ce a pierdut pentru a treia oară alegerile prezidenţiale.

Nu credeţi că oamenii care fac de 25 de ani politică în România, care au fost şi la cârma unor partide şi au avut ocazia cel puţin să reformeze politica românească, ar trebui să facă un pas în spate?

Asta a fost întrebarea mea pentru domnul Mircea Geoană la Consiliul Naţional al Tinerilor din România, după ce şi-a povestit cariera, a vorbit despre politică externă şi a ţinut tinerilor prezenţi în sală (oare pentru a câta oară?) prelegeri despre clasa politică şi, vezi Doamne, necesitatea unei reforme a acesteia. Spre surprinderea mea, am câştigat aplauzele tinerilor din sală cu acest cartof fierbinte pe care Mircea Geoană l-a servit elegant şi pe care a reuşit să-l dea gata până la finalul evenimentului.

A luat-o destul de personal, chiar dacă eu am formulat întrebarea la modul general. Îl înţeleg, probabil că ar fi vrut să facă mai multe lucruri în anii în care s-a aflat în fruntea celui mai mare partid din România, dar i-a plăcut puterea şi a uitat de conceptele alea rostite pompos, cu ajutorul cărora cucereşte tinerii fără spirit critic ba la o dezbatere, ba la o gală, ba la o conferinţă. Din păcate, sălile de conferinţe sunt pline de astfel de tineri, care sunt mândri că au ocazia să îi atingă pe cei care au adus românii în situaţia de a nu mai avea niciun gram de încredere în instituţiile publice.

Vă redau răspunsul domnului Geoană:

"Asta a fost cu torpila! Da şi nu. Nu poţi să generalizezi în nicio activitate umană. Sunt oameni cu experienţă politică veche care au în continuare ceva de spus. Poate nu ca preşedinţi sau şefi de partide, dar care au în spate un bagaj de experienţă care este important. În ceea ce-i priveşte pe cei compromişi, corupţii, aici trebuie curăţenie totală, fără niciun fel de ezitare. Dar a spune că se naşte de fiecare dată o generaţie spontanee, care brusc, doar prin faptul că nu a fost mânjită în experienţe anterioare, are soluţii la toate problemele complicate ale societăţii, nici asta nu este adevărat. [...]

Nu sunt implicat în chestiuni necurate sau legate de corupţie, ţin la reputaţia mea şi cred că e cel mai important lucru în viaţă. Evident că primenirea e necesară, evident că sunt oameni care s-au uzat şi sunt atât de uzaţi încât nu mai au ce căuta pe stradă, darămite în politică! A spune tabula rasa, chestia asta spartană că cei care sunt tineri sunt automat buni şi proaspeţi, uitaţi-vă la cazuri de politicieni tineri care nu sunt nici buni, nici proaspeţi. Există o selecţie naturală. Prima întrebare este: tu ai face pasul către politică? Pentru că ai pus întrebarea asta, în mod sigur ai face-o. Atunci încearcă să înveţi de la lucrurile care au mers prost şi de la exemplele negative multiple pe care le ai, dar sunt sigur că ţi-ai putea găsi, poate nu în România, un mentor politic cu mai multă experienţă care să îţi spune că nu tot ce zboară se mănâncă. A conduce o ţară e o chestiune complicată pe care nu o poţi învaţa peste noapte, chiar dacă eşti mult mai proaspăt şi poate mai integru, şi poate mai onest. Nu în sensul de corupţie, ci în sensul de pasiune pe care o simt în vocea ta. E adevărat, mi-ai dat vreo două peste ochi de nu m-am văzut! Da, e nevoie de primenire. 25 de ani e mult, eu fac politică din 2001. O să fie un moment în care probabil că nu o să mă mai simt util în meseria asta. Încă mă simt util şi nu mă dau la o parte nici să mă împuşti!"

Până la final, a ţinut să mai facă nişte clarificări:

Am reuşit să reformez partidul din care fac parte şi pe care l-am condus cam până la jumate, după care m-am împotmolit. Nu e o scuză, ţi-o spun ca un practician, Cristi. Suntem între prieteni, da? [...] Cristi, partidele trebuie să se modifice, nu atât cei care sunt în interior pentru că dacă se schimbă modul în care partidele funcţionează, recrutează oamenii, îi triază, investesc în oameni, atunci e aproape garantat faptul că după cei acei oameni vor ajunge în poziţii de autoritate, lucrurile vor merge mai bine. Dacă partidele rămân închise, unde doar pilele şefului sunt pe listă şi în clipa în care nu ai democraţie internă în partid, când sunt numai yesmeni pe acolo, poţi să fii sigur că acel partid e sortit eşecului la guvernare, chiar dacă ai succes electoral. 

Vor fi schimbări importante în politica românească. Unu, se face curăţenie pe linie de justiţie. Doi, publicul pune presiune pe tine şi trebuie să răspunzi cumva la acea presiune. Dacă vrei să intri în politică, e un moment foarte bun!

În rest, Mircea Geoană a fost destul de autoironic la adresa sa, cu trimitere la episodul "Mihaela, dragostea mea". Momentele astea mi-au plăcut. A, şi "Eu măcar am fost preşedinte pentru o noapte. Victor Ponta, nu". Asta chiar a fost spumoasă şi mă face să rămân la ideea că Mircea Geoană e un lider politic rezonabil, bine pregătit, dar care ar trebui să mai şi facă (pe linie de reformă a clasei politice), nu doar să vorbească. Ar putea să înceapă chiar azi, la Consiliul Naţional Executiv al PSD.

În aşteptarea celeilalte jumătăţi de reformă în PSD, vă salut!