Confruntat cu a treia schimbare a premierului în numai un an de zile de la învestirea primului guvern PSD, dar şi cu numeroasele probleme cu justiţia care se pot concretiza oricând în sentinţe nefavorabile, singura armă rămasă la dispoziţia şefului PSD este manipularea ambiţiilor prezidenţiale a centrilor de putere decisivi pentru salvarea şi menţinerea sa în libertate şi în fruntea PSD.

Cum timpul rămas până la alegerile prezidenţiale din anul 2019 a început deja să se scurgă, iar PSD continuă să rămână singura forţă politică care, în ciuda marilor erori de guvernare, rămâne constantă în sondajele de opinie, nu este exclus ca,  în contextul în care dezamăgirea electoratului de dreapta este tot mai mare, o mobilizare exemplară a electoratului PSD să poată decide câştigătorul prezidenţial chiar din primul tur de scrutin.

Având la dispoziţie acest atu electoral, singura salvare pentru Liviu Dragnea a rămas tranzancţionarea funcţiei prezidenţiale. Promisiunea unui non-combat la alegerile din 2019, în cazul lui Klaus Iohannis, sau pregătirea terenului electoral pentru o eventuală candidatură a Laurei Codruţei Kovesi pentru funcţia supremă în stat, sunt singurele arme pe care mizează Liviu Dragnea în acest moment.

Chiar dacă prin desemnarea Vioricăi Dăncilă şi-a asumat şi un cost electoral personal în planul imaginii, costuri ce se resimt mai ales în zona electoratului masculin tradiţional al PSD – electorat care consideră că o femeie nu este capabilă să îşi asume responsabilităţi foarte mari – Liviu Dragnea a realizat prin această desemnare o mutare cu multiple implicaţii strategice. 

1. Dăncilă şi conservarea bazei tradiţionale a partidului

Cum segmentele electorale progresiste pe care PSD a reuşit să le atragă la vot la parlamentarele din 2012 şi prezidenţialele din 2014, în special datorită profilului electoral al fostului premier Victor Ponta şi ca urmare a adoptării unor măsuri cu impact în plan economic, se vor reorienta din punct de vedere electoral în 2019, pentru Liviu Dragnea, în acest moment, conservarea bazei tradiţionale a partidului este esenţială.

Atât profilul noului premier, cât şi profilul echipei guvernamentale este unul în perfectă concordanţă cu profilul electoratului tradiţional al PSD.

În ceea ce priveşte nivelul de educaţie al electoratului care votează PSD, dintr-o analiză socio-demografică privind studiile, rezultă că mai mult de jumătate din electoratul cu studii primare şi medii care a exprimat o opţiune electorală aparţine acestui partid.

Aşa cum rezultă dintr-o analiză socio-demografică privind genul, 43,0% din electoratul feminin care a exprimat o opţiune electorală, a optat pentru Partidul Social Democrat, astfel că desemnarea Vioricăi Dăncilă conservă acest atu pe care partidul îl are la nivelul segmentului de electorat feminin.

Criticată extrem de dur de analişti şi comentatori politici, Viorica Dăncilă reprezintă însă întruchiparea perfectă a femeii simple din popor. Dăncilă are mari şanse să devină un personaj apreciat de electoratul feminin al PSD, care se va regăsi în look-ul şi stilul ei vestimentar, în timp ce bărbaţii o vor aprecia pentru că este modelul femeii perfect supuse bărbatului.

În ceea ce priveşte nivelul de educaţie al electoratului care votează PSD, dintr-o analiză socio-demografică privind studiile, rezultă că mai mult de jumătate din electoratul cu studii primare şi medii care a exprimat o opţiune electorală aparţine acestui partid.

Un electorat care se va regăsi atât în profilul de oameni simpli, obişnuiţi al noilor miniştri, cât şi în discursul public al acestora, peste 90% din acest electorat utilizând în mod frecvent regionalisme precum „pamblică” sau „genunche”.

Eliminarea figurilor importante şi cu prestanţă ale social-democraţilor – precum Ecaterina Andronescu – din formula guvernamentală, figuri care puteau atrage la vot şi electorat din zona celor cu studii superioare, este un alt element care consolidează noua direcţie strategică a PSD.

2. Dăncilă şi neutralizarea Gabrielei Firea

Primarul Capitalei este printre puţinii lideri ai PSD care a încercat să profite din punct de vedere electoral cu ocazia CEX-ului în care a fost mazilit premierul Tudose, încercând să se profileze astfel drept liderul responsabil care este îngrijorat de soarta ţării.

Fiind un adevărat centru de putere şi un adversar redutabil pentru Liviu Dragnea în lupta pentru şefia PSD, dar şi un lider cu ambiţii prezidenţiale, desemnarea Vioricăi Dăncilă în funcţia de premier are drept obiectiv şi anihilarea la nivel de imagine a Gabrielei Firea.

În prezent, fiind personajul politic cu cel mai mare număr de voturi după preşedintele României, dar şi datorită funcţiei de mare vizibilitate pe care o deţine, Gabriela Firea este percepută ca fiind cea mai puternică femeie din România, conducând detaşat în sondajele de opinie la nivel naţional.

Un prim efect al desemnării Vioricăi Dăncilă în funcţia de premier va fi scăderea Gabrielei Firea în sondaje, funcţia de premier fiind o poziţie de putere mult mai importantă decât cea de primar, oferind numeroase avantaje şi diverse instrumente pentru creşterea popularităţii.

Deşi a declarat că nu este interesată de o candidatură la alegerile prezidenţiale de anul viitor, Firea nu poate rata momentul electoral 2019 în condiţiile în care dispune de trambulina şi logistica necesară unei astfel de candidaturi.

Însuşi prezenţa Gabrielei Firea în Parlament, cu ocazia şedinţei şi votului de învestire a guvernului Dăncilă, o premieră din punctul de vedere al participării Primarului General la învestirea unui guvern, este un semnal destul de clar că Firea simte şi percepe pericolul unei concurenţe reale.

Europarlamentar timp de mai multe mandate şi mai puţin prezentă în planul central al partidului, Dăncilă este necunoscută electoratului PSD, însă funcţia de prim-ministru o poate propulsa pe aceasta în sondajele de opinie, dat fiind faptul că este şi prima femeie care ocupă această funcţie.

Ambiţiile de putere şi cele prezidenţiale pe care ar putea să le aibă Gabriela Firea pentru anul electoral 2019 sunt anihilate astfel chiar din interiorul propriului partid.

Deşi a declarat că nu este interesată de o candidatură la alegerile prezidenţiale de anul viitor, Firea nu poate rata momentul electoral 2019 în condiţiile în care dispune de trambulina şi logistica necesară unei astfel de candidaturi, riscul unei erodării la nivelul imaginii, în perspectiva anului prezidenţial 2024, fiind foarte mare pentru aceasta.

3. Dăncilă – precedent pentru un preşedinte femeie

După cele două candidaturi total nereuşite realizate la prezidenţialele din 2014 de Elena Udrea şi Monica Macovei, ambele revendicându-se ca reprezentante ale electoratului de dreapta, o nouă candidatură feminină în această zonă electorală ar fi privită cu multe rezerve de către un electorat şi aşa mult prea dezamăgit de multiplele experimente politice eşuate.

Eventuala candidatură la prezidenţiale din 2019 a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, s-ar lovi însă şi de reticenţa manifestată la nivelul electoratului de a vota o femeie în funcţia supremă în stat.

Deşi foarte multe femei au fost alese în funcţia de primar, chiar şi funcţia de Primar al Capitalei este deţinută tot în premieră de o femeie, sau deţin funcţii guvernamentale, totuşi candidaturile feminine pentru funcţia supremă în stat au fost privite cu foarte mult scepticism din partea electoratului, acestea reprezentând mai degrabă doar o pată de culoare în timpul campaniilor prezidenţiale. 

Desemnarea Vioricăi Dăncilă în funcţia de prim-ministru reprezintă însă un precedent care are forţa să genereze la nivelul societăţii impactul psihico-emoţional necesar pentru acceptarea unei femei ca titulară a puterii executive.

Astfel că până la alegerile prezidenţiale din 2019, electoratul va avea suficient timp să se gândească că, dacă un personaj şters ca imagine şi extrem de slab pregătit din punct de vedere profesional, precum Viorica Dăncilă, poate ocupa funcţia de şef al Guvernului, de ce un personaj cu o imagine destul de bună în rândul electoratului şi bine pregătită profesional, precum Laura Codruţa Kovesi, nu poate fi alesă în funcţia de şef al statului.

Pentru Liviu Dragnea este tot mai evident că timpul joacă în defavoarea lui.

*

Pentru Liviu Dragnea este tot mai evident că timpul joacă în defavoarea lui. Artificiile tehnico-juridice, demarate imediat după câştigarea alegerilor parlamentare din 2016 cu scopul de a-i asigura atât liniştea politică, cât şi libertatea, au fost blocate de fiecare dată fie de protestele masive de stradă, fie de intervenţiile de la Bruxelles.

Slăbit în jocul politic de mutările pe care a trebuit să le facă în propriul lui teren, lui Dragnea i-a rămas un singur atu pe care îl mai poate utiliza atunci când se prezintă la negocierile de masa puterii: funcţia prezidenţială.

Dacă social-democraţii se vor trezi la finalul lui 2019 că au pierdut din nou funcţia supremă în stat, lucrul acesta nu se va datora nici dezastrului economic care se prefigurează, nici tradiţionalului deja vot prezidenţial anti-PSD, nici măcar candidatului care va intra în cursa electorală.

PSD va pierde funcţia prezidenţială pentru că aceasta a fost vândută deja de Liviu Dragnea. Lui Iohannis, Kovesi sau unui alt centru de putere. Însă acest lucru îl vom afla cu certitudine abia în 2019.