Exclusiv Macron proclamă supremația garanțiilor europene de securitate față de cele NATO. Expert: „Există un scenariu și mai periculos”

Președintele Macron a sugerat că Europa își poate garanta securitatea independent de NATO, bazându-se pe Articolul 42.7 din Tratatul UE, dar analistul militar Sandu Valentin Mateiu consideră această viziune e una idealistă. În practică, majoritatea statelor europene continuă să vadă Articolul 5 din Tratatul NATO ca pe o garanție mult mai solidă și indispensabilă.

Imagine de la exercițiul NATO de la Smârdan, judeţul Galaţi. FOTO: Inquam Photos / George Calin

Președintele francez Emmanuel Macron susține că clauza de apărare reciprocă a Uniunii Europene (Articolul 42.7) este „beton”, fiind chiar mai puternică decât Articolul 5 al Tratatului NATO. Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu, cunoscut analist militar cu experiență de peste 20 de ani în serviciile militare de intelligence, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce europenii vor fi obligați să se bazeze în continuare pe NATO și ce soluții există din perspectiva Uniunii Europene și chiar a României.

Adevărul: Președintele Emmanuel Macron  a afirmat că că Europa își poate garanta securitatea independent de NATO, bazându-se pe Articolul 42.7 din Tratatul UE, ba chiar spune că acesta oferă garanții mai solide decât celebrul articol 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Chiar așa să stea lucrurile?

Sandu Valentin Mateiu: Da, eu aș spune că președintele Emmanuel Macron a făcut declarația asta într-un cadru poetic. Hai să spunem că și contextul în care a venit Macron și a făcut aceste afirmații explică multe. Mai întâi a fost acea întâlnire din Cipru, unde au fost europenii, iar aici mă gândesc la Franța și Grecia, prima oară. După aceea a fost la Atena, fiind contextul în care grecii cumpără armament de la francezi. Iar Franța s-a angajat să fie un partener strategic al Greciei. Aici vorbim deja de o problemă care apare când apărarea Europei va fi asigurată numai de europeni în cadrul dat de Articolul 42.7. De ce? Turcia va fi exclusă și apare conflictul greco-turc, apare problema cipriotă. Și apare și o întreagă discuție, dar care este vastă.

Și care ar fi principala diferență între acest articol al Tratatului UE și celebrul articol 5 al NATO?

Dacă ne întoarcem la interpretarea lui Macron asupra lui 42.7, putem să vedem că acel articol este generos, da, dar în primul rând el nu implică acea obligativitate pe care Articolul 5 o are. Emmanuel Macron spune că statele europene trebuie să reacționeze și să vină în sprijinul celui agresat cu toate mijloacele de care sunt capabile, dar oricum decizia rămâne la nivelul statelor. Să nu uităm însă că în Uniunea Europeană, în Europa avem și state neutre care nu se vor angaja militar. Așadar, aici este de remarcat, este de spus din start că totul ține foarte mult de latitudinea statelor. În fond, dacă ne uităm la Articolul 42, acesta, paragraful 42.7, este complementat de altele care spun că apărarea principală a multor state va rămâne în sarcina NATO.

Ce urmăresc în acest caz statele europene membre NATO?

Deci, statele europene membre NATO au căutat să găsească o convergență între ceea ce le asigura și le asigură NATO prin Articolul 5 și acest Articol 42.7. Până la urmă, paragraful 42.7 a fost activat o singură dată când au fost atentatele teroriste la Paris, mai mult simbolic. De aceea cred că, deși în viziunea președintelui Macron „Europa suverană” și „Armata Europeană” îi conferă o autoritate deosebită, în final este vrabia de pe gard pe care majoritatea europenilor n-o s-o dea pe vrabia din mână, care este Articolul 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice.

Tot NATO și articolul 5 înseamnă garanții ferme

Asta înseamnă că în continuare ar trebui să ne raportăm la articolul 5 din NATO, inclusiv România, nicidecum la garanțiile europene invocate de președintele Emmanuel Macron?

Exact, din perspectiva mea trebuie să ne raportăm la acel articol 5 care, se știe bine, stă la baza NATO. Dacă ne raportăm la securitatea Europei, a României, aici este soluția în continuare! Toți se raportează la Articolul 5, dar între timp se încearcă să găsească o soluție la poziția americană: că este retragere, că sunt angajamente mai reduse la anumite responsabilități în cadrul NATO. Europenii încearcă, în primul rând, să îndeplinească ceea ce li s-a spus mereu de către Washington, iar în ultimul timp li s-a cerut chiar cu insistență. Iar acum, administrația Trump a făcut literă de lege ca europenii să fie primii în a asigura apărarea convențională, reînarmarea, până la ocuparea funcțiilor la NATO în măsura în care americanii nu le mai ocupă. Dar de acolo până la a trece pe centrul de greutate pe aceste garanții de securitate europene, pe acel 42.7, suntem totuși încă foarte departe.

Sandu Valentin Mateiu. FOTO: Captură video

Așa că cel mai bine este să ne raportăm la Articolul 5 al NATO, articolul care stabilește principiul apărării colective și este considerat piatra de temelie a Alianței. Iar acest articol ne spune că un atac împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor țărilor membre și îi obligă pe aliați să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a veni în sprijinul celui agresat.

Există totuși unele temeri cu privire la o posibilă dezangajare a Statelor Unite. În ce fază ne aflăm, de fapt, în prezent?

În final, toată lumea își pune întrebarea ce se întâmplă dacă Statele Unite ale Americii nu-și vor mai asuma responsabilități majore în cadrul NATO. Și când spun „majore” înseamnă în primul rând umbrela nucleară, comandă, control, intelligence, logistică, forțe armate. După părerea mea, în acest moment ne aflăm într-o fază în care se caută foarte mult o soluție, în condițiile declarațiilor lui Donald Trump, care au un caracter personal, dar în final se constituie într-o direcție clară. Pentru că orice am spune, declarațiile lui Donald Trump arată o reticență față de NATO, dar și o nemulțumire crescândă față de europenii din cadrul Alianței. Și mai arată, putem spune, și o neasumare a unor responsabilități față de aceștia. Ceea ce nu poate fi de natură să ne liniștească.

UE e vulnerabilă fără Statele Unite

Pentru că se tot vorbește de autonomia strategică europeană, când ar putea Uniunea Europeană să-și asigure propria securitate?

Ca să fiu sincer, aici sunt probleme prea complicate ca să pot să dau un răspuns simplu și imediat. De fapt, analizând situația, trebuie spus că nu știm care va fi evoluția ulterioară. Pentru că în clipa de față vedem o Americă sau o administrație Trump, un președinte Donald Trump dezlănțuit, supărat pe aliații europeni sau cel puțin nemulțumit de ei. Poate fi un element. Există clar o tendință prin care Statele Unite ale Americii își vor deplasa atenția pe teatrul Indo-Pacific, se vor concentra mult mai mult pe Asia – Asia de Sud-Est și vor fi mult mai puțin receptive la tot ceea ce se petrece în Europa. Este cât se poate de evident acest lucru. Dar în măsura în care renunță la responsabilitățile pe care și le asumă în cadrul NATO, europenii își asumă din ce în ce mai multe responsabilități pentru apărarea lor, mergând în final până la situația în care își asumă în întregime apărarea. Există însă un scenariu și mai periculos, cel mai periculos, de fapt. Dar noi pare că suntem încă departe.

De aceea, acum revin la ideile cu privire la această autonomie strategică, cred că cel mai bine este situația actuală, ceea ce fac mai toți. Inclusiv Franța, care vede această soluție mai mult politic. Plecând de la gaullism, până la urmă Franța vine cu formularea: „Vedeți că am avut dreptate?”, referindu-se la de Gaulle, când a spus: „De ce să cred că America va intra în război nuclear pentru noi? Mai bine să mergem suverani cu Armata Europeană”. Suntem departe de acolo. În clipa de față, europenii acționează pentru reînarmare și consolidarea pilonului european al NATO. Își vor asuma — există un plan foarte clar — responsabilități din ce în ce mai multe pe măsură ce americanii nu și le mai asumă, dar nu decisiv renunțarea la umbrela nucleară; mai degrabă se compensează ceea ce America nu își mai asumă, decât un marș fără americani.

Ați făcut referire la „un scenariu periculos”. În ce ar consta pericolul și cât de plauzibil îl vedeți?

Scenariul cel mai periculos este cel în care Donald Trump ar anunța retragerea Statelor Unite ale Americii din NATO și europenii ar trebui să compenseze rapid, mai ales umbrela nucleară. Ăsta este scenariul cel mai periculos, dar, după mine, estre, de fapt, și cel mai puțin probabil. Chiar este foarte puțin probabil.