N-am învăţat mare lucru de atunci.

Legea privind Starea de Alertă a trecut de parlament în două zile

Parlamentul a funcţionat corect, potrivit cerinţelor aduse de pandemie. Ne-a oferit un spectacol care n-a fost nici „sinistru”, nici „jalnic”. S-a mobilizat şi în două zile a trecut prin ambele camere proiectul de lege înaintat de guvern, modificând ce au crezut ei că trebuie modificat. Că doar guvernul este în subordinea parlamenului, şi nu invers. Mai greşeşte şi parlamentul. Dar sunt acolo reprezentanţii noştri, ai societăţii, şi ne conduc prin emiterea de legi între două tururi de alegeri parlamentare.

Eroarea grosolană a fost a guvernului, care nu a citit Constituţia să vadă ce are voie şi ce nu are voie să facă. Situaţia adusă de pandemie nu este una care să suspende Constituţia. Şi nici o Stare de Asediu sau un cutremur puternic. Există legi şi prevederi în Constituţie care se aplică şi în astfel de cazuri.

Guvernul a gestionat corect situaţia adusă de pandemie. Mai puţin restricţiile la drepturile şi libertăţile fundamentale pentru care trebuia să ceară lege în parlament încă de acum 3-4 săptămâni. În fine, acum am intrat în legalitate şi respectăm Constituţia.

Un exemplu. După apariţia deciziei CCR privind amenzile date în Starea de Urgenţă, numărul lor a scăzut şi de 10 ori. De ce? S-a „cuminţit” populaţia, sau n-au mai fost abuzuri, ştiind că urmează procese în tribunal? Să ne spună dl ministru pentru care şi un biet strănut devine „criminal”!

Urmează câteva zile de vid legislativ

Sper ca guvernul şi CNSSU să nu repete eroarea de a lua decizii pe baza legii votate ieri în parlament, înainte de intrarea în vigoare a legii. Actele emise în acest fel ar fi lovite de nulitate, eventual pot fi atacate în contencios administrativ. Situaţia epidemiei nu este atât de dramatică încât să nu putem trece de cele 3 zile fără o legislaţie restrictivă. Populaţia este acum informată, ştie ce poate face şi ce nu, pentru a se putea proteja de coronavirus. Nu trebuie s-o oblige statul. Dacă unii cetăţeni se tem de inconştienţa altora, care n-ar respecta măsurile de protecţie şi prevenţie, n-au decât să stea în case încă trei zile. Unde au trecut 60, nu mai contează încă trei.

Urmează două zile în care legea votată ieri poate fi atacată la CCR. Faţă de majoritatea lejeră cu care a fost votată, 267 de voturi pentru, este puţin probabil să fie atacată. Mai ales că a fost eliminat în ultimul moment articolul care contrazicea flagrant Constituţia, cel cu intrarea în vigoare imediat după publicare în MOf. Precis ar fi fost atacată pe baza acestei prevederi, ceea ce pune sub semnul întrebării luciditatea celor care au propus respectivul articol.

Sunt multe prevederi în lege cel puţin discutabile

În legislaţia secundară ar putea fi îndreptate, dacă guvernul are suficientă minte. De ce se aplică restricţii dure ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi în judeţele care au înregistrat un număr mic de cazuri şi niciun decedat? Braila-19 cazuri, Harghita-24 cazuri, Olt-51 şi încă multe alte judeţe. De ce sunt interzise deplasările în afara localităţilor, doar sub premiza că o persoană infectată ar putea duce boala în alte localităţi? Dacă riscul este sub 0,1%, merită menţinută această restricţie?  Mai ales că siguranţă 100% nu vom avea niciodată.

De ce nu pot pleca în drumeţie la munte, împreună cu familia, şi să dormim singuri într-o cameră de hotel, cu mâncarea adusă de acasă? Vom întâlni pe poteci de munte alţi turişti, pe care să-i infectăm dacă suntem noi bolnavi, şi nu păstrăm distanţa regulamentară? Şi în pieţe, magazine alimentare, terase, nu-i putem infecta?

Dacă îmi pun o undiţă în maşină, pot ieşi oricând din localitate, cu argumentul că merg la pescuit. Cine mă verifică? Sau primesc amendă apriori, aşa, să mă las păgubaş!

Legea votată ieri nu ţine cont de blocarea economiei. Polonia a decis deschiderea hotelurilor şi restaurantelor. Avem sute de mii de firme pe punctul de a-şi da obştescul sfârşit, pentru că nu mai au încasări din care să-şi continue activitatea. Statul nu are bani să le susţină pe toate,  noi nu suntem Germania sau America. Ce facem, le lăsăm să dispară definitiv?

Statul acţionează acum ca în 10 august, când invoca o tentativă de lovitura de stat şi a gazat populaţia. Nu trebuie să ne speriem de coronavirus mai mult decât este cazul. În ultimele zile majoritatea cazurilor de decese sunt în căminele şi azilele de bătrâni, oameni deja având comorbiditati, şi pentru care nu s-au luat de la început măsurile de protecţie speciale. Specialiştii epidemiologi mai exagerează şi ei, să-şi dea importanţă. După trecerea epidemiei nu mai ştie nimeni de ei, cad în uitare.

Mai important  este faptul ca  acum, după două luni de Stare de Urgenţă, populaţia are cunoştinţele necesare şi ştie ce trebuie să faca să se ferească de virus. Este responsabilitatea cetăţenilor să-şi ia măsurile de protecţie necesare. Să nu cadă victime vreunui strănut „criminal”. Cine apreciază că e prea riscant să părăsească localitatea, n-o face. Stă acasă. Dar cine doreşte să-şi salveze afacerea,  să facă drumeţii la munte în condiţiile de securitate pe care le consideră necesare, să poată părăsi localitatea fără formalităţi. Riscul de a îmbolnăvi alte persoane, sau urşii şi lupii din pădurile noastre este prea mic pentru a fi luat în seamă. Sau oricum, riscul blocării economiei este mult mai costisitor.

Concluzie

Sper că guvernului şi CNSSU să le fi venit mintea la cap, să nu ia decizii în baza legii votată ieri în parlament, înaintea intrării ei în vigoare, adică în cel mai bun caz lunea sau marţea următoare. În lege se spune de multe ori că guvernul „poate” institui anumite restricţii ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Dar nu este obligatoriu. Să fiu guvern, le-aş impune doar în judeţele care au înregistrat un număr mare de cazuri şi decese, aş elimina restricţia de a părăsi localităţile, alte restricţii care îngroapă definitiv firmele mici şi mijlocii. Că nu are statul bani să dea la toţi salariaţii rămaşi fără slujbe. Se va trezi la fundul sacului bugetar, cu un deficit de 10-12%, pentru care nu va fi nimeni dispus să ne dea bani cu împrumut. Cum nu sunt guvern, mă limitez să-mi dau cu părerea, cu menţiunea că până acum am avut dreptate în cele  susţinute.