Câteva lucruri ar trebui să fie clare în actualul context, iar o adevărată percepţie a lor ne-ar scuti de vulgaritatea şi de circul de prost-gust care domină în aceste zile viaţa publică. În primul rând, în orice ţară civilizată, procesul de justiţie este considerat sacrosanct, iar independenţa şi legitimitatea sa nu sunt puse una-două sub semnul întrebării. Desigur, este necesară o voinţă politică pentru orice anchetă de mare amploare, iar faptul că aceasta a existat în cazul Microsoft (probabil, într-adevăr, cu un impuls extern) şi în actuala demolare a fostei „blonde de la Cotroceni“ nu poate decât să ne bucure. Nimeni nu este şi nu trebuie să fie mai presus sau în afara legii, din indiferent ce regim politic sau tabără partinică ar face parte. Ca să reluăm o butadă celebră, cinică dar eficace, faptul că nu pot fi anchetaţi şi condamnaţi toţi hoţii din ţara asta nu trebuie să ne împiedice să ne-o dorim pentru fiecare caz în parte, indiferent din ce motive se întâmplă de facto.

O păpuşă Barbie pentru adulţi

Nimeni nu pare să înţeleagă că procesul de justiţie, odată declanşat prin demararea urmăririi penale, îşi urmează cursul său şi importantă este eventuala condamnare – cu sau fără executare – de la capătul drumului. În acest context, măsura arestării preventive îşi are rostul şi justificarea sa, ea oricum este la latitudinea puterii judecătoreşti. Nevoia de senzaţional a televiziunilor transformă însă astfel de momente într-un spectacol mediatic ieftin, cu scopul de a gâdila instinctele joase şi profundul resentiment al „oamenilor simpli“. În cazul Elenei Udrea, lucrurile au ajuns la paroxism, ţinând cont cât de central a fost rolul persoanei în politica românească a ultimilor 10 ani şi cât de detestată este ea acum de (cea mai) mare parte a populaţiei.

Voit sau nevoit, în aceste zile Elena Udrea nu a fost altceva decât ceea ce mereu şi-a dorit, adică lucrul cu care este identificată încă de la intrarea ei în politică, acum peste 10 ani: un obiect sexual, o „păpuşă“ erotică bună pentru a aprinde imaginaţia tuturor cretinilor care se uită la televizor (sau subiect de bancuri online pentru fel de fel de „deştepţi“). Justiţie, infracţiuni economice, viaţă politică, instituţii ale statului? Să fim serioşi. Atât de des a fost asociată în aceste zile Elena Udrea cu cuvântul „cătuşe“ (verificaţi burtierele mai tuturor televiziunilor în momentul reţinerii sale) încât pare că toată lumea nu-şi doreşte altceva decât s-o vadă pe blonda absolventă de Drept legată la mâini – fantezie sexuală clasică şi de o previzibilitate dezarmantă. Evident, şi pleşcoianca a făcut tot posibilul să se dea în spectacol: atitudine provocatoare, discurs mahalagesc pigmentat cu referinţe istorice şi culturale (procedeu tipic ţopesc), gesturi „mafiote“ de doi bani etc. Cu totul ilară este referirea deseori la propria persoană ca persoana a III-a: „Elena Udrea face şi drege“, procedeu care constituie în mod cert obiectul teoriei psihiatrice.

Servicii secrete versus servicii sexuale

A fost vreodată altfel? Pleşcoianca a intrat în politică sub pulpana lui Traian Băsescu, iar cei doi vor fi asociaţi pentru totdeauna în imaginarul colectiv. Preşedintele a fost dispus să rupă legăturile cu mai toţi susţinătorii săi de calibru din prima fază a mandatului pentru relaţia cu blonda platinată, iar acum pare că-şi doreşte să moară cu ea de gât, susţinând-o până în pânzele albe (sau negre, după gust). Campania electorală a Elenei Udrea de anul trecut a avut, orice s-ar spune, o puternică încărcătură sexuală, subliminală sau explicită. Blonda a mizat perpetuu pe sex (în sensul larg al cuvântului) pentru intrarea şi ascensiunea în politică, aşa că primeşte acum ceea ce a semănat, într-o populaţie la care prostul-gust este aproape un mod de viaţă.

Alte lucruri sunt însă mai grave. Aşa cum spuneam, procesul de justiţie trebuie lăsat să-şi urmeze cursul, dar el este atacat în aceste zile din mai toate părţile. Este absurd să te temi că Elena Udrea ar putea dezvălui din teribilele secrete colecţionate în cei 10 ani dacă este arestată, tocmai aceasta este ideea arestării preventive. Blonda a încercat deja să contraatace şi în mare parte a şi reuşit, prezentându-se drept o victimă a serviciilor secrete şi a generalului Coldea personal. Ei şi? Trebuia să fii orb ca să nu vezi legătura între politicieni şi serviciile secrete, nu numai în speţa Udrea. Ca şi alţii (oameni politici, milionari de carton etc.), „blonda de la Cotroceni“ este o creaţie, o „păpuşă“ a serviciilor secrete, care după ce au folosit-o o distrug, pe principiul „eu te-am făcut, eu te omor“. S-a mai întâmplat şi li se va mai întâmpla şi altora.

„Marile spirite se întâlnesc“ sau Băsescu + Udrea = Antena 3

S-a observat prea puţin bizara identitate dintre discursul justificativ al Elenei Udrea şi cel al Antenei 3 de mai an, în cazul condamnării patronului postului. Cu alte cuvinte, nu eu sunt vinovat, ci am devenit ţinta cuiva (Băsescu, respectiv procurorii per se) pentru că spun adevărul. Este o ironie teribilă s-o vezi pe Udrea, una dintre principalele ţinte ale „anteniştilor“, folosind cuvânt cu cuvânt argumentele acestora. Mai grav, şi fostul preşedinte, în ieşirea sa de duminică, îi ţine isonul protejatei sale, afirmând că „se încearcă demolarea a tot ceea ce am construit în cei 10 ani de mandat“.

Fractura logică este totală, atâta timp cât în cele nici două luni de când Băsescu a părăsit Cotroceniul nu s-a produs nicio modificare în cadrul instituţiilor statului vizate de discurs, care au aceiaşi şefi şi aceiaşi angajaţi. Adică brusc ele au devenit vulnerabile la ordin? La ordinul cui? Cuplul Băsescu-Udrea, încă influent pentru mulţi dintre conaţionali, aduce astfel o grea lovitură instituţiilor şi procesului independent de justiţie, poate singurul lucru bun creat în ţară în ultimii ani.

„Corul bocitoarelor“

Cancerul care ne roade este însă mult mai întins şi el are drept unele dintre uneltele principale pletora de aşa-zişi comentatori politici, de fapt manipulatori ordinari la ordin ai opiniei publice. S-a spus că votul de pe 16 noiembrie 2014 a trimis la plimbare şi această specie parazitară în societatea românească, dar se pare că, la fel ca şi în cazul clasei politice, mai avem mult de aşteptat. Cabala pusă pe picioare în aceste zile afirmă astfel: „zăngănitul de cătuşe“ (sic) şi arestările la televizor au profunde consecinţe negative pe plan politic şi economic. Ori ne facem de râs în exterior („ce model oferim copiilor noştri, cu atâtea arestări?“, se lamenta şi „Abramburica“ mai an), ori nimeni nu mai semnează nicio hârtie nicăieri, de teama unei viitoare arestări, ceea ce duce la blocaj economic. L-am auzit şi pe altfel bonomul Ilie Şerbănescu întrebându-se în genul lui Cocoşilă: „Ce avem să punem în loc, domn’e, dacă decapităm întreaga clasă politică?“.

Un aşa-zis „satirist“, al cărui nume nici nu merită pomenit, se lamenta aseară la televizor că trei din principalii săi clienţi de publicitate au fost arestaţi în ultimele luni, iar acum şi şeful unei importante reţele de distribuţii de presă, ceea ce-i perturbă lui businessul. Cu alte cuvinte, când în sfârşit avem motive să ne bucurăm că se întâmplă ceva în ţara asta, „corul bocitoarelor“ se lamentează pe principiul drobului de sare sau pentru că vreunul din ei are de suferit la buzunare (afacerile implică risc, Caţavencule!). Aici nu este vorba de pură prostie sau de mentalitate de sclav, ca în cazul oamenilor oarecare, ci de o operaţiune conştientă, rău-intenţionată şi, desigur, cointeresată. Scopul: „spălarea“ Udrei pentru unii, pentru alţii „spălarea“ în sens larg a oricui poate deveni clientul procurorilor, adică a oricărui patron (în sensul extins al cuvântului) care poate ajunge pe mâna justiţiei.

Citeşte şi:

Klaus Johannis trebuie să civilizeze România cu biciul

Occupy Palatul Cotroceni

Să-i dăm Băsescului ce este al Băsescului