Din dosarele discrete ale diplomaţiei româneşti: Implicarea României în susţinerea Republicii Moldova şi a preşedintelui Maia Sandu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Maia Sandu şi Klaus Iohannis Foto presidency.ro
Maia Sandu şi Klaus Iohannis Foto presidency.ro

A devenit un laitmotiv şi subiect de atac la adresa României relaţiile sale cu Republica Moldova, sub diferite aspecte.

Dacă Rusia a invocat implicarea şi dirijarea evoluţiilor de la Chişinău, împiedicarea pupilului său, Igor Dodon, să realizeze obiectivele strategice ordonate de la Moscova, tot ea a inoculat şi susţinut teme de atac interne, prin pleiada de instrumente media şi purtători de mesaj cu simbrie pe care-i are la Bucureşti: România susţine/l-a susţinut pe oligarhul Plahotniuc, România susţine corupţii din Republica Moldova, România nu a avut nici un aport la alegerea Maiei Sandu, România nu a ajutat cu nimic la dezvoltarea lucrurilor după alegerea preşedintelui şi nu are nici un aport la actualul rezultat al alegerilor. Şi, în general, România nu are nici o strategie în Republica Moldova.

Este motivul pentru care merită să demitizăm teoriile din spatele acestor atacuri, unele cu sursă legitimă, dar inoculată, altele de-a dreptul parte a formulei de decredibilizare a României la Chişinău. Vom face acest lucru prin deschiderea unor dosare mai discrete ale acţiunilor Bucureştiului. Ele sunt transparente, poate nu suficient de subliniate, niciodată reunite sintetic şi oferite publicului, pentru că acest pas conţine anumite riscuri. Şi chiar şi acum acest demers necesită o ocultare a unor acţiuni şi referinţe, pentru a nu strica dezideratului de atingere a obiectivelor strategice prin relevarea prea evidentă a ţintelor şi realizărilor tactice obţinute.

Între Scila şi Caribda: implicarea României în sprijinul Republicii Moldova

Există încă în spaţiul public întrebări cu privire la poziţionarea României faţă de Republica Moldova. Baza este discuţia despre implicare/neimplicare sau gradul de implicare nerelevant al Românei. Evident că o asemenea evaluare este liberă şi o fac jurnalişti şi analişti cu diferite grade de acces şi cunoaştere. Este însă reprobabil ca un asemenea demers să fie făcut public de jurnalişti care nu au urmărit sau considerat bogăţia de elemente publice care există şi sunt suficiente pentru o evaluare corectă a acţiunilor pe care diplomaţia română le-a desfăşurat şi a obiectivelor pe care România le-a urmărit şi atins.(Nu respingem faptul că, chiar acest demers este inspirat pentru a determina expunerea publică a elementelor strategice care, altfel, nu sunt destinate publicului).

Este evident că multe dintre acţiunile unui stat nu au un caracter public, tocmai pentru ca devoalarea unor paşi şi a unor realizări de etapă, de nivel tactic, să nu pună sub semnul întrebării atingerea unor obiective strategice. În plus, există o anumită reticenţă de înţeles ca să nu transformăm România într-o ţintă predilectă în dezbaterea politică din R. Moldova sau într-o evidentă contrapondere cu acţiunile Rusiei în acelaşi spaţiu(fapt, oricum, greu de evitat, la nivelul speculaţiei jurnalistice locale). Mai mult, unele din prezumatele acţiuni care sunt inventate de unii merg în contradicţie directă cu abordările Bucureştiului oficial şi ne situează chiar în zonă de confruntare cu acţiunile complementare ale altor state.

Comentariile, inclusiv recente, ale unor observatori că nu avem o politică clară în aceea ce priveşte Republica Moldova sau că Maia Sandu nu a fost sprijinită, sunt pur şi simplu eronate. De fapt, obiectivul strategic al României, asumat în mod deschis, este integrarea europeană a Republicii Moldova prin şi împreună cu România, cu tot ce înseamnă acest dezideratasigurarea condiţiilor pentru înfăptuirea treptată în Republica Moldova a valorilor, normelor, practicilor, standardelor de viaţă şi bunăstare europene, ajungând până la aderarea la UE într-o perspectivă pe care o dorim şi la care lucrăm pentru a o face cât mai apropiată. Strategia în vigoare a României a fost elaborată în urmă cu 4 ani, a fost coordonată de către Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trecut printr-o perioadă de pregătire de doi ani şi se aplică în ultimii doi ani, constant şi gradual, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu precădere.

Reproşurile publice de inspiraţie estică vizează, mai întâi, faptul că România se implică în alegeri, dirijează şi controlează libera exprimare în spaţiul public şi politic. Apoi că dirijază alegerile în plan politic, recomandând, sprijinind sau desemnând anumiţi favoriţi care să fie votaţi. Nimic mai fals: vizita particulară la Bucureşti, de exemplu, a liderilor Platformei DA a ţinut de relaţiile pe linie PPE cu PNL, fapt ce i-a adus în faţa premierului, miniştrilor, preşedintelui Camerei Deputaţilor, ca lideri ai PNL. Totuşi, PAS este tot membru al PPE şi liderii acestui partid au avut acelaşi tratament, ba mai mult având în vedere funcţiile publice, cu precădere funcţia de Preşedinte a Maiei Sandu. Şi da, România ştia de atunci despre şansele fiecăruia dintre partide. Primirea liderilor PPDA nu a însemnat nici că România susţine partidul lui Andrei Năstase, nici că a pierdut pentru că a susţinut un partid care nu a trecut pragul.

Raportarea României la unionism: de ce nu AUR şi personajele steagurilor fluturânde

Rusia, principalul iniţiator al acestor discuţii, nu se fereşte să adauge critici directe privind ingerinţa în alegeri – deşi anul acesta ţinta predilectă a fost Ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, Dereck Hogan, şi ambasadorul Uniunii Europene, Peter Mihalko, în primul rând, abia apoi reprezentanţii ţării nostre. E ciudat că atacurile vin exact de la iniţiatorul pe scară largă a războiului informaţional, care deţine, totodată, şi controlul pe spaţiul public al Republicii Moldova, în lipsa acţiunilor Consiliului Audiovizualului în ultimii ani. În plus, am identificat o bătălie la fel de importantă de contrapunere a agendei României cu SUA, Germania, alte state(vezi Ungaria la Chişinău).

În toate aceste cazuri a fost vorba, în fapt, în cea mai mare măsură a demersurilor relevante, despre o abordare comună, coordonată cu Bucureştiul, complementară, niciodată în contradictoriu, problema fundamentală rămânând atacul concomitent, orchestrat imagologic şi informaţional din aceleaşi centre, de neimplicare şi implicare exagerată sau implicare nepotrivită în Republica Moldova. Un atac vechi, dar la care au cuplat, inexplicabil, şi voci mai relevante din spaţiul românesc.

Deci reproşurile la adresa României s-au dovedit incorecte pe toate planurile. O simplă investigare în arhiva de pe site-ul MAE, sau o evaluare cu bună credinţă a acţiunilor publice ale oficialilor români în Republica Moldova era suficientă. Dar cei care s-au lansat în asemenea diatribe nu au avut nici un moment dorinţa de a investiga ce se întâmplă, şi au făcut artă cu tendinţă, impunând o concluzie deja stabilită şi selectând (sau ignorând) ce şi-au dorit din informaţiile la dispoziţie. O tehnică cunoscută, de altfel, şi combătută la nivel european pe linia fake news-urilor.

În plus, există o clasă de pseudo-analişti ahtiaţi după vizibilitate care şi-au uitat rigorile meseriei de jurnalişti şi care inventează cele mai perfide teme, cele mai şocante concluzii, în măsură să atragă lectori online şi distribuţie, şi pe care le substanţiază în mică măsură cu argumente, pentru că scopul e de a cataliza vizibilitate prin impactul afirmaţiilor făcute. Aceştia contrazic de plano orice afirmaţie oficială, orice argument şi comunicat venind de la autorităţile române, fără nici un motiv real. Astfel, se susţine strategia de război informaţional a Rusiei în România şi Republica Moldova tocmai prin menţinerea şi propagarea acestor confuzii şi idei aberante şi neargumentate.

Principala temă de atac este susţinerea/nesusţinerea de către România/Preşedintele României/ MAE a unionismului la Chişinău. Pe de o parte se reproşează că oficialii români nu susţin reunificarea României şi Republica Moldova – corect este că un asemenea deziderat nu se află în declaraţiile oficiale, ci doar susţinerea integrării europene a Republicii Moldova, cel de-al doilea stat românesc. Alţii reproşează, din contra, că România are o agendă ascunsă a reunificării cu Republica Moldova, prin acest deziderat contrapunându-ne acţiunilor şi alternativelor altor state europene.

Realitatea este că România susţine drumul european al Republicii Moldova, apropierea elementelor de prosperitate, securitate, de justiţie, elementelor instituţionale democratice de cele din spaţiul european, în primul rând. Apoi că România apără identitatea românească a majorităţii cetăţenilor din Republica Moldova, că se autoidentifică români sau moldoveni, în funcţie de baza culturală şi educaţională pe care au parcurs-o fiecare şi de impactul propagandei sovietice a moldovenismului ideologizat. De aceea, MAE a făcut demersuri pentru recunoaşterea şi în Ucraina a unei singure limbi şi a unui singur popor român, fapt ce permite acces la educaţie a tuturor celor care se autoidentifică români / moldoveni pe baza apartenenţei la UE a României şi a reglementărilor ucrainene pentru limbile europene. De asemenea, România face demersuri pentru a îmbunătăţi situaţia vorbitorilor de limbă română, a românilor în Ucraina.

Cât despre unirea în sine ca act, este un gest ce presupune în primul rând voinţa manifestă a majorităţilor cetăţenilor celor două state româneşti. În România procentele sunt clare – 87-78-85% din populaţie îşi doreşte unirea, că o înţelege sau nu la nivel de costuri şi proces. În Republica Moldova, procentele sunt în creştere, dar nu au depăşit niciodată 35-36%. Unioniştii se regăsesc în susţinerea PAS şi a Maiei Sandu la actualele alegeri(altfel nu s-ar justifica scorurile de sub 1% cumulate ale partidelor unioniste). În plus, punctul de cotitură şi negociere este clar, atunci când se va pune problema: menţinerea României reunite în UE şi în NATO, cu toate acordurile de securitate implicate. Şi aici eforturile sunt constante de zeci de ani, în consultări, tatonări, discuţii chiar luând în consideraţie un viitor virtual al reunificării.

Contribuţia României la transformarea din R. Moldova, alegerea Maiei Sandu şi câştigarea alegerilor anticipate

România a participat, cu propriile instrumente, la pregătirea unui public avizat şi orientat spre susţinerea candidaturii Maiei Sandu şi victoria sa ca Preşedinte al Republicii Moldova. Am făcut-o prin ajutorul constant acordat cetăţenilor şi comunităţilor locale, instituţiilor statului Republica Moldova care au dorit să facă reforme şi în perioadele în care şi-au asumat aceste reforme, criticând întârzierile şi neconcordanţele, ieşirea din agendă sau revenirea în formate de contra-reformă. Cu riscul de a mă repeta, am să evoc aici direcţiile sprijinirii Maiei Sandu şi a echipei sale, în deplină coordonare cu aceasta pe tot parcursul ultimilor ani:

În primul rând, prin afirmarea publică constantă şi vocală a sprijinului României pentru Maia Sandu şi pentru agenda sa reformatoare şi pro-europeană, încă din momentul anunţării candidaturii la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova şi pe tot parcursul de atunci – s-a urmărit prin această conduită inclusiv atragerea cât mai multor state membre UE în susţinerea candidaturii şi profilului Maiei Sandu. Guvernul României a acordat o contribuţie voluntară în valoare de 250.000 de euro către European Endowment for Democracy în noiembrie 2020, pentru susţinerea societăţii civile şi a mass media independente din R. Moldova.

În al doilea rând, prin asumarea de către diplomaţia română a unui rol principal în ceea ce priveşte definirea relaţiei Uniunii Europene şi a partenerilor occidentali cu Republica Moldova – la Bruxelles şi în capitalele statelor membre, România este recunoscută pentru expertiza pe spaţiul estic şi, în particular, în ceea ce priveşte evoluţiile din Republica Moldova; am folosit fiecare discuţie şi contact relevant, inclusiv la nivelul grupurilor UE de lucru dedicate Vecinătăţii Estice (cum ar fi COEST) pentru a evidenţia importanţa ca Republica Moldova să rămână pe agenda UE şi pentru a susţine agenda reformatoare a preşedintelui Maia Sandu;

În al treilea rând, am folosit fiecare reper important, fiecare element simbolic, pentru a marca dezideratul României ca ţara noastră să devină/reprezinte primul contact/prima vizită a Preşedintelui ales Maia Sandu. Eforturile de susţinere la nivel bilateral s-au soldat cu organizarea vizitei Preşedintelui României la Chişinău, la 29 decembrie 2020, când a anunţat un pachet consistent de sprijin pentru Republica Moldova, în special pe dimensiunea de luptă împotriva COVID-19. Aceeaşi abordare a fost aplicată de România şi în cazul alegerilor anticipate parlamentare din 11 iulie 2021, când Bucureştiul a fost printre primele state care au felicitat Republica Moldova, la toate nivelurile, pentru aceste rezultate.

În plus, am continuat sprijinul constant pentru cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv prin multiple ajutoare umanitare:

  • Guvernul României a alocat, în baza unei hotărâri de Guvern, la 28 aprilie 2020, în beneficiul cetăţenilor din Republica Moldova, suma de 16,5 milioane de lei pentru sprijinirea eforturilor de combatere a pandemiei COVID-19. Acest ajutor umanitar s-a concretizat în donaţii de echipamente medicale, medicamente şi dispozitive medicale (20 de camioane);
  • Guvernul României a aprobat (28 aprilie 2020) participarea unei echipe medicale formate din 52 de persoane (inclusiv 41 doctori şi asistente medicale) la tratarea pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus din Republica Moldova. Ministrul Bogdan Aurescu a însoţit personal echipa medicală la Chişinău în data de 30 aprilie 2020. Durata misiunii a fost de 15 zile;
  • În decembrie 2020, Ministerul Apărării Naţionale a efectuat o donaţie către Republica Moldova în valoare de 150.787,3 RON;
  • La 19 februarie 2021, a avut loc, la Chişinău, ceremonia publică de acordare a unui nou sprijin pentru Republica Moldova, în valoare de peste 2 milioane Euro – cca. 11 milioane lei, în prezenţa ministrului român al Afacerilor Externe. Au fost transferate gratuit autorităţilor din Republica Moldova, prin Mecanismul European de Protecţie Civilă, 1.500.000 de măşti chirurgicale, 100.000 de măşti de protecţie de tip FFP3, 100.000 de combinezoane, 100.000 de mănuşi de unică folosinţă.
  • De asemenea, la 27 februarie 2021, România a livrat Republicii Moldova o primă tranşă de 21.600 de doze de vaccin anti-COVID-19, parte a implementării pachetului de sprijin prezentat public de Preşedintele României, cu ocazia vizitei oficiale efectuate la Chişinău, la 29 decembrie 2020. La data de 27 martie, a avut loc livrarea unei noi tranşe de vaccinuri - 50.400 de doze. De asemenea, România a donat, la 17 aprilie, încă 132.000 de doze de vaccin. Transportul dozelor de vaccin s-a realizat cu sprijinul DSU. În plus faţă de pachetul de sprijin anunţat de Preşedintele Klaus Iohannis la Chişinău, în decembrie 2020, şi anume donaţia a până la 200.000 doze de vaccin, România a donat din nou, la 7 mai 2021, Republicii Moldova o nouă tranşă de 100.800 doze de vaccin. România a livrat încă o sută de mii de doze la 11 iunie 2021, iar 100.620 doze urmează a fi livrate ca urmare a aprobării, la 8 iulie 2021, a Hotărârii de Guvern aferente. În total, România a donat până acum Republicii Moldova peste 500.000 doze de vaccin anti-COVID-19.
  • Guvernul României a aprobat acordarea unui ajutor umanitar extern, cu titlu gratuit, constând în 6.000 de tone de motorină, destinat sprijinirii agricultorilor afectaţi de secetă din Republica Moldova. Pentru livrarea întregii cantităţi de motorină a fost necesar un efort logistic considerabil, care a presupus organizarea a cinci transporturi feroviare din România către Republica Moldova (prima tranşă a fost livrată la 17 mai, a doua la 24 mai, a treia la 31 mai, a patra la 8 iunie 2021, a cincea la 28 iunie). Transportul a fost asigurat de partea română, până la locaţia indicată de autorităţile Republicii Moldova, dar modalităţile de distribuire a combustibilului către agricultori au fost stabilite în exclusivitate de către Chişinău.

Relevanţa asocierii Maiei Sandu cu ajutoarele din România şi condiţionări politice pentru guvernul socialist anti-european

Toate donaţiile, ajutoarele şi sprijinul acordat de România s-au făcut implicând direct Preşedinţia Republicii Moldova deţinută de Maia Sandu şi cu anunţarea directă şi asocierea acestei poziţii la donaţiile făcute. Doar Preşedinţia a fost considerată un garant al drumului reformelor şi al livrării corecte a acestor ajutoare către populaţie. Relevanţa asocierii a fost majoră şi se vede în modul în care s-a strânit valul electoral care s-a concluzionat duminică prin preluarea deplină a puterii în stat de către partidul pro-prezidenţial PAS.

Totodată, România s-a asigurat că se va adopta o politică de condiţionare a sprijinul financiar pentru Guvernul de la Chişinău, atât din partea României, cât şi din partea Uniunii Europene şi a partenerilor occidentali ai Republicii Moldova de implementarea reală a reformelor europene. În ceea ce priveşte asistenţă nerambursabilă, menţionăm că a ieşit din vigoare, în martie 2021, Acordul privind programul de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova. România a depus eforturi susţinute pentru extinderea perioadei de valabilitate a Acordului prin încheierea unui al şaselea Protocol adiţional.

România a transmis părţii Republicii Moldova la începutul lunii noiembrie 2020, o propunere de text. Au fost introduse, în propunerea de text pentru Protocolul Adiţional, condiţionalităţi politice şi tehnice în spirit european care au reflectat lecţiile învăţate în primii 10 ani de aplicare a Acordului şi au avut scopul clar de a asigura o mai bună corelare a fondurilor acordate cu obiectivele strategice urmărite. Ele ofereau posibilitatea de a opri finanţarea în cazul în care reformele europene nu erau implementate şi permiteau o monitorizare mai strictă a modului în care sunt cheltuite fundurile de către autorităţile din Republica Moldova.

Guvernul de la Chişinău a reacţionat foarte târziu în raport cu data ieşirii din vigoare a Acordului, 28 martie 2021, dată până la care Protocolul adiţional trebuia semnat şi ratificat de cele două părţi. Contra-proiectul avansat de partea R. Moldova nu includea nici multe dintre elementele suplimentare menţionate mai sus. În plus, executivul interimar de la Chişinău a arătat că nu dispune de competenţele necesare care să permită finalizarea procedurilor de încheiere a unui acord internaţional. România şi-a exprimat disponibilitatea pentru încheierea unui nou Acord, care să îndeplinească funcţiile Acordului din 2010, cu obiectivul de a impulsiona dezvoltarea R. Moldova, avansarea parcursului său european şi implementarea reformelor democratice, de îndată ce la Chişinău se va instala un Guvern cu puteri depline.

Acordul de 100 milioane de euro – din care Republica Moldova mai are de tras 60 de milioane acum, are următoarele elemente de condiţionare politică – toate fiind incluse în angajamentele Republicii Moldova luate la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi în documente şi angajamente ulterioare de reformă:

  • Menţinerea parcursului european al R. Moldova, cu respectarea principiilor democratice şi ale statului de drept;
  • Fundamentarea relaţiei bilaterale speciale pe Parteneriatul Strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova;
  • Implementarea deplină, de către Republica Moldova, a prevederilor Acordului de Asociere încheiat cu UE şi realizarea reformelor necesare în acest sens, cu accent pe reforma în domeniul justiţiei;
  • Asigurarea condiţiilor pentru consolidarea şi protejarea prezenţei investiţionale a României în R. Moldova;
  • Asigurarea durabilităţii investiţiei României în proiectul gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău;
  • Consolidarea comunităţii de limbă, cultură şi istorie.

Au fost adăugate şi o serie de elementele de condiţionalitate tehnică:

  • măsuri pentru asigurarea vizibilităţii investiţiilor realizate;
  • distribuţia către toţi cetăţenii R. Moldova;
  • o monitorizare mai strictă a cheltuielilor efectuate în baza Acordului;
  • asigurarea unei co-finanţări, chiar simbolice, din partea R. Moldova.

Proiectele de interconectare şi asistenţa pentru dezvoltare

Diplomaţia lucrează în moduri foarte aride, tehnice, birocratice. Niciodată atrăgătoare pentru public. Acţiunea sa este relevantă în timp, prin acumulare şi stabilirea unor obişnuinţe şi criterii de funcţionalitate, prin impunerea în timp a unor reflexe la nivel oficial şi a unor reacţii şi asumări la nivel societal. Nu este spectaculoasă în sine, şi multe acţiuni pot părea repetitive şi neatractive pentru căutătorii de senzaţional. Dar pentru analiştii care se uită cu atenţie şi au pretenţia să scrie despre acţiunile, strategiile şi politicile României în Republica Moldova, aceste elemente sunt obligatorii, alături de multe altele pe care am ales să nu le prezentăm aici.

Astfel, au fost continuate proiectele strategice de interconectare. Un exemplu important în acest sens este gazoductul Iaşi – Ungheni – Chişinău care a fost finalizat de către Transgaz la finalul lunii iulie 2020, România primind şi felicitări din partea Înaltului Reprezentant UE, Josep Borrell, pentru această realizare. Cu privire la operaţionalizarea gazoductului şi livrarea efectivă de gaze către Republica Moldova, trebuie spus că există în acest moment posibilitatea de a livra gaze către Republica Moldova. Partea română lucrează intens la creşterea capacităţii gazoductului şi, din câte cunoaştem, lucrările sunt în grafic.

Important, din punctul de vedere al României, este că infrastructura strategică care conectează piaţa de gaze din Republica Moldova la cea europeană este finalizată, operaţională şi oferă o alternativă la gazul furnizat de Federaţia Rusă. România este deschisă şi aşteaptă sprijinirea analizelor tehnice care vor putea fundamenta cererea companiilor din Republica Moldova de alocare de capacitate de transport prin gazoductul Iaşi – Ungheni – Chişinău. Se află în diferite stadii de negociere, depinzând la acest moment de răspunsul autorităţilor din Republica Moldova, o serie de proiecte de interconectare în domeniul transporturilor precum consolidarea podului rutier Galaţi – Giurgiuleşti sau construcţia Podului Ungheni-Ungheni.

Acordul dintre România şi Republica Moldova privind reglementarea construirii unor apeducte: La 20 mai 2021 s-a semnat, la Chişinău, Acordul între Guvernul României şi al Republicii Moldova privind reglementarea construirii unor apeducte. Acordul are la bază intenţia autorităţilor din judeţul Iaşi şi din raioanele din Nisporeni, Ungheni, Glodeni şi Făleşti (Republica Moldova) de a coopera în domeniul serviciilor de alimentare cu apă, precum şi prevederile art. 10 alin. 3 din Acordul între Guvernul României şi Guvernul R. Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010.

Asistenţa oficială pentru dezvoltare: Republica Moldova reprezintă principalul beneficiar al asistenţei oficiale pentru dezvoltare şi umanitare acordate de România pe linie bilaterală. Această abordare este conformă cu Programul multianual strategic privind cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară în perioada 2020-2023, aprobat de Guvernul României în luna noiembrie 2020. Din această perspectivă, fondurile alocate Republicii Moldova de către ţara noastră au cunoscut o creştere constantă. În anul 2018, totalul acestei asistenţe a fost de 149,3 milioane lei, ajungând la 178,3 milioane lei în 2019 şi, conform datelor preliminare, la 210 milioane lei în 2020.

Suma acestor elemente ar trebui să se adauge unor demersuri de natură diplomatică extrem de relevante: readucerea conflictelor îngheţate pe agenda Uniunii Europene, prin reuniunea în format Gymnich de la Lisabona, la iniţiativa României. Apoi întreaga discuţie vizând noul acord privind Parteneriatul Estic ce conţine elementele de securitate şi apărare şi care vizează şi implică statele Ucraina, Georgia şi Republica Moldova, state care au Acorduri de Asociere cu UE şi au performat în aplicarea angajamentelor prevăzute în aceste documente şi optează pentru colaborarea în aceste domenii. Fireşte că aria multilaterală a sprijinului în problematica Republica Moldova este mult mai largă, ca şi spaţiul negocierilor, cooperării şi coordonării cu actori terţi pe această problematică. De aceea, orice evaluare ar trebui să conţină şi un context mai larg, prin discuţii fundamentale cu actorii implicaţi în politicile şi aplicarea Strategiei României vizând Republica Moldova.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite