Ca parteneri regionali ai României, am luat act cu interes de recentul Dvs. apel vizând soluţionarea conflictelor îngheţate din regiune. Diplomaţia noastră se află într-un permanent contact cu alţi parteneri regionali, în primul rând cu guvizii şi stavrizii, dar şi cu autorităţile de la Moscova. Am dori ca dezgheţul să nu semene cu cel din 2008, din Georgia, care a tulburat ecosistemul zonei noastre. De asemenea, deşi încă nu ne-am decis în privinţa aderării la Uniunea Europeană, credem că şansele noastre ar fi egale cu  cele ale ţărilor din Parteneriatul Estic şi apreciem poziţia consecventă, favorabilă extinderii, adoptată de România.   

Pentru mulţi dintre liderii noştri de opinie în domeniul politicii externe, România este un model. Ştim că şi Dvs., şi domnul Prim-Ministru aţi avut ocazia să-l zăriţi, de la distanţă, pe Preşedintele Barack Obama, ceea ce pentru mine şi pentru premierul nostru  este, după cum vă puteţi da seama, ceva mai dificil. În altă ordine de idei, ştim de la vecinii noştri din Estul Mediteranei că recenta Dvs. vizită în Orientul Mijlociu a produs o puternică impresie. De altfel, ei intenţionează să utilizeze modelul franco-german, pe care l-aţi recomandat şi Dvs., în soluţionarea conflictului cu caracatiţele, o sursă majoră de instabilitate regională.

Trecând acum la aspecte de politică internă, vă informăm că noi – deşi suntem, după cum ştiţi,  mamifere – am luat act cu satisfacţie de eforturile Guvernului şi ale Dvs., personal, ca un număr important de peşti, mici şi mari, să fie eliberaţi din închisorile româneşti graţie modificării legislaţiei penale. Sperăm că ei vor putea contribui, în viitor, la propăşirea economiei, la întărirea democraţiei şi statului de drept, la crearea unui climat de ordine şi siguranţă publică. Ne-a întristat, însă, informaţia de ultimă oră potrivit căreia  alianţa guvernamentală din România nu mai susţine nicio graţiere sau amnistie, dar sperăm că se va răzgândi.

Am urmărit cu interes dezbaterea din societatea românească, pe marginea interceptărilor comunicaţiilor în anchetele penale. Nu vă este necunoscut faptul că şi noi comunicăm extrem de intens, prin mijloace sofisticate, astfel că ne-am confruntat, de-a lungul anilor, cu probleme similare. În consecinţă, am găsit mijloacele de a asculta – prin intermediul serviciilor noastre speciale –  pe cine vrem, când vrem, şi chiar o facem (din câte ştim, la fel procedaţi şi Dvs.). Recomandarea noastră, dacă ne permiteţi să vă oferim un sfat, ar fi să nu exageraţi cu reglementarea interceptărilor în cazurile penale, mai ales în cele de corupţie.

V-am sugera, aşadar, ca decizia de înregistrare a convorbirilor telefonice să fie nu doar comunicată de îndată suspecţilor, ci chiar să aibă nevoie de aprobarea acestora. De asemenea, o măsură în sprijinul libertăţilor civile ar fi ca interceptarea să se desfăşoare între ore dinainte stabilite, avizate de suspect, şi să înceteze imediat dacă acesta o cere în mod expres, pe parcursul conversaţiei. Este o temă pe care miniştrii noştri de justiţie ar putea-o discuta, dacă doriţi, cu ocazia viitoarei întâlniri bilaterale.

Totodată, ştim că la Dvs. are o interesantă dezbatere pe marginea subordonării serviciului  însărcinat cu telecomunicaţiile speciale. Cred că e o idee foarte bună ca acest serviciu să devină un departament al ministerului de Interne, iar şeful său să fie numit de Primul-Ministru. Ne place foarte mult felul în care Dvs., românii, ştiţi să rezolvaţi probleme instituţionale de acest gen: instituţiile trebuie mereu desfiinţate şi reînfiinţate, pentru că doar aşa îşi menţin dinamismul.  Noi am optat pentru o altă formulă: eu, Preşedintele, controlez direct toate serviciile; după ce nu voi mai putea fi preşedinte, sunt convins că delfinii îmi vor încredinţa, prin vot, funcţia de Prim-Ministru, aşa că serviciile vor trece, toate, în subordinea prim-ministrului.  

Ştim că vă confruntaţi şi cu o serie de probleme în sectorul transporturilor. Aţi putea crede că, la noi, lucrurile sunt mai simple, întrucât nu există transport auto sau feroviar, dar nu este aşa. Avem culoare subacvatice, licitaţii publice, orgolii locale, promisiuni electorale şi aşa mai departe. Am vrea să-i taxăm nu doar pe delfinii care traversează aceste culoare, ci – dacă se poate – şi pe ceilalţi, numai că nu putem prelua ideea Dvs. cu acciza pe combustibil, întrucât noi nu folosim combustibil, iar băutura şi ţigările au deja preţuri foarte ridicate. Probabil că vom opta pentru o taxă de mediu, ar fi în ton cu practica europeană şi am dori să aflăm şi punctul de vedere românesc.

În altă ordine de idei, ne place mult forma de algă pe care tinde să o ia harta autostrăzilor româneşti şi apreciem faptul că veţi împiedica traversarea rapidă a teritoriului ţării, permiţându-le automobiliştilor să se bucure de peisajele minunate ale României. Cetăţenii ţării Dvs. pot aştepta chiar un timp mai îndelungat decât delfinii: ştim că speranţa de viaţă a românilor, deşi este printre cele mai mici din Europa, este de peste trei ori mai mare decât a noastră.

Urmărim cu atenţie şi modul în care România gestionează transportul de marfă pe calea ferată. Regretăm recenta arestare a proprietarului celui mai mare operator privat, mai ales că el a jucat un rol important anul trecut, când guvernul ţării Dvs. a trebuit să convingă FMI că încearcă să privatizeze operatorul public. Noi nu avem niciun fel de transport feroviar, dar credem cu tărie, ca şi Dvs., în modelul concurenţei între o companie de stat cu probleme şi una sau maximum două companii private fără probleme. E un model pe care delfinii îl susţin şi de care, dacă înţeleg bine, şi românii sunt foarte satisfăcuţi.  

Ar mai fi de explorat o serie de domenii în care am putea coopera şi ne punem mari speranţe în dialogul interministerial, cu precădere în domeniul justiţiei şi transporturilor, iar în curând vom înfiinţa şi noi, după modelul românesc, un minister al Marilor Proiecte – vom încerca să stabilim cu domnul Ministru o întâlnire la Constanţa.  

Închei prin a vă mulţumi, domnule Preşedinte, pentru modul în care promovaţi cauza colaborării noastre.