Cea mai apropiată pandemie de vremurile noastre cu efecte devastatoare a fost gripa spaniolă de la sfârşitul Primului Război Mondial. Au murit atunci zeci de milioane de oameni, unii cercetători estimează că virusul a făcut mai multe victime decât luptele din întrega conflagraţie mondială!

Acum o sută de ani, omenirea  înregistra cea mai mare catastrofă umanitară din istorie, din cauza pierderilor  umane şi materiale produse de primul război industrial. Naţiunile erau angajate într-un efort colosal de distrugere reciprocă. În aceste condiţii, nu se punea problema reducerii operaţiunilo militare sau a activităţii economice de război, indiferent de costuri. Învingătorii şi învinşii au platit la fel,pentru că epidemia nu s-a oprit la linia frontului sau la liniile de demarcare trasate după încetarea focului.

Astăzi, este u totul altă situaţie. Într-o sută de ani,progresele ştiinţei sunt uriaşe. Se caută obţinerea unui vaccin în cel mai scurt timp posibil, se experimentează tratamente. Într-un termen relativ scurt acestea vor fi aplicabile în practică.

La ceea ce asistăm acum prin impunerea unor restricţii ferme este, de fapt, o cursă contra-cronometru pentru a salva vieţi până când vaccinul şi tratametele vor fi disponibile. Este vorba despre câteva luni de zile. Dacă nu s-ar face nimic, în aceste luni, cei mai vulnerabili, bătrânii, cei cu diverse afecţiuni, ar fi supuşi unui mare risc. Italia este exemplul acestui scenariu sumbru.

Dacă se instituie şi se respectă măsurile de restrângere a răspândirii coronavirusului se dă timp sistemului de sănătate pentru a acorda asistenţa necesară şi cercetării medicale pentru a pune la punct tratamentele şi vaccinul împotriva agentului patogen.

În acest scop, nimic nu este prea scump. Guvernele au decis să închidă activitattea economică în sectoarele neesenţiale. Sectoare întregi şi o bună parte a forţei de muncă vor trebui susţinute, vor avea nevoie de ajutoare de stat.

Inamicii Uniunii Europene folosesc prilejul pentru a face propagandă anti-UE. Dar Uniunea Europeană a luat deja măsuri cruciale în logica salvării de vieţi omeneşti. Se injectează bani în economie, se ridică restricţiile pactului fiscal, ceea ce ar fi fost de neconceput cu câteva săptămâni în urmă.

România ia măsurile necesare,la fel întreaga Europă sau Statele Unite. Toţi urmează aceeşi strategie, şocaţi de ceea ce văd că se întâmplă în ţări ca Italia sau Spania.

În plină pandemie, nici nu se poate acţiona altfel. Dar factorul esenţial este, din nou, timpul. În răgazul obţinut care nu este prea mare, devine crucial efortul internaţional de găsire a soluţiilor de tratament şi a vaccinului împotriva coronavirusului. Logica „fiecare pentru el” nu funcţionează. Virusul nu se opreşte la graniţe, nu are bariere geopolitice sau ideologice şi nici nu ţine seama de propagandă, idiferent câtde iscusită ar fi ea.

Izolarea funcţionează pe termen scurt. În lupta directă cu pademia, este nevoie de pe acum de prefigurarea mecanismelor de funţionare a economiilor şi de repornire a pieţelor gobale. Lumea nu poate fi oprită în loc. Se va ajunge la momentul în care  va fi imposibil să mai prelungim situaţia de izolare la care s-a ajuns acum.  Perioada măsurilor excepţionale trebuie să fie scurtă şi momentul revenirii activităţii economice trebuie pregătit de pe acum.