Abia in 1996 când s-au săturat de eternul Iliescu, când au înţeles rolul Convenţiei Democrate, când s-au obişnuit cu vocea candidatului CD la alegerile prezidenţiale, când le-a ajuns cuţitul la os, atunci l-au votat pe Constantinescu.

Aici, pe plaiurile mioritice lipseşte să vină doar un cataclism ca majoritatea să înţeleagă că ţara are nevoie de o schimbare radicală. Contează imaginea pe care un şef de stat o poate avea în relaţia cu omologii săi în plan extern şi respectul pe care-l impune. Şeful de stat nu face politică internă, dar ajută la armonia şi echilibrul societăţii. Multă lume nu a avut posibilitatea să înveţe să judece politic, şi nici nu s-a dorit ca ei, cei mulţi, să înţeleagă mecanismele, pentru că altfel ar alege pe cei care în mod natural respectă democraţia şi drepturile omului.

Am văzut pe net şi la televiziuni tot felul de interpretări politice mioritice, se bate apa în piuă specific zonei şi se induce în eroare. În general lumea interpretează şi face politică în România după ureche, ad-hoc, daca e populistă cu atat ‘mai bine’. Şeful de stat are alte atribuţii decât cele înţelese de majoritatea lipsită de înţelegere politică (cu voia sau fara voia lor). Cu dezbatere sau fără dezbatere finală, se vede cu ochiul liber candidatul potrivit al acestui moment, diferenţa discursului şi a înfăţişării, cel care poate îmbunătăţi imaginea în Occident şi nu exclusiv în 'China'. Din cei doi trebuie să alegem pe cel mai bun. Nu e nevoie să preluaţi modele americane când nu se pot aplica aici, nu vă mai acoperiţi de premieri şi posibili consilieri, când avem nevoie să vedem în aceste zile imaginea unui şef de stat capabil să reprezinte în exterior ţara.

Orgoliile la politicenii adevăraţi din ţările democrate nu se manifestă în modul specific românesc, prin eventualul abandon al susţinerii reprezentantului partidului sau alianţei din care faci parte (vezi cazul Crin Antonescu). Apartenenţa la un partid istoric cu o tradiţie precum PNL trebuie să arate unitatea liberalismului prin prisma ideologiei, drept urmare ar trebui să-şi arate mai proeminent susţinerea faţă de Iohannis.

Întotdeauna după 1989 au existat variante mai bune sau mai proaste, românii de cele mai multe ori au votat fără discernământ, crezând toate elucubraţiile unor jurnalisti în slujba te miri cui. Nici n-a contat că Ponta-procurorul a fost ofiţer SIE într-o anumită perioadă contravenind cu prevederile legislaţiei unei Românii democrate, mulţi i-au dat voturile.

Statul de drept a fost călcat în picioare, corupţia şi traficul de influenţă au dat ţara înapoi cu câteva decenii. Prostia cunoaste proporţii îngrijorătoare, puterea o au ei; avem ţara ai căror lideri au fost votaţi, apoi i-aţi contestat. România nu are nevoie de stânga la nivel de şef de stat, e suficient dacă ideologia PSD e reprezentată într-un nou Parlament. Limitarea accesului la vot al diasporei prin invocarea  aşa-zisei respectări a legislaţiei de către autorităţile psd-iste este o altă metodă dictatorială de control al unui drept fundamental, cel al exercitării votului.

Imaginea unui şef de stat al acestor vremuri trebuie să fie diferită. Cine crede că PSD va aduce monarhia se înşală, nu sunt decât momeli şi linguşeli electorale ale momentului, adica cum se poate candidatul PSD adresa monarhiştilor, ce le promite diferit de ce-i acum pentru a le obţine voturile? Şi unioniştii, cum îşi pot imagina că se pot schimba frontiere peste noapte într-o ţară membră NATO conform tratatelor încheiate? Cum poate fi iertată expulzarea Regelui din decembrie 1990 şi toate şicanele la care a fost supus Majestatea Sa şi Familia Regala din anii 1990? Pentru mine ar fi o dezamăgire ca stânga să controleze şi funcţia de şef al statului, de altfel imaginea şefului de stat a lăsat de dorit de atâtea ori după căderea Cortinei de Fier. Finalmente, România Viitoare va arăta după chipul şi asemănarea poporului său.

PS Şi românii s-au trezit votând un nou tip de politician în România - 16 noiembrie 2014