Cel mai probabil proiectul a fost scris de către Raed Arafat şi Nelu Tătaru, în câteva zile, şi fără consultarea juriştilor pricepuţi în materie de tehnică legislativă.

Un act normativ trebuie să fie clar, predictibil, precis. Ori tocmai aceste calităţi lipsesc, în mare măsură, proiectului promovat de guvern.

Durata măsurii de carantină/izolare nu este stabilită clar prin lege.

Art. 5

(1) Carantina persoanelor în spaţii special desemnate, la domiciliu sau la o locaţie declarată se instituie pentru o durată stabilită conform datelor ştiinţifice oficiale disponibile, cu privire la persoanele sănătoase, suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen,…

Aşa cum observă şi APADOR-CH, legea nu prevede un termen limită pentru perioada de carantinare/izolare. Este adevărat că durata îmbolnăvirii nu poate fi anticipată, dar putea fi prevăzut un termen fix pe care măsura de carantinare/izolare îl poate avea, cu posibilitatea prelungirii acestui termen, sau scurtării lui în cazul în care nu mai este nevoie de respectiva măsură. 

Art. 11

(1) Orice persoană care intră sub incidenţa unui act emis potrivit dispoziţiilor prezentei legi, prin care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 5, poate introduce, pe toată durata instituirii acesteia, acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are reşedinţa ori la judecătoria în a cărei circumscripţie este situată unitatea sanitară în care este internată, solicitând revizuirea măsurii sau încetarea acesteia. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

În articol nu se spune cine trebuie citat din partea statului. O acţiune la judecătorie fără persoană sau instituţie reclamată nu are nicio valoare. Cel mai corect ar fi ca persoana reclamată să fie Raed Arafat, Comandantul acţiunii la nivel naţional. 

Proiectul ignoră decizii CCR, care precizează că internarea nevoluntară, precum și internarea medicală provizorie sunt dispuse de către judecători și sunt supuse contestării.

Art 2. Definiţii. "risc epidemiologic" înseamnă probabilitatea de apariţie a unui eveniment generat de un agent patogen care poate afecta sănătatea grupurilor populaţionale, cu posibilitatea răspândirii pe plan naţional, european sau internaţional.

"suspect de infectare sau contaminare" înseamnă acele persoane, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale considerate ca fiind expuse, sau posibil expuse, unui risc epidemiologic său biologic şi care pot fi o posibilă sursă de răspândire a bolii.

Definiţiile sunt lipsite de predictibilitate. Cât de mare să fie probabilitatea? 2%, 10%, 50%? Statul este singurul care decide, fără posibilitatea de a fi contrazis. Ce înseamnă „posibil expuse”? Cu ce nivel de risc? Cine decide dacă riscul este suficient de mare pentru a fi luate măsuri de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale? Statul, fără posibilitatea de a fi controlat de cineva.

Art 5 (2) Carantina bunurilor se instituie pentru bunurile suspecte de contaminare, mijloacele de transport sau alte bunuri suspecte, până la decontaminare sau distrugere, după caz. Procedura de decontaminare sau distrugere se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii.

Nu există studii ştiinţifice care să prevadă necesitatea distrugerii bunurilor contaminate, în cazul oricărui virus. Atunci, după ce criterii îmi distruge mie statul autoturismul, şi fără despăgubire? Dar îmbrăcămintea? Iarăşi o lipsă de predictibilitate flagrantă.

Se tot discută despre dreptul de a fi apărat de infecţii şi boli contagioase. Corect. Dar nu cu preţul încălcării drepturilor şi libertăţilor altor cetăţeni. Drepturile mele se întind până acolo unde încalcă drepturilor celorlalţi.

De aceea o astfel de lege este extrem de sensibilă şi ar trebui adoptată doar după dezbatere publică suficientă. Nu este timp, pentru că guvernul Orban n-a ştiut că trebuie să meargă în parlament pentru obţinerea unei astfel de legi. Nici după ce a făcut aceeaşi greşeală la instaurarea stării de alertă. A trebuit să vină CCR să-l atenţioneze a doua oară. De aceea este bună dezbaterea parlamentară, pentru a elimina eventuale erori, neconcordanţe şi abateri de la tehnici de redactare a actelor normative.