Cândva am avut ocazia să-l întâlnesc şi chiar să lucrez pentru unul dintre cei mai vizionari antreprenori români, un absolvent de ASE care şi-a împlinit „visul american” chiar în România. A înfiinţat la început o firmă de garsonieră din Bucureşti care furniza servicii de asistenţă clienţi pe care alte companii şi le externalizau pentru optimizarea costurilor. Afacerea sa a crescut cu anii ca Prâslea din poveşti până când a fost cumpărată şi înghiţită de un consorţiu mondial din domeniul soluţiilor informatice. După vânzarea care i-a adus milioane de euro, fondatorul antreprizei româneşti nu doar că a fost păstrat la conducerea filialei din România, ci a primit şefia operaţiunilor din Europa ale corporaţiei şi chiar funcţia de vicepreşedinte pe plan global.

Păstrând proporţiile, Sebastian Burduja a urmat acelaşi model antreprenorial, dar în politică. Fiind cu dare de mână, a studiat peste Ocean, unde a absolvit Stanford şi Harvard, apoi s-a întors în România pentru a înfiinţa un start-up politic, cu câţiva prieteni. Noului partid i-a spus PACT, adică Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor, al cărui preşedinte a şi fost ales. PACT a demarat în ianuarie 2016 cu gândul la cele două exerciţii electorale din acel an: alegeri locale în primăvară şi legislative în toamnă. La locale, PACT a reuşit să câştige mandate pentru o duzină de consilieri în câteva comune, iar la parlamentare a totalizat 615 voturi pe ţară la Camera Deputaţilor şi 719 la Senat, cu candidaţi în doar câteva judeţe. Burduja a ales să candideze ca independent în Neamţ pentru un loc de deputat, obţinând 6430 de voturi, în duet la Senat cu un alt membru PACT, Andrei Carabelea (ex-PDL), care a luat cu 300 de voturi în plus. Burduja este astăzi liberal, pentru că PNL a înghiţit PACT prin fuziune la mijlocul lui martie 2019, iar el a primit funcţia de vicepreşedinte pe plan naţional.

Simetria dintre cei doi antreprenori este aproape perfectă, chiar dacă primul s-a bizuit pe muncă şi inovaţie, în timp ce al doilea pe oportunism şi bani. În existenţa sa efemeră şi obscură, PACT a fost la ani-lumină depărtare de a avea cu adevărat succes şi relevanţă pe scena politică românească. Însă a servit drept vehicul antreprenorului politic pentru a escalada treptele puterii în PNL, astăzi partidul cel mai bine cotat în sondaje din România. Cooptarea lui Burduja în rândul liberalilor în ajunul alegerilor europarlamentare de anul trecut a fost complet eclipsată în acea perioadă de intrarea în PNL a lui Rareş Bogdan, care a ţinut prima pagină a ştirilor.

Să reprezinţi un partid de buzunar ca PACT şi să nu te cunoască multă lume poate fi uneori un avantaj, de pildă atunci când gafezi în direct la TV. Vrând să pară superior faţă de Viorica Dăncilă care confundase Priştina cu Podgorica într-o conferinţă de presă, Burduja s-a acoperit de penibil confundând el însuşi Muntenegru cu Macedonia în emisiunea lui Cosmin Prelipceanu la Digi24. Rătăcit în propriile-i aere în timp ce povestea cum premierul Muntenegrului venise personal să-i mulţumească pentru aportul diplomatic al României (la care contribuise... colosal), a încurcat cele două naţiuni balcanice. Cel puţin s-a confirmat cu acest prilej că mai abitir îţi curg mucii în fasole cu cât ţii nasul mai sus.

Intimidarea jurnaliştilor este un reflex simptomatic pentru politicienii a căror faţadă luminoasă este tot ce au ei onorabil în materie de arhitectură umană.

În aproape un an de când afişează stindardul galben-albastru, junele vice Burduja s-a integrat în peisajul liberal, fiind ales preşedinte al organizaţiei locale Bucureşti Sector 1, cu ajutorul unor colaboratori apropiaţi din PACT, trecuţi şi ei în PNL. Aceeaşi tehnică a înclinării balanţei votului cu ajutorul masei de manevră formate din lachei o utiliza cu bune rezultate inclusiv Clotilde Armand la USR, tot în Sectorul 1, şi este larg răspândită printre cei care fac politică aşa-zis „de tip nou”. O fi valabil şi aici dictonul din lumea modei: Everything old is new again.

De când PNL şi-a asumat guvernarea României, Sebastian Burduja a primit o însărcinare nouă de la partid, devenind membru al executivului, în calitate de secretar de stat în Ministerul Finanţelor, după un scurt periplu în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica. Este remarcabil faptul că, după mai puţin de un an de convingeri liberale, este trimis să susţină punctul de vedere al partidului în studiourile de televiziune, inclusiv la cele ostile, precum Antena 3 şi România TV. Înşiră pe aţă platitudini despre „interesul românilor” şi parteneriatul dintre liberali şi preşedintele Iohannis, ceea ce spune câte ceva despre cât de puţini comunicatori mai are PNL în acest moment. Probabil însă că îşi frânge mâinile după alegeri anticipate, pentru a putea intra în Palatul Parlamentului cu legitimaţie de demnitar, nu de vizitator. Ar fi îndreptăţit să aspire la preşedinţia vreunei comisii parlamentare, ca treaptă intermediară către un portofoliu ministerial pentru care trebuie să mai aştepte. De la înfumurat de bani gata până la lider politic este cale lungă, dar tot ce trebuie să facă este să-şi aştepte rândul.

De la un fost lider PACT, azi membru PNL Sector 1, am aflat că micul partid a fost abordat în 2016 de Nicuşor Dan şi suita sa pentru a se alătura prin absorbţie viitorului proiect politic Uniunea Salvaţi România. Dar conducerea PACT a respins înghiţirea de către USR, ţinând la păstrarea identităţii partidului, şi a propus o alianţă electorală USR-PACT. Conform art. 47 al legii electorale din 2008, în cazul alianţelor politice şi alianţelor electorale, la pragul de 5% se adaugă, pentru al doilea membru al alianţei, 3% din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale. Aşadar, PACT ar fi urcat de la 5% la 8% pragul pentru accederea USR în Parlamentul României, fără să aibă nici pe departe un asemenea capital electoral.

Sebastian (Tianu) Burduja este fiul lui Marinel Burduja, fost vicepreşedinte Bancorex, despre a cărui relaţie cu Securitatea şi implicare în falimentarea băncii amintite au scris, între alţii, Ondine Gherguţ (ex-România Liberă) şi Cotidianul. Seniorul a fost primar al municipiului Piatra Neamţ numit de FSN în 1990 şi deputat ales pe listele aceluiaşi FSN, dar a făcut carieră şi foarte mulţi bani în sistemul bancar. Juniorul Burduja şi-a însuşit la nivel retoric sintagma comunistă „origini nesănătoase” pe care o foloseşte printr-o strategie de contraatac prin autovictimizare atunci când i se aduce aminte de ilustrul său părinte cu vilă în sudul Franţei.

În calitate de nemţean urmaş al lui Ştefan cel Mare, este iute la mânie şi degrabă vărsător de procese în civil cu ziariştii care îl critică. Anul trecut, Burduja anunţa cu satisfacţie că a câştigat în primă instanţă un proces intentat lui Patrick André de Hillerin (Caţavencii), pentru un pamflet din 2018, intitulat „Securitatea calcă pe cadavre în drumul ei spre viitor”. Condeiul lui PAH este ascuţit şi zgârie, însă a fi dat în judecată, pe rând, de Burduja junior şi senior este ceea ce se cheamă bullying (pe româneşte „hărţuire”) şi nu aduce deloc a liberalism.

Acelaşi reflex de smardoi la adresa presei am remarcat într-un articol G4 Media din iulie 2019, cu titlul cuminţel „Cine este Sebastian Burduja, noul şef al PNL Sector 1”. La acest text de numai 418 cuvinte, Burduja junior a trimis redacţiei un comunicat de 868 de cuvinte, în baza dreptului la replică, în care autorul articolului este mustrat că îi omite realizările şi este acuzat textual de manipularea opiniei publice. Din punctul meu de vedere, ziaristul chiar menţionase suficient de explicit cea mai mare realizare de până acum a lui Tianu, respectiv aceea de a se fi născut într-o familie devenită foarte bogată în special după Revoluţie. Încheind enumerarea cu precizie maniacală a palmaresului său, Burduja dă autorului încă un bobârnac, voindu-se o fină ironie: „nu ştiu cum v-a scăpat informaţia”. Hai sictir. Măcar ştim acum cine este noul reper naţional în materie de aroganţă, după Adrian Năstase.

Cei care îşi fac un cult al personalităţii înainte chiar de a deveni personalităţi sunt politicieni predispuşi să rupă contactul cu realitatea încă de timpuriu.

La fiecare articol nu atât de laudativ pe cât ar considera de cuviinţă, Burduja a făcut abuz de dreptul la replică, de la Hotnews şi TVM Neamţ până la Ziarul Românesc al diasporei din Germania, ameninţând redacţia cu tribunalul şi cu plata despăgubirilor. Vede atac la persoană în orice opinie care nu-i convine, fapt care la persoanele publice indică de obicei labilităţi psihice precum mania controlului sau tulburare de personalitate narcisică (NPD). Intimidarea jurnaliştilor şi, în general, a oricărei voci critice este un reflex simptomatic pentru politicienii a căror faţadă luminoasă este tot ce au ei mai onorabil în materie de arhitectură umană, intelectuală şi profesională. Cei care îşi fac un cult al personalităţii înainte chiar de a deveni personalităţi sunt predispuşi la a rupe contactul cu realitatea încă de timpuriu. Semnele nu sunt tocmai bune, văzându-l pe junele Burduja cum deja dă lecţii despre diferenţa dintre un politician şi un lider, de la înălţimea experienţei sale de un an în politică.

Sigur că fiecare om are dreptul la a-i fi prezentată imaginea într-o manieră corectă, iar legea românească îi conferă pârghii ca să-şi apere acest drept. Numai că obsesia pentru propria imagine ascunde în cel mai fericit caz un egocentrism benign, iar în cel mai rău o serie de patologii sociale care se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. În aceste condiţii, întrebarea care se impune este: dacă Burduja aşa se manifestă acum, când încă nu a împlinit 35 de ani, oare cum va fi mai târziu? Răspunsul să şi-l dea acei PNL-işti care îl promovează pe Tianu ca pe noul Mesia liberal.

Închei aici întrucât simt că urmează un drept la replică de două ori mai lung şi nu vreau să plictisesc cititorul cu un personaj prea puţin demn de atenţie.