Câte şedinţe s-or fi ţinut să se discute de ce PSD, cu Mircea Ioan Paşcu vicepreşedinte al Parlamentului European şi n europarlamentari, başca ALDE, a reuşit să facă din România ţara cea mai inegal tratată din UE, din cauza lipsei sale de prieteni şi aliaţi, ca şi de înţelegere a opiniei publice din Europa? Nu cumva iarăşi s-au trimis acolo numai oameni care nu cunosc pe nimeni şi nu-i cunoaşte nimeni?

Da, or fi oameni mai notorii care au refuzat să fie pe listele de la europarlamentare ale PSD. Dar să fim serioşi, nu despre unu-doi oameni e vorba. Pur şi simplu PSD e un partid de activ, atât de democratic că nu e în stare să facă un pas înapoi şi să se înţeleagă pe sine la nivel de colectiv. Le-ar trebui un consultant extern sau un lider care să fie mai mult decât ei, o autoritate. De asta Dragnea era mai bun decât nimic, iar Geoană mai bun ca Dragnea. Chiar şi Năstase. Altfel nu reuşesc să se ridice deasupra grupului ca să ia decizii strategice.

Numirea Rovanei Plumb a fost o catastrofă anunţată pentru că România nu e tratată ca Franţa, dar asta nu era ceva nou. Anunţasem imediat după europarlamentare că nu va trece.

Mai facem un test cu Dan Nica? În loc ca Dan Nica să zică mersi ce viaţă frumoasă a avut, fără mari necazuri judiciare, un şef normal de partid asta i-ar fi spus: bucură-te şi lasă-ne!

Cât despre ăilalţi cu aspiraţii, nu au văzut House of Cards 1 pe BBC, unde jobul de comisar european e acela unde îi trimiţi în exil pe cei de care vrei să scapi. Un coş de gunoi aurit.

Se înghesuie toţi ca migranţii pe barca gonflabilă pentru Occident (un surogat de), cu limba atârnând ca a lui Pluto la desene animate, când partidul are în faţă mari transformări, care pentru oameni politici adevăraţi sunt mari ocazii. Ocazii la care trebuie să fii la Bucureşti.

Nu e o scuză că şi Cioloş tot la fel a făcut. E ceva profund provincial în agitaţia asta cu urcatul în rata de Bruxelles, unde împart acelaşi personal, şi deci nu contează cine merge. E doar despre cum se prinde cheag de cine nu e în stare să parvină altfel.

Singura persoană care trebuia să meargă la Bruxelles era Viorica Dăncilă. Să fi fost în locul lui Klaus Iohannis, asta i-aş fi oferit după europene în schimbul demisiei. Şi se putea ajunge şi la anticipate, dar în orice caz schimba guvernul. Dar când eşti înconjurat de unii care salivează după poziţia asta nu poţi să o foloseşti ca în House of Cards – ca monedă de schimb, că alta valoare nu are, ca să aduci schimbarea pe care o doreşti. Doamna Dăncilă ar fi plecat, iar Cioloş putea fi deja prim ministru acum. Dacă se voia asta pe bune.

Sau nu-i aşa, mă înşel eu. Poziţia de comisar are o mare valoare. Musai să punem un român să se ocupe de transporturile europene, de bine ce ne pricepem şi la câte am realizat. O să dreneze Dunărea, terenul favorit al sinecuriştilor de la Externe, o drenează de vreo 20 de ani. Pe salariu maxim de data asta – mira-m-aş să nu ne alegem cu canalul Giurgiu-Catedrala Neamului, această rută strategică.

PSD nu se poate despărţi de nimic, nici în scop strategic nu ştiu să dea de la ei, şi nici adversarii săi să nu sunt mai breji, pentru că toată lumea e aşa de hămesită că ideea tranzacţionării unui post pentru un bine mai înalt – reputaţie şi influenţă europeană la PSD; un guvern nou, la opoziţie – e de neconceput.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată