Ceea ce trebuie să facă românii, este să îşi unească eforturile în direcţia bună pentru ca România să iasă din cercul vicios şi să intre în cercul virtuos, concept evidenţiat pe larg în cartea „De ce eşuează naţiunile. Originile puterii, prosperităţii şi sărăciei”, scrisă de celebrii economişti Daron Acemoglu şi James A. Robinson. Aceşti economişti spun că prosperitatea unei ţări vine tocmai din aceste accidente politice. La un moment dat cineva reuşeşte să facă ceva just, să schimbe regulile jocului şi atunci începe momentul virtuos. Eu studiez în acest moment cercurile virtuoase, felul în care care ieşi din acel cerc vicios , în care puterea e totdeauna asimetrică, iar averea urmează puterea, ş ireuşeşti să intri într-un circuit de competiţie normală, cinstită, în care fiecare om, urmărindu-şi interesul personal, dar în mod onest şi competitiv, produce şi ceva în plus, produce acea valoare adăugată, care dezvoltă societăţile. Acum suntem la  început de cerc virtuos. Şi avem marea şansă de a reîncepe. Dar cercul virtuos pe care îl pornim acum are nevoie de fiecare om, dar mai ales are nevoie de aceste combinaţii de oameni, care îşi propun să înceapă cercul virtuos în acel domeniu în care îi deranjează pe ei regulile jocului. Nu poţi ajunge la capăt de unul singur, chiar dacă ajunge un singur om să înceapă o schimbare.

 Cum reuşeşti să construieşti buna guvernare

Sunt foarte interesată în cercetările mele academice de modul cum am poţi să reuşeşti să schimbi regulile jocului, să construieşti buna guvernare în societăţi unde competiţia onestă nu e naturală, pentru că, în general, oamenii profită de situaţie, de avantaj, iar averea derivă din putere- mai exact, din abuzul ei.. A construi acest gen de competiţie onestă, a construi societăţi pe care metaforic le numesc «societăţi care iau premiul Nobel», pentru că ştiu să selecteze valoare naţională şi pe urmă evident că valoarea se impune internaţional, e un lucru extrem de dificil. În întreaga lume sunt doar şapte ţări în ultimii 30 de ani, care au reuşit să evolueze de la ţări captive, în mâna unora care, practic, pun mâna pe stat şi îl folosesc ca să se îmbogăţească ei şi prietenii lor, la ţări normale. Eu studiez aceste şapte ţări şi mecanismul prin care aceste ţări reuşesc să evolueze. Şi acest mecanism este ceea ce economiştii numesc cerc virtuos.

Cum am ratat de încă două ori

România s-a mai aflat la un începutul unui cerc virtuos de alte două ori. Oamenii mi-au reproşat pe stradă că le-a recomandat să voteze alţi doi preşedinţi de dreapta, pe Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Ştiu că Emil Constantinescu a ieşit foarte prost, dar măcar a încercat.

În ce-l priveşte pe Traian Băsescu, acesta nu a avut capacitatea de a merge cu schimbarea până la ieşirea totală din cercul vicios. În realitate, cred că nu am făcut o greşeală recomandând oamenilor să-l voteze pentru că, dacă lumea nu-l vota atunci, România nu reuşea să semneze tratatul de aderare, care era prevăzut în aprilie 2005, şi sub Năstase era clar că se va rata obiectivul. Totuşi, în ciuda numeroaselor decizii controversate în mandatele sale, Băsescu a pus-o ministru pe Monica Macovei, pe care nu o cunoştea de niciunde, şi s-a ajuns să se dea pentru prima oară examene pentru postul de procuror şef la DNA şi la Parchetul General, fiind numiţi oameni care nu depindeau de mecanismele de putere. Aşa au apărut Kovesi şi Morar. A fost începutul unui cerc virtuos în justiţie cu rezultatele notabile de azi, cu toate aceste arestări din toate partidele. Iar acesta este un mare început, este ceva istoric într-o ţară ca România, unde cine e la putere a fost mereu deasupra legii. Iar acum este din ce în ce mai puţin aşa. Oamenii nu trebuie să facă front comun numai la alegeri, ci în fiecare zi pentru că schimbarea depinde de fiecare cetăţean. N-am de gând să-mi cer al treilea rând de scuze după 25 de ani. De data aceasta, este absolut obligatoriu să ne iasă. Totul este să nu aşteptăm numai de sus. Fiecare acolo unde este să înceapă propriul cerc virtuos.

Se poate şi în Vrancea?

Vrancea este un judeţ aflat la coada clasamentelor naţionale în ceea ce priveşte dezvoltarea şi unde din 1990 se votează mai ales cu stânga, în proporţie de 50-60%. Nu există un adevărat capitalism în Vrancea. Mai e mult de construit. La alegerile prezidenţiale din noiembrie, doar Focşaniul a votat altfel. Nu fac parte dintre aceia care cred că oamenii trebuie culpabilizaţi pentru modul în care şi-au dat votul şi că un candidat este neapărat bun sau unul este neapărat rău. Dar consider o chestie pozitivă votul dat în Vrancea pentru Klaus, pentru că aceia care au ales Klaus în Vrancea, faţă de alte locuri unde era o alegere mai uşoară, au ales să voteze contra unui mecanism de putere locală. Vrancea este altfel, dacă ne raportăm la situaţia din 1989, când, potrivit unei cercetări din teza mea de doctorat, Românii după 1989, 80 % dintre vrânceni considerau că  un lider precum Ceauşescu era mai mult bun, iar un singur partid suficient pentru o democraţie. Ce s-a întâmplat între aceste doua momente, atunci şi azi, a fost ceva extrem de pozitiv. A câştigat un neamţ, un luteran, unul pe care nu-l cunoaşte nimeni şi pe care, evident, elita locală nu-l voia. Meritul aparţine oamenilor care au dorit schimbarea, care au avut marele eroism de a rămâne şi de a schimba locul acesta. Au fost oameni precum iniţiatorii comunităţii Vrancea Altfel şi probabil alţi câţiva ca ei, Romania Curată Vrancea, o gazetă locală, unul- două bloguri, un număr de întreprinzători mici care n-au depins în afacerile lor de stat.

 Dacă vrei să schimbi, adu şi pe alţii!

Alte două lucruri au generat schimbarea: tehnologia care a permis conectarea oamenilor în comunităţi virtuale, prin reţelele sociale, şi care a permis ca fiecare cetăţean să fie observator în alegeri, dar şi plecarea oamenilor la muncă în ţări prospere. Aceşti oameni n-au plecat de tot, le pasă în continuare şi suferă când văd starea judeţului lor. Şi uite că toate aceste trei lucruri au fost suficiente, dar lucrul cel mai greu de construit a fost acest nucleu de oameni care a vrut şi a crezut tot timpul că şi aici poate fi altfel. Părerea mea este că acest nucleu nu este încă unul consolidat, şi de aceea e foarte important ca acest grup din jurul blogului Vrancea Altfel să se dezvolte. Ce nu găseşte această nouă majoritate care vrea Vrancea altfel sunt canalele prin care să construiască acest lucru pentru că acţiunea colectivă e dificilă. Uneori e foarte uşor să fii onorabil de unul singur. Multora nu le iese că nu asta urmăresc. Dar eu aş zice din experienţa mea personală că e uşor să fii onorabil de unul singur. De unul singur e uşor să nu te bagi într-o porcărie, e uşor să îţi dai demisia, să votezi altfel. Şi într-un juriu, nu numai la alegeri. De unul singur poţi să te salvezi moral. Greu e să convingi pe alţii. Dacă vrei să schimbi, trebuie să aduci şi pe alţii. Şi de asta încurajarea mea cea mai mare şi respectul meu absolut pentru ce au făcut aceşti oameni. Lideri văd că există, sunt extraordinar de optimistă. Sunt cei care prezintă cartea de astăzi şi nucleul lor de prieteni, care sunt probabil ca şi prietenii mei, oameni care s-au alăturat pentru că am avut obiective comune, camarazi pentru aceeaşi cauză. În momentul în care vom avea asemenea nuclee construite într-o reţea peste tot în ţară nu va fi numai Vrancea altfel sau Sibiul altfel şi alte câteva locuri, ci vom simţi că toată România e altfel, altfel faţă de cum a fost pentru că acesta este obiectivul.

Fragmente din discursul Alinei Mungiu-Pippidi, preşedintele Societăţii Academice din România, prezentă la Focşani, la lansarea cărţii „Vrancea ALTFEL” pe data de 13 decembrie. Puteţi citi mai mult în ultima carte a Alinei Mungiu-Pippidi, "Tranziţia. Primii 25 de ani", aici (http://www.polirom.ro/catalog/carte/tranzitia-primii-25-de-an-5556/).