Se apropie deja miezul nopţii, iar ministrul Sănătăţii a întârziat 35 de minute la propria conferinţă de presă. "Pe surse" se ştie, deja. Toată presa a dat informaţia: România ARE coronavirus, primul caz a fost adus undeva în judeţul Gorj de un italian contaminat. Oricum, presa refăcuse deja traseul italianului înaintea autorităţilor. Discutase cu instituţiile locale, reconstruise şi atmosfera întâlnirii italianului cu rudele din Oltenia ale soţiei sale. Lipsea doar vocea oficială care să pună patalamaua: mergeţi acasă, oameni buni, suntem în rândul lumii. Bucureşti, 25 februarie 2020. 

Ce nu ne sperie ne omoară şi invers

Era imposibil de evitat, de altfel. De câţiva ani, în orice nenorocire se întâmplă în lume, cel puţin una dintre victime este un român. Statisticile spun că, după Siria, România este ţara care produce numărul cel mai mare de cetăţeni care îşi părăsesc ţara. Spre deosebire de Siria, măcinată de războaie, România este de 30 de ani în ceea ce ar trebui să fie cea mai bună perioadă a existenţei sale. În acest timp, însă, în România se suferă medical din motive care în alte părţi ale lumii nu mai există. Rujeola se manifestă epidemic. Se moare pentru că antivaxerii sunt mult mai cool, mai antisistem decât medicii. Românii mor de cancer de colon pentru că le e ruşine să bată cu astfel de simptome la uşa doctorilor. Se moare din malpraxis sau din infecţii intraspitaliceşti crescute ca nişte malformaţii bolnăvicioase ale unor corpuri corupte. Cad tavane peste pacienţi şi asistente. Se moare în trafic – drumuri periculoase, oboseală, nervozitate, indisciplină. Se moare în faţa uşilor tribunalului aşteptând ca magistraţii să-ţi dea înapoi dreptatea. Se moare din indolenţa unor angajaţi de la numărul de urgenţă 112. Se moare pentru că baronii locali sunt clienţii reţelelor de prostituţie. 

Românii ştiu că toate acestea pot fi îndreptate.

Dar românii mor de boli de care nu se tem şi se tem de boli de care nu mor. Aici, în România, nimic nu mişcă, nimic nu înspăimântă. Şi, totuşi, din când în când, viaţa este dată peste cap de un inamic invizibil, de un necunoscut, de o fantasmă.

În urmă cu peste zece ani făcea vâlvă printre români vestea că o ocultă mondială pregăteşte interzicerea usturoiului, "pentru că suntem prea mulţi pe pământ şi vor să ne reducă". O mantră, aceasta, a suprapopulării planetei, reactivată ori de câte ori ceva suspect e pe punctul de a se întâmpla, undeva, în lume. Ceva neaşteptat, neanticipat, neînţeles. Tramvaiul din Bucureşti, la orice oră, este agregatorul ideal de informaţii culese din zbor, în special când au potenţial de conspiraţii. COVID-19 şi-a găsit repede loc printre subiecte, mai ales dacă cineva tuşeşte sau strănută în mijlocul public de transport.

A fost sau n-a fost?

28 februarie 2020. Bucureşti. Primul caz cu coronavirus din România s-a vindecat după un weekend prelungit într-un izolator al spitalului de boli infecţioase din Bucureşti, spital aparent păzit ca o garnizoană. "I-am dat ciorbă", a spus unul dintre medici. Iată, un nou şi bun prilej de băşcălie: coronavirusul chinezesc, înfrânt de ciorba românească! Între timp, circulă informaţii contradictorii. Apar suspecţi noi, se infirmă infectarea celor aflaţi deja sub control. Aparent, la nivel central nu există nici un cap limpede. Numărul cazurilor ba creşte, ba coboară. La fel şi preţurile alimentelor în unele supermarketuri. Apa plată s-a scumpit, unele produse conservate au suferit şi ele ajustări în creştere a preţurilor. E drept, leul a ajuns, zilele acestea, la un minim istoric în raport cu euro. Dar produsele de la raft erau încă din stocurile comercianţilor. Şi, oricum, sutimile de leu câştigate de euro la cotaţia stabilită de Banca Naţională a Românei sunt insignifiante. Un bun prilej pentru noi speculaţii pe piaţa bârfelor şi a panicii.

Deutsche Welle a încercat să afle de la un discounter german, actor important pe piaţa românească, dacă a observat o creştere atipică a vânzărilor, în săptămâna coronavirusului, şi care au fost produsele cele mai solicitate. Răspunsul echipei de comunicare de la Lidl Romania a fost:

"Într-adevăr, am remarcat, în ultimele zile, o creştere a vânzărilor. Monitorizăm îndeaproape situaţia şi facem demersurile necesare pentru a asigura aprovizionarea constantă a magazinelor." În absenţa unei comunicări eficiente, în lipsa unor cifre exacte, publicul rămâne cu aparenta panică filmată de la rafturi de reporterii televiziunilor de ştiri şi cu zvonurile din tramvaie.

Vlad Mixich: România are infecţionişti şi epidemiologi buniVlad Mixich: "România are infecţionişti şi epidemiologi buni"

În România nu există pedepse, ca în Iran, pentru colportarea de informaţii care stârnesc panica. Dar nici comunicarea autorităţilor din România nu a fost foarte inspirată, este de părere sociologul Gelu Duminică. Dimpotrivă, "au făcut-o deficitar sau au contribuit la amplificarea panicii. Declaraţii cum că sunt pregătiţi să primească doi pacienţi sau 20 în caz de Doamne Fereşte nu au darul de a linişti populaţia. Din contră, consolidează neîncrederea şi îţi dau impresia că trebuie să te salvezi singur." De aici până la apeluri disperate ale cetăţenilor la serviciile de urgenţă medicală sau până la strategii individuale de supravieţuire după ureche nu mai este decât un pas.

Într-adevăr, în Bucureşti, cel puţin, consumul unor produse alimentare a crescut simţitor. Într-un magazin de cartier, printre blocurile aflate în spatele Pieţei Obor, vânzătorul recunoaşte că unii dintre clienţii obişnuiţi şi-au făcut, în ultima săptămână, provizii mai substanţiale decât îndeobşte. Dă din umeri, nu intră în detalii, dar punctează, la finalul discuţiei: "Ţigări. Au cumpărat rezerve de ţigări. Se tem de probleme cu respiraţia, dar îşi fac stocuri de ţigări." 

Frică, panică, băşcălie şi şpagă

Vineri, 28 februarie 2020. Baia Mare. Este seara cea mai sumbră din această săptămână cu uşoare nuanţe de vodevil: fostul ministru al Sănătăţii, unul dintre puţinii membri aparent frecventabili ai Guvernului Dăncilă, redevenit director de spital, este anchetat de parchetul anticorupţie pentru că ar fi cerut mită la cumpărarea unor aparate pentru detectarea coronavirusului.

Sâmbătă, 29 februarie 2020. Bucureşti. În magazinele mai mari se cam vede ce are mare căutare. Făina şi mălaiul, pastele, apa plată, zacusca la borcan, conservele de peşte. "Începe postul paştelui", îmi spune una dintre doamnele cu care am intrat în vorbă în timp ce împingeam amândoi cărucioarele în faţa unui stand cu alimente de bază. Am tras cu ochiul în coşul de cumpărături al doamnei. În general, produse neperisabile. Îl întreb pe unul dintre angajaţi despre un anume produs care lipseşte bătător la ochi. "Mâine dimineaţă", îmi spune, în vreme ce reface un stoc epuizat de spaghete. "Dar să veniţi mai devreme decât astăzi", mă avertizează. Era ora 11.

"Frica este normală", spune Gelu Duminică, "dar panica de care am avut parte în ultimele zile este caracteristică societăţilor slab educate şi care nu au exerciţiul acţiunii comunitare. Valorile, comportamentele şi atitudinile sunt mai degrabă centrate către propria persoană. Focusul s-a dus către mâncare şi nu către igienă. Asta şi pentru că tocmai abundenţa alimentară este de foarte multe ori confundată cu un statut social dezirabil." 

Medic şi expert în politici de sănătate publică, Vlad Mixich crede că modul în care românii au reacţionat ţine cumva şi de spiritul latin: "E o reacţie firească, declanşată de acest fundal foarte încărcat. Ne temem foarte tare de ce se petrece în proximitatea noastră. De aceea şi această explozie a subiectului de când au apărut cazuri în Itaia, ţară care are o situaţie serioasă de sănătate publică în acest moment. Şi, date fiind legăturile noastre foarte strânse cu Italia, e firesc ca oamenilor să le fie frică. Asta nu înseamnă că panica este justificată. E chiar contraproductivă, pentru că poate să îi expună şi pe cei care se manifestă astfel. Dar creierul nostru e construit în aşa fel încât în astfel de situaţii reacţionează emoţional, nu raţional. E nerealist să ne aşteptăm la altfel de reacţii în astfel de situaţii." 

Ce nu este de înţeles, în schimb, este derâderea în care a fost luată această panică în masă, atrage atenţia medicul internist Gabriela Profir: "Faci băşcălie de pensionari, categoria cea mai vulnerabilă ca status imunitar, pentru că au cumpărat măşti de protecţie, făină şi mălai ca să îşi asigure hrana dacă răcesc şi vor fi nevoiţi să stea în casă?" Masca, adaugă Gabriela Profir, "te poate ajuta, chiar dacă eşti sănătos, să îţi atingi mai puţin faţa după ce pui mâna pe obiecte pe care le-au mai atins alţi zece sau o sută sau o mie înaintea ta. Bara de metrou, de exemplu. Faptul că unii dintre noi poartă mască, se spală pe mâini cât de des pot, îşi anulează deplasări care presupun tranzitarea unor locuri aglomerate sau nu merg la serviciu dacă au suspiciuni sunt elemente absolut lăudabile şi extraordinare de prevenţie, pentru propriile persoane şi pentru toţi ceilalţi." 

Miopii în cer şi pre pământ

Gabriela Profir pare genul de om din sistemul de sănătate pe care Vlad Mixich se bazează atunci când spune că nu avem altă soluţie decât încrederea în spitale şi în personalul medical: "România are infecţionişti şi epidemiologi buni. Experienţa pe care o avem cu instituţiile publice nu este foarte roză şi este de înţeles de ce oamenii nu au încredere. Dar într-o situaţie de criză, absolut toţi, inclusiv cei care de obicei nu sunt silitori, se vor activa şi vor lucra la maxim." Cu toate acestea, Mixich, membru în boardul Alianţei Europene pentru Sănătate Publică, recunoaşte că, în prima fază a crizei, "autorităţile au părut neobişnuit de pasive. A fost probabil o miopie a decidenţilor politici. A fost înfiinţat un comitet interministerial şi au apărut nişte comunicate, dar erau mai mult artificii de imagine. Am văzut o schimbare de atitudine la autorităţi abia în momentul în care au apărut cazurile în Italia şi a crescut presiunea publică."

Presa a contribuit la această presiune publică. Poate că a şi exagerat, câteodată. "Presa a creat această panică, bombardând cu ştiri despre morţi şi magazine goale în Italia. Aproape nimeni nu a explicat că acest virus este mai puţin violent decât răul cunoscut, adică decât gripa sau rujeola. De aici", conchide Gelu Duminică, "şi panica oamenilor care au înţeles doar că virusul vine peste noi." 

Credincioşii au fost sfătuiţi să nu sărute icoanele dacă se tem de îmbolnăvire Credincioşii au fost sfătuiţi să nu sărute icoanele dacă se tem de îmbolnăvire

1 martie 2020, dimineaţă. În bisericile din România, lumea se închină, ca în fiecare duminică, şi sărută icoanele. Cu trei zile mai devreme, Patriarhia recomandase celor care se tem de îmbolnăvire că pot evita temporar acest gest de cuvioşenie în biserici. După nici 24 de ore, mai multe voci sonore din anturajul Bisericii Ortodoxe au protestat vehement faţă de comunicatul Patriarhiei. Unii au acuzat "sminteala" Bisericii în faţa "unei mâini de isterici", au constatat că "dracul e mai teolog decât preoţii" şi au statuat că "în vremuri de molimă nu negociezi principiile". Aşa că Patriarhia a făcut un pas îndărăt. Vorba unui preot din Fălticeni: "cu riscul de a tulbura credincioşii". 

"Bruce Lee a scapat de gripa într-o zi. UITE AICI cum a bătut boala"

1 martie 2020. Seara. Analistul politic specializat în probleme de comunicare Mihnea Dumitru îşi face rutina zilnică, monitorizând ce a mai citit românul în online. Conform statisticilor Google, cea mai accesată ştire este una din 2018 despre "Pastila care poate opri gripa într-o zi". Într-o zi, da? "Românii au citit în draci azi o ştire veche de doi ani fără să se uite la dată", constată Dumitru. Şi dă un sfat: "Nu mai căutaţi soluţii despre sănătate pe Google. Sau cel puţin încercati sa mai daţi o căutare dupa unul dintre cuvintele-cheie din ştire pe Google, poate vă sare ceva suspect în ochi."

În cazul acestei ştiri, de exemplu, s-ar fi putut ajunge direct la sursă. Iar sursa, un articol publicat pe site-ul revistei Forbes în 2018 de un anume Bruce Lee, spune că: "Într-o zi vom putea scăpa de gripă într-o zi". Într-o zi, da?

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle