Atunci, Maia Sandu a acceptat compromisul de a forma un guvern de tranziţie cu PSRM al cărui rezultat direct a fost acapararea instituţiilor de forţă ale statului moldovean în mâinile preşedintelui pro-rus Igor Dodon şi debarcarea guvernului acesteia în toamna trecută concomitent cu îngroparea reformelor convenite cu UE prin Acordul de Asociere.

Astăzi, situaţia pare să degenereze într-un conflict deschis între un Parlament controlat de PSRM şi preşedintele ales Maia Sandu, ale cărei prerogative au fost ”amputate” prin pachetele de legi votate săptămâna trecută, fără vreo dezbatere transparentă şi directă.  Printre acestea se numără anularea legii "antipropagandă", statut special pentru limba rusă, abrogarea hotărârii cu privire la transmiterea terenului Stadionului Republican către Ambasada SUA, trecerea Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) în subordinea Parlamentului, precum şi aşa-numitul "pachet de legi privind Găgăuzia" care oferă atribuţii suplimentare autonomiei găgăuze, ceea este considerat de opoziţie ca fiind un prim pas spre federalizarea Republicii Moldova.

Practic, Maia Sandu este pusă în imposibilitatea de a pregăti reformele convenite cu UE şi a restructura statul moldovean fără alegeri anticipate întrucât forţele pro-europene nu deţin majoritatea în plenul de la Chişinău şi nici guvernul. În acest context, preşedintele ales al R.Moldova şi forţele pro-europene vor marşa pe forţa cetăţenilor pentru apărarea votului din 15 noiembrie şi a forţa demisia Guvernului Chicu concomitent cu dizolvarea Parlamentului pentru organizarea de alegeri anticipate. Acest lucru este greu de realizat fără implicarea Marilor Puteri întrucât PSRM va condiţiona acest lucru de ”directivele” care vor veni în plic de la Kremlin.

Alegerile anticipate reprezintă unica soluţie pentru Maia Sandu în tentativa acesteia de contrucţie a unei ”Moldove fără hoţi”, dar fără un plan bine pus la punct s-ar putea întoarce împotriva acesteia, iar promisiunile din campanie ar deveni simple forme fără fond.

În momentul de faţă, Igor Dodon îşi joacă ultima carte pe scena politică moldavă, în PSRM şi-n relaţia cu Rusia, după ce Putin a schimbat tactica din alegeri şi a optat pe formula unei preşedinte pro-european şi a unei majorităţi pro-putiniste solide în plenul de la Chişinău. Formula ”bani europeni pentru a guverna ruseşte” este deviza a tot ceea ce se întâmplă peste Prut în contextul în care Bucureştiul are alegeri parlamentare, iar UE este preocupată mai mult de vaccinarea anti-Covid 19 şi de repornirea economică decât de zona gri de la graniţa de EST.

În acest cadru, Maia Sandu este obligată să negocieze o coaliţie anti PSRM-ŞOR cu Renato Usatâi, un personaj politic angrenat în jocurile politice ale silovikilor de la Kremlin şi implicit un anti-european. Nu ştiu dacă în momentul de faţă preşedintele ales al R.Moldova îşi permite o criză politică suprapusă peste cea economică şi sanitară, însă demisia Guvernului Chicu nu va rezolva criza politică fără dizolvarea Parlamentului. Dodon şi-a luat toate măsurile de precauţie ca instituţia prezidenţială să fie cât mai limitată în prerogative astfel încât  acesta să devină personajul cheie din jocul politic parlamentar. Kremlinul nu şi-a pierdut influenţa poltică şi economică din Moldova, iar Maia Sandu trebuie să ţină cont de acest lucru în negocierile pe care cel mai probabil le va purta cu Putin în perioada imediat următoare.

”Un grup de infractori care nu respectă alegerea poporului. Când Parlamentul se întoarce împotriva oamenilor, el trebuie dat jos. Duminică, ieşim cu toţii în Piaţa Marii Adunări Naţionale, să le spunem ce crede poporul. Ei au votat în câteva minte, la repezeală, proiecte peste proiecte. Socialiştii şi deputaţii lui Şor au votat ca nişte mitraliere, la comandă, lege după lege. Mâine vom depune contestaţie la Curtea Constituţională. Vom cere anularea acestor legi anticonstituţionale. Acest parlament şi acest guvern trebuie sa plece. Oamenii cer anticipate”, declara preşedintele ale al R.Moldova, Maia Sandu.

În toată această ecuaţie a jocurilor subterane de putere de la Chişinău, Igor Dodon nu pare încă deranjat de presiunea străzii care în următoarele săptămâni va forţa o posibilă negociere a forţelor politice către anticipate, iar orice derapaj al instituţiilor de forţă spre o reacţie în forţă ar putea deveni prea riscant în plan extern pentru imaginea pe care acesta încearcă să o contruiască din viitoarea sa postură de lider al PSRM din plenul moldav.

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro.