De ce Românii din Diaspora? A cincea parte din populaţia României a plecat în ultimele două decenii peste hotare ca să îşi caute un rost. Au plecat cu speranţe, au dovedit tenacitate şi cei mai mulţi au reuşit.

Mulţi dintre ei par a fi supăraţi pe ţară, pentru că au fost nevoiţi să îşi caute rostul peste hotare. Alţii, mai ales cei cu preocupări intelectuale, consideră că e demodat sau chiar rău să îţi afişezi dragostea de ţară. Nu, ei nu sunt supăraţi pe România, ei sunt supăraţi pe politicienii români care au adus ţara în această stare, încât o cincime din populaţie a emigrat.

Sunt sigur că toţi românii care au plecat peste hotare au în inima şi în sufletul lor un loc pentru ţara lor, România. Dorul de casă, dorul de ţară, se stinge doar când murim. Dar cât trăim, indiferent pe ce meridian al globului am fi, România are locul ei în inima fiecărui român. Trebuie doar să provocăm acel colţişor din sufletul fiecărui român să iasă la lumină şi să se manifeste aşa cum doreşte el. A-ţi iubi ţara nu este o ruşine! Ne este ruşine de politicienii care jefuiesc această ţară, dar nu trebuie să ne fie ruşine de România. Cu bune şi cu rele, România este ţara noastră.

Avem un departament guvernamental dedicat Centenarului, care îşi schimbă mai des numele şi locul în structura guvernului, echipa şi şefii, decât să iasă în public cu acţiuni concrete. Lipsa de transparenţă şi mai ales limitele intelectuale ale celor numiţi politic să gestioneze aniversarea Centenarului – ultimul şef afirma în prima lui declaraţie de presă că „comemorează“ Marea Unire! – a făcut mult rău ideii de aniversare a Unirii tuturor românilor. Există un orizont de aşteptare de la autorităţi, mai ales de la cei obişnuiţi ca cineva să se ocupe de tot, iar noi doar să privim spectacolul...

Ce s-ar putea face pentru ca şi românii din Diaspora să sărbătorească Centenarul?

NU! Trebuie ca fiecare dintre noi, cei care simţim ceva pentru acest colţ de lume, numit România, care respectăm memoria strămoşilor noştri care în 1918 la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia au hotărât Unirea tuturor românilor, să nu aşteptăm ca „autorităţile“ să ne organizeze Centenarul.

Centenarul unirii tuturor românilor este sărbătoarea noastră a tuturor românilor, nu este sărbătoarea politicienilor. Nici nu trebuie să îi lăsăm pe politicieni să ne confişte Centenarul.

Sper ca primii care să preia iniţiativa să fie românii din diaspora. De ce ei? Pentru că lor, fiind plecaţi de mult timp din ţară, dorul de ţară le este mult mai puternic. Pentru că ei tremură în sufletul lor când aud acolo, unde sunt ei, de România, fie de bine, fie de rău. Pentru că ei au dovedit în ultimii ani că le pasă de ceea ce au lăsat acasă. Pentru că sărbătorim Unirea tuturor românilor, aşa că, măcar la 100 de ani de la Marea Unire, să încercăm să ne manifestăm solidaritatea de neam şi să fin uniţi la această aniversare.

Ce s-ar putea face pentru ca şi românii din Diaspora să sărbătorească Centenarul?

În primul rând nu trebuie să aşteptăm ca autorităţile statului să organizeze ceva. Pentru că dacă se ocupă de organizare funcţionarii români, va ieşi prost din cauza incompetenţei lor.

Unirea din 1918 nu au făcut-o politicienii statului român. Unirea au decis-o românii din Basarabia, din Bucovina şi din Transilvania, organizaţi ei înşişi, fără „sprijinul“ guvernului român.

Unul din caracteristicile esenţiale ale democraţiei este dreptul la asociere. Există numeroase asociaţii ale românilor din Diaspora, din Italia până în Statele Unite şi aiurea pe tot globul.

Aceste asociaţii ale românilor din diaspora ar trebui să preia iniţiativa şi să vină cu idei, cu proiecte, să găsească surse de finanţare, care să nu fie limitate doar la cele oferite de statul român. Sunt sigur că acolo unde sunt comunităţi româneşti numeroase ar contribui financiar inclusiv autorităţile locale, pentru că o parte a bugetului local este asigurat şi de românii stabiliţi acolo. În Europa este o altă mentalitate, mult mai sănătoasă, despre rolul banului public în acţiuni culturale.

În fiecare comunitate de români există câte un public pentru fiecare tip de manifestare prin care se poate aniversa Centenarul României.

Desigur, nu trebuie ocolit statul român, care să susţină aceste acţiuni, nu neapărat să le organizeze. Statul român, fie prin departamentul Centenar, fie prin Ministerul de Externe sau Ministerul pentru românii de pretutindeni, ar putea finanţa o parte a cheltuielilor necesare pentru organizarea unor activităţi de sărbătorire a Centenarului de către Diaspora română. De exemplu, ar putea plăti onorariile pentru artiştii români care ar putea concerta în mijlocul comunităţilor de români din Diaspora, pentru ca acele spectacole să fie cu acces gratuit şi să adune cât mai mulţi români.

Pentru că una dintre acţiunile care ar putea să îi adune pe români împreună ar fi organizarea de spectacole şi concerte. Nu trebuie să le ocolim, pentru că noi sărbătorim Centenarul, aşa că, în ciuda tuturor reticenţelor faţă de lăutari şi spectacole, avem nevoie de aşa ceva.

Pot fi concepute diverse acţiuni, în funcţie de publicul ţintă. În fiecare comunitate de români există câte un public pentru fiecare tip de manifestare prin care se poate aniversa Centenarul României. În organizarea acestor concerte trebuie să se ţină cont şi de profilul majorităţii publicului român din regiunea respectivă. Adică, nu organizezi un concert simfonic pentru un public atras de muzică lăutărească.

Concerte de muzică clasică, fie simfonică, fie de cameră, prin care să fie promovate valorile româneşti în domeniu ar putea fi organizate în oraşele în care ar fi români atraşi de acest gen de spectacole. Ciocârlia sau întreaga Rapsodie Română a lui Enescu sau Balada lui Ciprian Porumbescu ar fi cel mai potrivit ambasador al Centenarului României, pentru că ar veni cu plăcere la aceste concerte nu doar românii din Diaspora, ci şi băştinaşii. Apropos, ştiaţi că în 25, 26 şi 28 Martie 1918 George Enescu a susţinut concerte la Chişinău? Încă un motiv să îl considerăm mesagerul Centenarului!

Sunt multe comunităţi româneşti în care muzica clasică ar trezi un interes redus. Pentru aceşti români ar avea succes concerte de muzică lăutărească. Taraful de la Clejani sau altele similare ar aduna în jurul lor sute şi mii de români. Este suficient dacă toţi aceşti români vor conştientiza că ei se adună pentru a sărbători Centenarul Unirii.

Ar putea fi organizate expoziţii cu fotografii despre Unire în toată lumea, de la Bruxelles până la Los Angeles sau aiurea.

Probabil că în acest domeniu al spectacolului ar fi binevenite ideile şi iniţiativele celor cu experienţă în organizarea unor astfel de spectacole. Ştiu că artiştii sunt exponentul de vârf al economiei de piaţă şi ei nu scot un sunet fără a fi plătiţi. Cred că se poate găsi un echilibru între pretenţiile lor financiare şi posibilităţile de finanţare ale acestor spectacole, care ar putea fi organizate în cinstea Centenarului. Artiştii noştri sunt şi ei Români. Trebuie doar un pic de iniţiativă.

Sunt anumite comunităţi în care ar putea să fie de succes organizarea unor conferinţe publice despre istoria Unirii. Există un public căruia i-ar face plăcere să îi asculte pe academicienii români cu un discurs naţionalist despre Marea Unire, în timp ce în alte comunităţi există un public interesat de o istorie fără mituri. Important este să comunicăm despre Unire, indiferent dacă o face academicianul Ioan Aurel Pop sau istoricul Lucian Boia, pentru că adevărul istoric este unul singur: în 1918 românii din Basarabia, Bucovina şi Transilvania au hotărât să se unească cu România.

Ar putea fi organizate expoziţii cu fotografii despre Unire în toată lumea, de la Bruxelles până la Los Angeles sau aiurea. Există fotografii de la adoptarea rezoluţiilor de Unire, fotografii de la diverse ceremonii în perioada imediat următoare, fotografii cu o mare valoare istorică, adevărate lecţii de istorie. Dintre documentele despre Unire pot fi expuse sub formă de fotografii cele mai importante dintre ele. De exemplu, Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia ar putea fi expusă alături de semnăturile şi sigiliile delegaţiei maghiare pe Tratatul de la Trianon, care recunoştea pe plan internaţional Unirea Transilvaniei cu România. Ar mai fi ziare, hărţi şi multe altele. Cu un text explicativ şi în limba ţării gazdă, pentru publicul băştinaş, aceste expoziţii pot fi organizate fără prea mari costuri în toată lumea. Ce frumos ar fi ca vernisajul fiecărei expoziţii să se încheie cu o horă a Unirii!

Ar mai putea fi organizate proiecţii de film româneşti. În timp ce unii români din diaspora ar fi atraşi de filme de epocă despre România anilor 1920, alţii ar fi mai interesaţi de Nea Mărin miliardar sau poate seria despre ardeleni în America. Important este să găsim cea mai bună cale să ne întâlnim şi să sărbătorim Centenarul.

Nu ştiu câţi români lucrează în Silicon Valley. Dar m-aş bucura dacă artiştii noştri în programare – eu îi consider pe programatori adevăraţi artişti în acest domeniu al calculatoarelor – i-ar povesti aşa, la o cafea, colegului de birou: „Ştii, prietene, că anul acesta România, ţara mea, sărbătoreşte 100 de ani de la unirea tuturor românilor într-o singură ţară?“. Iar colegul lui, american sau indian sau orice altă naţie o fi fiind el, să îl întrebe: „Şi nu vrei să sărbătorim împreună?“. Iar cel mai frumos mod de a sărbători ar fi ca pe 9 Aprilie (sau 27 Martie pe stil vechi), 28 Noiembrie şi 1 Decembrie, oricine deschide Google să citească „La mulţi ani România!“ în limba în care utilizează calculatorul! Ştiu, e un vis frumos!

Dacă vrei să aniversezi 100 de ani de la Unirea tuturor românilor într-o singură ţară şi ai o idee despre cum ai vrea să sărbătoreşti, pune în practică această idee.

Nu trebuie să aşteptăm ca totul să fie făcut de autorităţi. Ai o idee, încearcă să o pui în practică, fără să depinzi de stat. Sunt activităţi în care implicarea statului român ar facilita organizarea lor, ca de exemplu organizarea de concerte sau expoziţii. Statul ar trebui să se rezume doar la finanţarea corectă a acestor manifestări şi cel mult, acolo unde este nevoie, să fie instrumentul de conexiune între diversele părţi implicate. Dar multe manifestări dedicate Centenarului pot fi organizate de românii din Diaspora fără nicio implicare a statului.

Dacă vrei să aniversezi 100 de ani de la Unirea tuturor românilor într-o singură ţară şi ai o idee despre cum ai vrea să sărbătoreşti, pune în practică această idee! Centenarul României este sărbătoarea noastră, a tuturor românilor, indiferent pe unde ne-am afla pe glob. Hai să nu îi lăsăm pe politicieni să ne confişte această sărbătoare! Gândeşte-te că ai şansa, care apare odată la trei sau patru generaţii, de a sărbători Unirea tuturor românilor, o unire pe care au decis-o singuri românii la Chişinău, la Cernăuţi şi la Alba Iulia în 1918. O Unire pentru care au luptat şi bunicii sau străbunicii tăi!