Este vorba despre trimiterea după gratii a fostului ministru al Apărării, Victor Babiuc, şi a fostului şef al Statului Major General, Dumitru Cioflină. Apelând la vechea zicere „Prost nu e cel care cere, ci cel care dă”, putem observa că, în cazul schimbului de terenuri dintre Becali şi Armată, Babiuc şi Cioflină au fost cei care au dat – dar nu din buzunarul lor.

Pornim de la o premiză certă, stabilită de expertiza din dosar: cele 30 de hectare de teren agricol oferite de Gigi Becali în Ştefăneşti aveau o valoare de aproximativ 50 de ori mai mică decât cele 30 de hectare de teren intravilan pe care le deţinea Armata în Pipera. Cifra a fost stabilită, în principal, pornind de la grilele notariale valabile la momentul perfectării schimbului, corectate cu unele tranzacţii deja efectuate în zonă. Cum de-au ajuns capii Armatei să facă schimbul hectar pe hectar, ca şi cum ar fi fost terenuri perfect similare? Răspunsul la întrebare poate fi găsit dacă analizăm legislaţia de la acea vreme.

La sfârşitul anilor 90, autorităţile aveau trei metode, toate perfect legale, de al evalua terenurile înaintea perfectării unor tranzacţii. Era în primul rând o hotărâre de guvern din 1991, emisă de guvernul Stolojan. Hotărârea descria metodologia de evaluare a terenurilor pe care funcţionau societăţile de stat, spre a fi încorporate în patrimoniu şi în capitalul social. Fiind vorba de terenuri deja ocupate de construcţii, valoarea lor de piaţă şi potenţialul lor de tranzacţionare erau mai degrabă irelevante. Prin urmare, această metodă de evaluare, strict contabilă,  avea tendinţa de a subevalua terenurile centrale şi de a le supraevalua pe cele periferice.

Constatând aceste abateri, prin 1997, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a emis o hotărâre prin care reglementa o nouă metodologie de evaluare, care ţinea seamă în măsură mai mare de poziţia şi potenţialul terenurilor. Dar şi aceasta era destul de rigidă.

În fine, cea mai corectă metodă era folosirea grilelor notariale, ştiut fiind că notarii sunt cei mai interesaţi de obţinerea unor valori cât mai aproape de valoarea de piaţă, întrucât pe baza acesteia îşi stabileau onorariile.

Galeria de zgomote şi de bocete a lui Gigi Becali a invocat faptul că Babiuc şi Cioflină, acceptând schimbul de terenuri, au respectat o hotărâre a CSAT, care prevedea, pentru nevoi de apărare, obţinerea de către Armată a 100 de hectare compacte la Ştefăneşti. Iar cele 30 de hectare de la Becali erau parte a suprafeţei cerute de CSAT. Numai că...

La data perfectării schimbului, capii Armatei puteau apela la fiecare dintre cele trei metode de evaluare. Şi au ales-o pe cea mai proastă, din punctul de vedere al intereselor Armatei: hotărârea de guvern a lui Stolojan.

Dacă ar fi apelat la grila notarială, putem socoti că aveau posibilitatea să ia cele 30 de hectare de teren agricol de la Becali şi să-i dea acestuia la schimb o suprafaţă de 50 de ori mai mică în Pipera, adică doar 6.000 de metri pătraţi. Poate ceva mai mult, în urma unor negocieri oneste, un hectar, două, trei – dar în nici un caz 30 de hectare.

Dacă Babiuc şi Cioflină ar fi procedat astfel, Armata îşi atingea şi obiectivul stabilit de CSAT, dar rămânea şi cu o însemnată suprafaţă de teren valoros în Pipera.

De ce n-au făcut-o? De proşti? Nu cred – iar terenul din Pipera primit în acea perioadă de fiica lui Babiuc de la Becali e o dovadă. Practic, cei doi au lăsat Armata să cadă de proasta târgului şi poate măcar din cazua asta îşi merită sentinţa.