Alina Mungiu-Pippidi: La ce-ar servi guvernul PNL-PSD-ceilalţi. Cazul Educaţiei
Nimeni nu vrea ministerul Educaţiei, iar PNL-USR se opun propunerii UMDR de a pune capăt traseismului parlamentar pe motivul ipocrit că e neconstituţional.
Asta spune cam totul despre potenţialul viitorului guvern de a rezolva ceva pentru societatea românească. Scenariul care se profilează este cel al partidului care a pierdut alegerile, PNL, care are însă preşedinţia şi deci serviciile secrete, care va creşte de la un sfert din Parlament cît are acum luînd parlamentari de la PSD, AUR, şi cine o mai pica. Neconstituţional? Ce prostie: nici nu e nevoie de vreo lege să opreşti traseismul, asta a fost o idée proastă a IPP. E destul o înţelegere între partide ca nimeni să nu primească migranţi. Asta e tot! Dar, desigur, avînd în vedere ce oameni de valoare sunt la PSD şi AUR, PNL, care a înghiţit déjà bucăţi din ALDE, PP Diaconescu şi PSD, de îi ies din gură picioare de pe la Giurgiu şi Iaşi ca în imaginea iadului de Hieronymus Bosch, nu are cum rezista tentaţiei. Că doar nu o să avanseze prin meritocraţie, adică reuşind să convingă populaţia să îi dea voturi.
De asta, improbabil cum e, scenariul meu-propunere de a face un guvern de uniune naţională e mult superior. Opreşte traseismul între parteneri, că fiecare se alege cu ceva. Se poate face o înţelegere pentru oprirea politizării, eu nu îi dau afară pe ai tăi, tu nu îi dai afară pe ai mei. Şi oricît de curios ar suna, avînd în vedere inconsistenţa programului PNL+USR mai are şi avantajul că se pot totuşi negocia şi agrea cîteva lucruri. Altele, nu: dar la ora asta nu se poate agrea pe nimic, deci ambiţiile sunt oricum reduse.
Guvernul actual, ca şi precedentele, a distrus orice infrastructură de cunoaştere pentru a oferi o bază politicilor publice. Ceea ce e un dezastru, că la partide oricum nu e nimic. În vidul creat intră Comisia Europeană – dar cine citeşte măcar ce spun ei în raportul numit semestrul european, care e mult mai bun ca MCV, Banca Mondială, unde sînt oameni buni, dar complet nedirijaţi şi lucrînd pe stoc, că nu se uită nimeni la ce fac ei acolo şi diferite lobbyuri de afaceri, care vin ei de acasă cu ce vor să vadă de la guvernare – şi nu putem să îi condamnăm. Pe scurt, există o bază obiectivă şi probleme care trebuie rezolvate indiferent cine vine la guvernare şi ce au scris prin programe.
Dau numai exemplul educaţiei. PSD, şi doar el, a acceptat că problema şcolilor în rural, practice a lipsei de acces la şcoală care duce la abandon, e cea mai importantă. E în programul lor in anul 2004, din păcate nu au făcut destul. Dar măcar recunosc şi acţionează contra problemei despre care şi OECD spune că e cea mai importantă la noi, sărăcia. Trebuie canalizare în şcoli, transport rural, burse.
PNL+USR, care trăieşte din firimiturile de la masa comisiei Miclea şi a reformelor stîngace ale favoritului SPP, Daniel Funeriu, a dat cu gura numai pe etica în educaţie (PNL a numit numai inspectori şefi care au fost pe listele partidului), programa, calitatea profesorilor. PNL+USR dau însă ceva mai multă atenţie problemei imposturii în educaţie faţă de PSD, unde Liviu Pop conducea un cartel de acoperit frauda academică. Avînd în vedere că PNL a recrutat pe Sorin Câmpeanu din fostul USL nici aici nu le văd mari perspective (USR a dat afară pe toţi cei care mai aveau vreo tangenţă cu educaţia în partid, gen Vlad Alexandrescu, cum au dat afară pe oricine cu nume şi performanţe care poate umbri nesfînta treime Barna-Ghinea-Năsui). Dar, în sfîrşit, chiar cu traseiştii lor, tot au mai multă înclinare decît PSD pentru un control al calităţii ceva mai drastic, şi au echipa de la România educată, pe care nici nu o bagă în seamă, dar ea există, şi e destul de competentă.
Nici una din cele două aspecte ale reformei, nici investiţia în şcoli ca să le punem canalizare, nici un control mai strict pe calitate academică nu poate rezolva problema educaţiei pe cont propriu, ne trebuie şi social democraţie, şi lichidarea imposturii în educaţie. La prima, descentralizarea a fost făcută prost, şi nu ne putem baza pe primari care în proporţie copleşitoare nu pun canalizare şi nu dau burse, trebuie redesenată. La ultima, trebuie reforme, nu vînători de plagiate- trebuie să facem ce spun eu demult, şi spune şi OECD : desfiinţarea bacalaureatului şi evaluării naţionale, trecerea la exemene online, pe grile comprehensive, fără specializări, liberalizarea programei şi a manualelor (controlăm la ieşire, pe ce trebuie să ştie elevii, nu la procesul în sine). Dar, în sfîrşit, nu cerem să alerge unora care merg de-a buşilea, dar să ne asigurăm că măcar nu merg în cerc.
Cele două abordări, de stînga şi de dreapta, nu sunt incompatibile. Se adresează unor probleme diferite, care au ambele nevoie de rezolvare.
La fel e şi în sănătate, o negociere programatică acolo ar fi infinit mai bună decît orice acţiune sau inacţiune unilaterală.
Coaliţia de uniune naţională trebuie făcută pentru că nu se poate altfel rezolva nimic, nu pentru că e idealul cuiva. Ambele tabere au numit incompetenţi pe capete, oameni care nu ar lua examenul de anul 1 Fundamentele politicii publice. Dar dacă ăsta e nivelul, nu e mai bine să fie un guvern care să acopere cît mai mult din probleme, şi cît mai mult din Parlament? Primul ministru nu e o problemă: vă dă Isărescu, importaţi pe cineva de la Comisia Europeană sau de la Banca Mondială, pe cineva fără de partid, şi să fie vice prim miniştri de la toate partidele mari.
Ori alegeri decisive, ori coaliţii largi, altfel iarăşi traseism şi mînăreală la fiecare proiect legislativ. Şi aveţi totuşi o epidemie şi o criză economică de rezolvat.
Se încarcă comentariile...
