Dacă la Washington D.C. a fost iniţial creditată Germania cu statutul de manager al situaţiilor de criză europene, ulterior Casa Albă a dat dispoziţii Pentagonului să îşi asume operaţiunea de întărire, cu avioane, blindate şi trupe de elită, frontiera de est a Alianţei Nord-Atlantice, unde Estonia, Letonia, Lituania simt în ceafă privirea imperială a lui Vladimir Putin, unde Polonia îşi pregăteşte oficial armata pentru a acţiona în condiţiile unui război numit la Varşovia ascuns, iar România şi Bulgaria ştiu că exerciţiile bilaterale cu militarii americani sunt repere disuasive necesare, în condiţiile când Rusia se consideră ameninţată de NATO, uitând programatic de faptul că trupele Kremlinului au ocupat Crimeea şi forţele speciale ruse ajută, în continuare, la desprinderea Donbasului de Ucraina.

În acest context, marşul a circa o mie de tineri europeni, din Chişinău, până la Milcovul de azi, Prutul, marcat, de un sfert de veac, doar cu simbolice poduri de flori, rămâne un eveniment frumos ca intenţie, dar finalizat cu duşul rece aplicat de consilierii de la Cotroceni, junilor interlocutori veniţi să ceară, până la urmă, instituirea unei formule democratice, de dialog, la nivel înalt, privind etapele unei reunificări inevitabile.

La est de NATO, chiar între Prut şi Nistru şi mai departe, pe teritoriul ucrainean, războiul informaţional atrage atenţia opiniei publice, cei tineri dorind, la Chişinău şi Kiev, un stil modern, democratic, de a trăi, precum în UE, dar nu puţini din maturii care au prins anii epocii sovietice au rămas prizonierii unor prejudecăţi de genul...

...URSS niciodată nu şi-a atacat vecinii! 

Asta ca şi cum, intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Basarabiei istorice era un simplu exerciţiu de comunicare publică a tezelor lui Marx, Engels, Lenin şi mai ales Stalin, iubitorul de pace, inclusiv pacea veşnică dăruită de el celor executaţi conform ordinelor sale, de dictator suspicios, dornic de a fi, cum s-a şi întâmplat, liderul pe viaţă al unei federaţii unde lumina venea numai de la Kremlin. 

Despre dosarul reunificării şi despre cel al conflictului militar din Ucraina am discutat cu semeni interesaţi de a vedea lumea de mâine, din vecinătatea noastră, dincolo de aparenţele publice momentane. Câteva dintre afirmaţiile lor, de interes general, sunt inserate mai jos. 

DOSARUL REUNIFICĂRII NAŢIONALE 

ALEXANDRU CRISTIAN SURCEL: @ Mai devreme, sau mai târziu chestiunea Unirii trebuie pusă pe agenda oficială şi aşteptăm să îi auzim pe cei doi preşedinţi – ai României şi Republicii Moldova – discutând foarte serios despre acest lucru. @ Cei 1000 de tineri – care au venit de la Chişinău, la Bucureşti – sunt doar vârful unui aisberg. Există mult mai mulţi tineri care nu mai vor ca lucrurile să continue până acum, cu ezitările care au fost în ultimii 25 de ani, nu numai în chestiunea Unirii.

@ Singura cale reală, pentru români, este reunificarea, şi să începem să o facem. @ Unificarea va trebui să fie pregătită prin stabilirea tuturor detaliilor necesare. @ Noi, cei de la Acţiunea 2012, milităm pentru reunificarea celor două state româneşti. @ O Românie reunificată ar avea mai multe şanse să negocieze problema transnistreană, şi cu Moscova şi cu Tiraspolul. @ Noi nu trebuie să uităm că acolo, în Transnistria, locuiesc circa 170.000 de români. @ Noi propunem reunificarea celor două state româneşti în graniţele în care sunt acestea. @ Întotdeauna prosperitatea a venit după Unire, nu înainte. @ Dacă facem reunificarea, această Unire va rezista şi dacă ne-am învăţat lecţiile din istorie, următorul context, deosebit de dificil, nu ne va mai prinde cu pantalanii în vine, cum din păcate ne-au prins cele două războaie mondiale. 

DAN NICU: @ Motivaţiile participanţilor la manifestaţiile recente din Piaţa Marii Adunări Naţionale ţin mai curând de un set de insuccese, ale Republicii Moldova. @ Unii dintre manifestanţi nu se manifestau pentru Unire, până în ultimii ani. Prin asta sugerez că numărul celor care din neinteresaţi devin interesaţi şi câştigaţi de partea cauzei unioniste, creşte în Republica Moldova, şi ca urmare a acţiunilor Platformei Civice Acţiunea 2012 şi organizaţiei Tinerii Moldovei, dar şi drept consecinţă a scăderii performanţelor statului dintre Prut şi Nistru. @ Probabil mai este ceva de furat, în Republica Moldova. @ În ultimele luni, în Transnistria, bugetarii simpli şi alţi angajaţi simpli nu îşi mai primesc salariile. @ Atâta timp cât Rusia nu este forţată, într-un fel, sau altul, să părăsească Transnistria, eu nu cred că, din punct de vedere politic Unirea este posibilă. Problema Transnitriei trebuie rezolvată, într-un fel sau altul. @ Ne despart ani număraţi de realizarea Unirii. 

DAN GÎJU: @ Părerea mea este că forţa noastră, a românilor, a fost şi va sta în...dezbinarea noastră. Noi am fost şi suntem foarte capabili să acţionăm pentru Unire, dar falia geopolitică o resimţim. @ Acum suntem cu americanii, ale căror interese nu mai coincid cu cele ruseşti. @ Mă întreb cât am putea rezista, odată reuniţi şi am în vedere cele petrecute anterior. @ Interesul nostru este să fim uniţi şi trebuie să ne bazăm pe noi, este clar. @ Părerea mea este că dacă va fi şi Republica Moldova sub umbrela Uniunii Europene, după un timp petrecut în coabitarea aceasta, se va putea pune problema tranşant, adică a Unirii. Acum mi se pare prematură, din punct de vedere tactic. 

DOSARUL CONFLICTULUI MILITAR DIN UCRAINA 

RĂZVAN MUNTEANU: @ O alipire a Donbasului, la Federaţia Rusă este foarte costisitoare pentru Moscova. @ Interesul Rusiei este să păstreze întreaga Ucraină în sfera sa de influenţă. Şi Moscova o poate păstra prin existenţa unui conflict îngheţat. @ Noi, românii, de-a lungul istoriei, nu ne-am păcălit niciodată în ceea ce priveşte intenţiile vecinilor noştri. @ Până la urmă, ce se întâmplă între China şi Rusia este un conflict latent. @ Este vorba, până la urmă, de un joc de şah, care are loc la nivel mondial. @ Să nu uităm că Duma de Stat a Federaţiei Ruse a pus sub semnul întrebării independenţa legală a statelor baltice. @ Se simte că la nivel naţional noi pierdem acest război informaţional. Nu avem un ideal de ţară...nu avem lideri politici, care să vorbească despre un ideal de ţară, de interesul naţional. @ Problema este că liderii noştri politici nu urmăresc interesul naţional. @ Federaţia Rusă este imprevizibilă, dar nu atât de imprevizibilă pe cât credem noi că este. 

TIBERIU TĂNASE: @ Este clar că s-a trecut şi la faza de instruire, pentru că este nevoie şi de această justificare, că localnicii din Donbas îşi doresc acest lucru, de a se apăra. @ Putin nu şi-a modificat şi nici nu îşi va schimba strategia pentru Ucraina, pentru că este vorba de conceptul strategic pe care îl urmăreşte, de a duce Federaţia Rusă la nivelul unei puteri mondiale, care să se aşeze la masa negocierilor cu orice partener şi să aibă punctul său de vedere, incluzând în sfera sa de infuenţă şi statele care au fost în spaţiul ex-sovietic. 

@ România este foarte apropiată de conflictul din Ucraina. @ C.S.A.Ţ.-ul trebuie transformat într-un Consiliu de Securitate Naţională. @ Parteneriatul Strategic al României, cu SUA, sigur nu convine Federaţiei Ruse. @ Rusia se află încă în ofensivă, cu lucruri care pot alimenta unele temeri legate de luna august. 

Actualizare, la 15 iulie 2015, ora 19.10:

Consiliul Apărării şi Securităţii Naţionale al Ucrainei

a avertizat că Rusia a încheiat pregătirile pentru a lansa

o nouă invazie militară masivă, în trei direcţii diferite,

de-a lungul liniei de contact a forţelor ostile în Donbas.

15 IULIE

 

********************                    Actualizare la 17 iulie, 2015, ora 14.20:

PREŞEDINTELE UCRAINEI anunţă o posibilă invazie militară rusă în următoarele zile

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a declarat că oficiali ai serviciilor secrete militare au confirmat că Rusia ar putea lansa rapid o nouă invazie în Ucraina, în orice moment, cu o probabilitate mare de efectuare a unui atac în termen de câteva zile.