Şedinţa de azi (ieri -n.r.) a Parlamentului a avut un deznodământ aşteptat în condiţiile în care Dumitru Diacov şi gruparea sa din PD a votat pentru demiterea Guvernului AIE 2. Moţiunea de cenzură a fost votată de 54 de deputaţi, dintre care 34 de la PCRM, 15 de la PD, 3 din grupul Dodon (Veronica Abramciuc a lipsit), precum şi de către deputaţii neafiliaţi Mihai Godea şi Sergiu Sîrbu. Partidul Liberal, la rândul său, s-a abţinut de la vot. În această situaţie, Republica Moldova rămâne cu un guvern provizoriu, de tranziţie, pe o perioadă nedeterminată.

În prima parte a şedinţei i s-a oferit cuvântul premierului Vlad Filat pentru a prezenta o dare de seamă despre activitatea Guvernului. Acesta a punctat succesele şi mai puţin insuccesele Executivului din ultimii patru ani. Primele sunt modeste, în ciuda unui discurs în ansamblu triumfalist, dar ceea ce nu poate fi negat este faptul că într-o perioadă scurtă de timp Moldova a devenit o ţară ce nu mai este izolată pe plan internaţional. Din contra, în ultimii ani a beneficiat de susţinere diplomatică şi asistenţă financiară pe care nu a avut-o nici atunci când Occidentul avea o situaţie mai bună din punct de vedere economic şi financiar.

În ansamblu, Filat a citit raportul fără vervă, fiind mai degrabă apatic. Calmul cu care premierul, acum în exerciţiu, a prezentat darea de seamă a Guvernului este de invidiat, dar, în acelaşi timp, dă semne de nelinişte. Or, acesta a sugerat explicit că partidul său acceptă şi posibilitatea organizării unui scrutin electoral, care, după părerea sa, ar permite revenirea sa la putere. Nu ştiu dacă Filat chiar crede în ceea ce a spus sau mesajul a fost adresat adversarilor săi din AIE, mai ales PD-ului. Mai degrabă este un joc psihologic de auto-îmbărbătare, dar şi un mod de a-i invita pe democraţi să se gândească ce vor face mai departe, în condiţiile în care alegerile anticipate sporesc simţitor probabilitatea eliminării lor complete de la actul de guvernare şi pierderea unor poziţii importante în afacerile cu implicarea multor întreprinderi care, formal, sunt de stat, dar nu numai. 

Preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a avut un discurs belicos în conţinut, mai puţin în tonalitate - ori că nu era într-o stare de sănătate prea bună, ori nu prea credea nici el în ceea ce spunea. Cel mai dezlânat mesaj l-a avut liderul PL, Mihai Ghimpu, care s-a declanşat cu toată artileria sa verbală împotriva PLDM şi a liderului acestuia, trecând cu vederea responsabilitatea PD în criza politică actuală. Ghimpu a vorbit ca şi cum alegerile anticipate ar fi un fapt împlinit şi partidul său nu ar avea nimic cu guvernarea din ultimii patru ani, deşi asupra Ministerului Transportului, revenit PL, care a primit cele mai multe credite şi granturi din Occident, planează destule suspiciuni privind cheltuirea fondurilor.

La ce putem să ne aşteptăm după demiterea Guvernului Filat? O posibilitate ce devine iminentă dacă vor continua discursurile incendiare din ultima vreme este cea a organizării alegerilor anticipate. Cu condiţia că într-o perioadă de 45 de zile nu se ajunge la desemnarea unui nou guvern şi a unui nou prim-ministru, la propunerea şefului statului. Din aceasta ar avea de beneficiat PCRM, care stă bine în sondaje, în ciuda zdruncinărilor la care a fost supus după plecarea pe rând a opt deputaţi din fracţiunea parlamentară a comuniştilor.

Prin urmare, toate cele trei partide din AIE au de pierdut în urma anticipatelor, iar prin extensie şi - mai important - Republica Moldova în ansamblu, care va reveni pe orbita intereselor ruseşti şi căreia Occidentul îi va întoarce spatele pentru o vreme nedefinită. De aceea nu este exclus că în următoarele săptămâni vom asista la negocieri dificile de creare a unui nou guvern. Liderul formal al PD, Marian Lupu, a sugerat deja un astfel de scenariu, spunând că acest lucru ar fi posibil de realizat în zece zile. Să însemne oare asta că PD vrea să ascundă sabia în teacă şi să revină în albia constructivă după răzbunarea de azi?

 

Părea să fie aşa, dar fiind invitat la Moldova 1 la Moldova în direct la ora 19.55, Lupu a fost pus punctul de rană, confirmând că reconcilierea cu PLDM e posibilă, dar fără Filat. Adică, şi ei ar merge spre alegeri, ştiind foarte bine că nici PD nu poate accepta să renunţe la Plahotniuc sau, Lupu, dacă ne amintim că chiar acesta propus „varianta zero”, adică demisia tuturor celor care au reprezentat AIE în funcţii de răspundere.  

Filat, deşi a declarat că nu se teme de alegeri anticipate, cred că ar prefera totuşi ca nu se ajungă până acolo. Riscul este prea mare. O soluţie ar fi ca PD să-l re-accepte pe Filat ca premier, acesta din urmă fiind foarte ferm că altfel nu are ce discuta cu foştii colegi din alianţă. Dar dacă am admite acest scenariu cu Filat din nou premier: va fi oare gata acesta să accepte prerogative reduse, ceea ce ar înseamnă automat şi o mai mare putere a rivalului său, Plahotniuc?

Pentru Republica Moldova, până la alegerile regulamentare din 2014, e de preferat mai degrabă acest scenariu. Iar ca Occidentul să fie sigur că banii investiţi nu sunt deturnaţi în buzunarele politicienilor, ar putea trimite delegaţi permanenţi care să monitorizeze îndeaproape principalele instituţii moldovene care gestionează aceste fonduri. Acelaşi lucru ar fi binevenit şi pentru alte instituţii asupra cărora planează mari suspiciuni de corupţie şi înfeudare politică, precum CNA, FISC, Vama, Procuratura ş.a. Unii ar spune că astfel se reduc prerogativele suverane ale statului, dar oare integrarea europeană nu înseamnă în mod explicit acest lucru?