Să privim harta Europei aflate la răsărit de frontiera estică a NATO, pentru a face un tur de orizont, care ne poate orienta asupra probabilelor evoluţii viitoare.

În Rusia, pe 14 mai, preşedintele Vladimir Putin a declarat că industria de apărare ar trebui să nu se mai bazeze pe componente străine, drept replică la sancţiunile occidentale impuse Moscovei în urma intervenţiei militare în Crimeea şi a sprijinirii vizibile a acţiunilor de secesiune din estul Ucrainei. 

Pentru materializarea acestui deziderat ar fi nevoie de circa doi ani şi jumătate, în condiţiile în care Rusia este al doilea exportator mondial de armament şi tehnică de luptă.

Un indiciu clar pentru intenţia liderului de la Kremlin, implicit al celor care îl susţin, de a consolida forţa militară a Federaţiei Ruse, în scop defensiv, pe plan naţional, în scop disuasiv, în relaţia cu parteneri consideraţi acum adversari redutabili, în scop ofensiv, pentru refacerea Uniunii Sovietice, redenumită Uniunea Eurasiatică. 

În Ucraina, nu doar autorităţile interimare şi presa au devenit conştiente că Rusia acţionează ofensiv, sfidând dreptul internaţional, pentru a prelua sub control, iniţial parţial, apoi total, statul ucrainean. 

Şi numai naivii pot crede că soluţia federalizării Ucrainei, încurajată de diplomaţia rusă, va detensiona situaţia actuală.

După cum la fel de clar devine faptul că în cazul derulării parţiale a alegerilor prezidenţiale, din 25 mai, zonele unde secţiile de votare nu vor fi deschise, din cauza secesioniştilor, pot ulterior afirma că preşedintele lor este cel fugit în Rusia, sau pot reitera solicitarea reunirii cu Federaţia Rusă. 

Mai ales că ideea aducerii la aceeaşi masă, pe poziţii de egalitate, a guvernanţilor actuali de la Kiev şi a celor care îşi văd viitorul sub lumina Kremlinului, pare acum doar un exerciţiu de imaginaţie, fragil, probabil inutil, al diplomaţiei germane şi al ineficientei Organizaţii pentru Securitate şi Cooperare în Europa. 

Exerciţiu privit cu înţelegere, ironie şi detaşare de liderul tenace de la Moscova. 

În Republica Moldova vestea menită a menţine starea de necesară vigilenţă este dată de anunţul conform căreia delegaţia deputaţilor ruşi, condusă de vicepremierul Dmitri Rogozin, care a participat la manifestaţiile din 9 mai, de la Tiraspol, ar putea reveni în... Moldova, peste o lună.

Sigur, dacă va mai avea pe unde, în condiţiile când autorităţile din statele survolate anterior de avionul comicului Rogozin nu se vor mai lăsa păcălite de piloţii ce vor trebui să prezinte clar lista persoanelor aflate la bord, altfel fiind pasibili de interdicţii practicate de toate statele europene democrate, în situaţii similare.

Declaraţia unui parlamentar rus conform căreia armata transnistreană este foarte... puternică şi mult mai bine pregătită decât cea a Ucrainei este gluma zilei, deoarece în afară de pieptul scos afară la defilarea prin faţa lui Dmitri Rogozin şi aroganţa tipică acelora care NU au trecut prin experienţa unui teatru de război modern, totul ţine de o retorică ieftină. 

Despre cum gândesc actualii lideri de la Moscova şi ce primejdii pândesc  acum Ucraina şi Republica Moldova, au avut un schimb de opinii membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică cu Dan Nicu, cetăţean a două state europene, România şi Republica Moldova, care nu au doar aceeaşi limbă, cum scrie neglijent presa americană, dar şi istorie, cultură, tradiţii naţionale, precum şi interesul prezent de a se regăsi în comunitatea europeană.


Nota bene:

În mod firesc, mulţumesc conaţionalilor Mihai Niculae, Alexandra Mathias şi Andrei Stoian pentru sprijinul tehnic oferit la realizarea emisiunii "Raport secret."

__________________________________

Actualizare 15 mai 2014, ora 07.30

Radu Dobriţoiu, jurnalist de război: "România are nevoie, pentru apărare, în acest moment, de artilerie anti-tanc, artilerie modernă, de blindate de luptă, de tancuri şi mai ales de avioane multirol. Cu un buget minim ar putea fi întărită componenta de informaţii militare, cu rezultate efective şi de mare importanţă într-o luptă simetrică. Este probabil singurul domeniu în care Afganistanul şi Irakul au contribuit efectiv la pregătirea pentru apărarea ţării. În ultimii 10 ani, toţi banii M.Ap.N. au fost direcţionaţi, cu precădere, spre misiunile NATO. Însă trebuie să ştim că, în cazul unui atac "simetric" asupra României, prima brigadă NATO poate ajunge într-un termen "de până la 30 de zile." Că au ajuns deja canadienii, cu nişte F-18, că vin americanii cu o brigadă aeropurtată mai devreme, rezultatul unei lupte directe poate fi cunoscut chiar şi într-o săptămână. Mai ales că Rusia a anunţat că va dota Flota de la Marea Neagră cu două nave de asalt Mistral (trăiască Franţa!)."