În alegerile de la Chişinău, Binomul Plahotniuc-Dodon este doar... Plahotniuc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În manipularea de partid şi de stat de la Chişinău există o naraţiune falsă ridicată la rang de adevăr incontestabil, asumată de unii politicieni şi de o parte a presei ca atare şi care ajunge să polueze grav peisajul politic şi strategic de peste Prut.

Analiză realizată de Dan Dungaciu*

Este vorba despre aşa zisa „putere“ a preşedintelui Igor Dodon, pericolul pe care acesta l-ar reprezenta pentru republică, dacă nu ar fi contracarat de guvern, şi lupta lui necruţătoare cu forţele „binelui“ de la Chişinău, „pro-Vest“, respectiv Partidului Democrat (PDM) de la guvernare condus de Vladimir Plahontiuc.

Este o naraţiune complet falsă. Igor Dodon nu are nici pe departe forţa politică şi strategică pe care i-o conferă aceste proiecţii. Şi asta în ciuda faptului că este cel mai votat politician din stânga Prutului. În realitate, asistăm la o perdea de fum, o diversiune menită să polueze mediul comunicaţional prin zgomote de fond. După perdea se petrec lucrurile care contează cu adevărat şi acolo se iau deciziile dincolo de declaraţiile publice ale personajului. Altminteri spus, preşedintele R. Moldova nu trebuie crezut ca atare şi nici luat în serios până la capăt. A face asta, ar însemna, într-un limbaj colocvial, „a merge după fentă“. Acesta este rolul lui diversionist şi în asta constă funcţia lui strategică. Evident, asumate toate, conştient, de Igor Dodon.

Astăzi vom continua să aducem argumente legate de această naraţiune falsă, respectiv cea a aşa-zisei autonomii preşedintelui statului. Perspectiva alegerilor din 24 februarie arată fără niciun dubiu că regele e gol.

Igor Dodon ridică sabia neatârnării

Preşedintele Igor Dodon în fruntea coloanei la un miting al Partidului Socialiştilor de la Chişinău cu ocazia zile de 1 Mai 2018

Imagine indisponibilă

În R. Moldova urmează să se desfăşoare, la 24 februarie, alegeri parlamentare. Ca de obicei, par decisive. Ca de obicei, în stânga Prutului, alegerile nu sunt politice, ci geopolitice, consecinţele acestora fiind de importanţă regională strategică. Fără să le exagerăm importanţa, valenţele strategice ale acestor alegeri nu pot fi ignorate. Nu e cazul să mai insistăm asupra acestui aspect pentru că am făcut-o nu odată. Altul este obiectivul.

Pentru Igor Dodon, Preşedintele R. Moldova şi fostul preşedinte al Partidului Socialiştilor, perceput ca inamicul public numărul unu al guvernării, chipurile, pro-europene, alegerile ar fi fost prilejul de emancipare faţă de „robia“ lui Vladimir Plahotniuc şi de intrare în arenă. Scopul urma să fie câştigarea alegerilor parlamentare cu majoritate de peste 50% pentru socialişti, partidul său, şi o conducere unitară (preşedinte/guvern), de aceeaşi culoare, după 24 februarie 2019.

Aşa ar fi părut logic şi, din perspectiva confruntării politice, normal. Şi aici apare diversiunea. La început, părea că se poate. Declaraţiile belicoase ale preşedintelui şi afirmaţiile sale tari sunau ca nişte declaraţii de război. Cea mai puternică dintre ele era anunţul clar că va candida pe listele Partidului Socialiştilor, cap de listă, din moment ce Constituţia nu îl împiedică să facă asta. Cu Igor Dodon cap de listă, socialiştii ar fi avut mai multe şanse să obţină jinduita majoritate.

Primul anunţ a fost făcut pe 5 septembrie 2018, în urma şedinţei Consiliului republican al PSRM. „Examinez posibilitatea să particip pe listele partidului“, a declarat atunci şeful statului. „PSRM este un partid pro-prezidenţial. Un preşedinte, fără suportul majorităţii parlamentare, nu poate să-şi îndeplinească toate atribuţiile. În 2016 m-aţi susţinut, însă oponenţii care fură mi-au luat atribuţiile. Sarcina noastră e să obţinem majoritatea voturilor pentru listele de partid şi să învingem în majoritatea circumscripţiilor“, a mai spus Igor Dodon.

Şi a încheiat: „Examinez posibilitatea şi nu exclud. Legislaţia îmi permite. Asta înseamnă că eu voi ajuta partidul să ia majoritatea, dar voi rămâne şef al statului. Legislaţia nu prevede suspendarea din funcţie în caz de candidare pe liste de partid“.

Din punct de vedere juridic, Igor Dodon se pare că avea dreptate. În 2003 şi 2009, Vladimir Voronin deţinea funcţia de preşedinte şi a candidat, cap de serie, pe listele electorale ale Partidului Comuniştilor. Mihai Ghimpu, preşedinte interimar la vremea respectivă, a făcut la fel în cadrul alegerilor din 2010.

Din punct de vedere juridic, nu există astăzi vreo interdicţie care să îl împiedice pe preşedintele Igor Dodon să candideze – chiar fără a fi membru de partid – pe listele PSRM.

Existau, prin urmare, toate premisele pentru intrarea în luptă a lui Igor Dodon pentru a lupta împotriva opoziţiei europene în care, chipurile, ar include şi partidul de guvernământ.

Lupta continuă! Dodon flutură sabia în continuare

Pe 6 septembrie 2018, preşedintele R. Moldova, Igor Dodon, a explicat, în cadrul unei emisiuni televizate („Puterea a patra“ de la postul TV N4), de ce ar putea să fie cap de listă a socialiştilor la alegerile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul să fie membru de partid, aşa prevede legislaţia, dar totuşi, ca orice persoană, are dreptul să participe la alegeri pe listele oricărui partid, dacă acel partid este de acord. Repetăm: faptul că nu poate fi membru de partid, nu blochează în niciun fel participarea preşedintelui republicii la alegerile parlamentare pe liste.

Igor Dodon îşi susţine cauza: „Majoritatea demnitarilor, când merg în campanie electorală, trebuie să-şi suspende funcţia, totuşi, legislaţia în vigoare face excepţie pentru unii demnitari, astfel pentru Preşedinte şi Premier, nu este o astfel de obligaţiune, este indicat expres. În caz dacă voi decide să candidez, o voi face pentru a ajuta partidul. Preşedintele are nevoie de o fracţiune puternică, eu cred că, dacă aş merge în fruntea listei socialiştilor, aceasta ar fi un plus de valoare pentru ca socialiştii să învingă. Asta nu înseamnă că eu mă dezic de funcţia de Preşedinte, îmi voi exercita mandatul până la capăt“, a precizat şeful statului.

Vladimir Plahotniuc ridică jumătate de sprânceană. Speakerul Adrian Candu scoate nuiaua

Vladimir Plahotniuc (stânga) alături de finul său, Adrian Candu FOTO Arhivă

Imagine indisponibilă

A fost o furtună într-un pahar cu apă. Pe 26 octombrie 2018, speakerul Adrian Candu iese public în cadrul unei emisiuni televizate („Puterea a patra“ de la postul de televiziune N4) şi trimite un avertisment. Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, nu va candida la următoarele alegeri parlamentare pentru că acest lucru nu-i permite legislaţia: „Parlamentul este cel care face legile în ţară. Potrivit Constituţiei, preşedintele este cel care trebuie să fie un fel de arbitru, cel care echilibrează puterile, inclusiv jocul politic al partidelor. El nu poate să aibă o poziţie politică predominantă într-o parte sau alta“. Potrivit preşedintelui parlamentului, preşedintele nu este un jucător politic, dar unul instituţional.

Şi Adrian Candu termină ameninţător: „Eu cred că noi o să lămurim acest subiect într-un fel sau altul, astfel încât dumnealui (n.r. Igor Dodon) să nu fie participant activ al alegerilor parlamentare“.

Igor Dodon se îmbăţoşează. Voi fi primul pe lista socialiştilor!

Igor Dodon se face că rezistă. Pe 3 decembrie 2018, preşedintele Igor Dodon a confirmat că va candida primul pe lista Partidului Socialiştilor în alegerile parlamentare din februarie pentru a-l ajuta să le câştige şi să preia întreaga putere. Igor Dodon le-a vorbit jurnaliştilor la o ceremonie la Chişinău la care a făcut, conform presei, bilanţul „unei serii de măsuri ale Anului Ştefan cel Mare şi Sfânt, instituit de el şi a anunţat o nouă asemenea serie pentru anul viitor pentru a sărbători 660 de ani de când ar fi avut loc descălecatul Moldovei“.

„Eu voi fi apolitic“. După o săptămână, Igor Dodon dă înapoi

Pe 10 decembrie 2018, Igor Dodon dă înapoi. Întrebat de presă cum va candida la alegerile parlamentare, răspunde: „Vreau să amintesc încă o dată, preşedintele Republicii Moldova are voie să candideze pe listele unui partid politic“. Dar, imediat, începe să pună apă în vin şi, de la declaraţiile tranşante anterioare, începe să îşi pregătească ieşirea din competiţie: „Cred că este prematur să spun dacă voi merge sau dacă voi merge în general. Începând cu sfârşitul lunii decembrie intrăm într-o perioadă foarte importantă, electorală în Republica Moldova. Va fi foarte fierbinte, vom avea mult de muncit... Decizia finală, voi candida sau nu, va avea loc în luna ianuarie, iar termenul limită este 24 ianuarie, când pot fi modificate liste şi introduse noi candidaturi pe listele unui partid politic. De aceea, în luna ianuarie vom lua decizia, dar ne rezervăm dreptul, aşa cum prevede şi legea, să participăm la acest scrutin“.

Dă înapoi şi pe relaţia sa cu Partidul Socialiştilor (PSRM). Întrebat dacă va participa la alegeri alături de PSRM, Igor Dodon neagă informaţiile apărute în presă, potrivit cărora ar urma să meargă în campania electorală alături de PSRM: „Nu am numit nici un partid, dar, într-adevăr, partidul pro-prezidenţial, Partidul Socialiştilor are şanse reale să obţină majoritatea şi sper că colegii mei vor face tot posibilul pentru aceasta“.

„Eu voi fi apolitic“, a ţinut să îl asigure în final pe colegul său de Binom, Vladimir Plahotniuc, preşedintele Igor Dodon.

Comisia Electorală Centrală nu zice nimic de vreo interdicţie

comisia electorala centrala moldova24.info

Comisia Electorală Centrală nu spune nimic. Pe 15 decembrie 2018, ca o replică la ieşirile lui Igor Dodon, CEC anunţa că se va pronunţa asupra existenţei interdicţiei pentru candidarea preşedintelui Igor Dodon la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, doar în şedinţă publică: „CEC la moment NU a examinat subiectul înregistrării candidaţilor pentru acest scrutin şi se va expune vizavi de subiectul dat DOAR în şedinţă publică, prin votul membrilor CEC“.

CEC a făcut o serie de precizări tehnice şi juridice din care nu rezulta în niciun fel vreo interdicţia a preşedintelui de a participa la alegerile parlamentare pe listele PSRM.

Pe culmile ridicolului. Igor Dodon se întoarce cu 180 de grade şi capitulează

Igor Dodon nu se regăseşte pe lista socialiştilor pentru alegerile parlamentare (captură Prime TV).

Imagine indisponibilă

Paşii înapoi pe care îi face Igor Dodon devin tot mai evidenţi. Pe 26 decembrie 2018, s-au înscris în cursa electorală şi socialiştii. Au fost prezentate listele cu candidaţi PSRM atât pe lista de partid, cât şi în circumscripţii uninominale.

Preşedintele Igor Dodon, prezent la eveniment, nu se regăseşte printre candidaţi, aşa cum a promis anterior.

Ceea ce devenea tot mai limpede, s-a confirmat. Pe 15 ianuarie 2019, vine anunţul. Conform presei de la Chişinău, Igor Dodon declară că nu intenţionează să se implice în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie, declarând că „din punctul său de vedere instituţia prezidenţială nu ar trebui să se prindă în lupta electorală“.

Mai mult decât atât, atinge culmile ridicolului când declară fără să tresare că: „Aţi observat că se încearcă să mă provoace pentru a intra în lupta electorală“. Şi continuă: „Preşedintele Republicii Moldova, instituţia prezidenţială nu este parte a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Decizia finală va fi anunţată săptămâna viitoare, dar cred că instituţia prezidenţială nu trebuie să fie implicată în lupta electorală pentru a se da provocărilor din partea unor actori care deja luptă pentru mandatul de deputat“.

Evident, Igor Dodon nu va participa pe listă. Nu pentru că nu poate juridic, ci pentru că relaţia sa cu Vladimir Plahotniuc nu îi permite aşa ceva. Este o decizie deja luată, fără lupta, printr-o cedare la masa verde, decizie care nu face decât să probeze, odată în plus, că în timpul campaniei electorale care stă să vină, Binomul Plahotniuc-Dodon nu este decât... Plahotniuc.

Concluzii. Diversiunea respingerii ideii de Binom Plahotniuc-Dodon


FOTO Shutterstock

Manipulare Shutterstock

Principala manipulare din presa de pe ambele maluri ale Prutului în preajma campaniei parlamentare din R. Moldova este negarea sau neglijarea Binomului Plahotniuc-Dodon, respectiv al cooperării politice şi strategice dintre cei doi, concomitent cu lansarea în spaţiul public a dezinformării că ar exista între aceştia un război politic fără milă care ar ilustra bătălia geopolitică enormă care s-ar defăşura la Chişinău între Est (Dodon) şi Vest (Plahotniuc).

Evident, este o dezinformare crasă, după cum am încercat să demonstrăm aici la LARICS, sistematic, de aproape doi ani de zile.

Expresiile acestei negări vinovate, fie că e din naivitate sau deliberată, sunt următoarele:

  • Existenţa Binomului Plahotniuc-Dodon este un fapt confirmat după alegerile prezidenţiale din R. Moldova de toată evoluţia politică de peste Prut. Cu ocazia alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, lucrurile se confirmă, odată în plus. Orice analiză a contextului electoral fără această ipoteză de lucru ratează de la început orice acurateţe sau corectitudine.  
  • Tocmai pentru a infirma, chipurile, existenţa Binomului Plahotniuc-Dodon, se lansează pe diverse canale ideea unei potenţiale alianţe post-electorale a Platformei DA conduse de Andrei Năstase (cu variaţiuni pe aceeaşi temă prin introducerea şi a Maiei Sandu şi a partidului său) cu Partidul Socialiştilor lui Igor Dodon. „Explicaţia“ şi „justificarea“ celor care colportează această teză ar fi contracararea şi lupta împotriva lui Vladimir Plahotniuc şi a PDM, nu-i aşa, duşmanul de moarte şi a lui Igor Dodon şi a lui Andrei Năstase şi al Maiei Sandu (cu precizarea că Maia Sandu este deseori exclusă din acest scenariu din raţiuni de „credibilitate“ şi realism, dat fiind profilul politic al Maia Sandu şi al partizanilor ei, mai de dreapta percepute decât cel al Platformei Demnitate şi Adevăr, plasat undeva mai spre centrul eşichierului politic). Evident că lansarea acestei diversiuni – căci o diversiune este, infirmată explicit, de nenumărate ori, de liderii Blocului ACUM (DA plus PAS) – este şi o tentativă de a şubrezi Blocul ACUM şi de a induce în electorat un sentiment de nesiguranţă, incertitudine etc.  
  • Al treilea mesaj diversionist este cel al unei „alianţe europene“ post-electorale PAS-DA-PDM. O asemenea construcţie ar trebui să includă, chiar dacă asta nu se precizează explicit, partidele europene din opoziţie PAS şi Platforma DA şi... Partidul Democrat din Moldova (PDM) condus de Vladimir Plahotniuc. Raţiunea acestei alianţe ar fi realizarea unei coaliţii majoritare de guvernare după alegeri şi continuarea luptei politice şi strategice cu polul estic al socialiştilor lui Igor Dodon. Este fie o naivitate crasă, fie o ticăloşie maximă. Diversiunea are trei scopuri. Primul este să sugereze că Binomul Plahotniuc-Dodon nu există de fapt. Al doilea să sugereze, împotriva tuturor evidenţelor, că PDM ar fi un partid european. Şi al treilea, să maculeze în campania electorală imaginea liderilor Maia Sandu şi Andrei Năstase, care degeaba vituperează împotriva lui Vladimir Plahontiuc în campania electorală, că tot cu el vor face alianţă!  

*Dan Dungaciu este membru al Consiliului de Experţi al LARICS.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite