Mein Kampf, cea mai controversată carte din istorie, l-a îmbogăţit pe Hitler şi a anunţat planurile lui de coşmar. Ideile din volum nu au fost însă originale
0
Abuzurile şi atrocităţile de care s-a făcut vinovat Adolf Hitler au fost anunţate şi premeditate cu multă vreme înainte ca el să ajungă la putere. În „Mein Kampf“ („Lupta mea“), carte scrisă de el în perioada 1923-1924, când a fost închis în fortăreaţa de la Landsberg, Bavaria, Hitler şi-a exprimat ura faţă de evrei şi dorinţa sa de a extinde teritoriul Germaniei, în special către est.
În noiembrie 1923, austriacul Adolf Hitler încearcă, sprijinit de câţiva susţinători din cadrul Partidului Muncitoresc German Naţional - Socialist (o formaţiune de extremă dreaptă, ultranaţionalistă, antisemită şi anticapitalistă), să ajungă la conducerea Germaniei printr-o lovitură de stat, eşuată în cele din urmă, rămasă în istorie ca ”Puciul de la berărie”. dat fiind faptul că a fost pusă la cale într-o berărie din Munchen.
Hitler, alături de alţi lideri ai partidului, este prins şi condamnat la cinci ani închisoare pentru trădare. Aşa ajunge la fortăreaţa de la Landsberg, Bavaria, unde este închis timp de nouă luni. Viitorul führer îşi valorifică timpul petrecut la închisoare scriind ”Mein Kampf” (Lupta mea), carte ce avea să devină baza doctrinei sale naziste şi punctul de plecare pentru ”Soluţia finală” implementată de nazişti în cel de-Al Doilea Război Mondial, când milioane de evrei din toată Europa au fost exterminaţi, fiind consideraţi o ”rasă impură”, care trebuia eliminată.
Profesorul de istorie Viorel Mărginean spune că Teoria raselor expusă de Hitler în ”Mein Kampf” nu este una originală. ”Primul care a emis teoria potrivit căreia ar exista rase superioare şi rase inferioare a fost francezul Joseph Arthur de Gobineau. Hitler nu a fost nici măcar original”, explică profesorul.
Potrivit acestuia, teoria raselor, ”completată” de Hitler, spune că în lume există rasa ariană, rasa pură, rase impure (evreii şi ţiganii) şi rase inferioare (latinii, slavii, asiaticii şi populaţia de culoare). ”Rolul arienilor este, potrivit teoriei, cel de a conduce lumea, în timp ce rasele inferioare trebuie să devină sclavii arienilor. Rasele impure trebuie să dispară”, punctează Mărginean.
Cele aproape 500 de pagini ale ”Mein Kampf”, structurate în două volume, cuprins, aproape la fiecare filă, referiri la evrei şi la rolul lor ”nefast” în istoria şi declinul Germaniei. Vorbim despre perioada de după Primul Război Mondial când Germania trecea printr-o criză economică profundă, cauzată în mare parte de efectele pierderii războiului şi de despăgubirile pe care statul le-a avut de plătit. În opinia lui Hitler, toate relele abătute asupra Germaniei aveau o legătură, directă sau indirectă, cu evreii.
”Evreul este cel care îndeamnă astăzi cu cea mai mare râvnă la distrugerea radicală a Germaniei. Tot ceea ce se tipăreşte în lumea întreagă împotriva Germaniei este scris de evrei” Adolf Hitler
”Dacă menţinerea Germaniei în starea ei actuală de neputinţă nu prezintă decât puţin interes pentru politica engleză, ea are un interes foarte mare pentru finanţa evreiască internaţională. Politica engleză oficială sau, mai bine zis, tradiţională şi puterile bursei supuse în întregime influenţei evreieşti urmăresc scopuri opuse; o dovedesc în mod deosebit de evident poziţiile diferite pe care le iau şi una şi celelalte faţă de problemele care privesc politica externă a Angliei. Finanţa evreiasca doreşte, contrar intereselor reale ale statului englez, nu numai ca Germania să fie complet ruinată din punct de vedere economic, dar şi ca ea să fie, politic, total redusă la sclavie. Într-adevăr, internaţionalizarea economiei noastre germane, adică luarea în posesie de către finanţa mondială evreiască a forţelor de producţie din Germania, nu se poate face complet decât într-un stat politiceşte bolşevizat. Dar pentru ca trupele marxiste care luptă în folosul capitalului evreiesc internaţional să poată distruge definitiv statul naţional german, au nevoie de un ajutor prietenesc venit din afară. De aceea armatele Franţei trebuie să-i dea statului german lovituri violente, până ce Reichul, zguduit din temelii, va pieri din cauza atacurilor trupelor bolşevice aflate în slujba finanţei evreieşti internaţionale”, îşi expunea Hitler concepţii referitoare la puterea organizaţiilor internaţionale finanţate de băncile evreieşti.
Şi presa internaţională era, în opinia acestuia, aservită intereselor evreilor şi, evident, contrare Germaniei: ”Evreul este cel care îndeamnă astăzi cu cea mai mare râvnă la distrugerea radicală a Germaniei. Tot ceea ce se tipăreşte în lumea întreagă împotriva Germaniei este scris de evrei, după cum, în timp de pace şi în timpul războiului, presa jucătorilor la bursă evrei şi a marxiştilor a aţâţat sistematic ura împotriva Germaniei până când statele au renunţat, unele după altele, la neutralitate şi, sacrificând adevăratele interese ale popoarelor, au intrat în coaliţia mondială îndreptată împotriva noastră”.
”Unui asemenea popor existenţa pe pământ îi va fi luată cu forţa”
Chiar dacă Hitler nu descrie, clar, cu subiect şi predicat, în ”Mein Kampf”, ”Soluţia finală” (care va fi adoptată, oficial, abia în 1941 - 1942), ea este anunţată pe tot parcursul cărţii.
”Rezultatul este că într-o zi unui asemenea popor existenţa pe pământ îi va fi luată cu forţa. Căci omul nu poate sfida decât un anumit timp legea eternă a perpetuării speciei şi, mai devreme sau mai tîrziu, vine revanşa. O rasă mai puternică va alunga rasele slabe, căci iureşul final către viaţă va distruge obstacolele ridicole ale unei pretinse omenii individualiste, pentru a lăsa loc omeniei conforme cu natura, care îi nimiceşte pe cei slabi ca să le dea locul celor puternici”, scrie el.
”Tânărul evreu cu păr negru o pândeşte, ore întregi, cu faţa luminată de o bucurie diabolică, pe tânăra fată inconştientă de pericol, pe care o mînjeşte cu sîngele său şi o răpeşte astfel poporului din care provine”
Adolf Hitler
Potrivit lui Hitler, puternică poate fi doar rasa pură, în timp ce ”rezultatul oricărei încrucişări între rase este întotdeauna scăderea nivelului rasei superioare şi regresia fizică şi intelectuală”. În opinia lui, evreii sunt opusul rasei pure - ”evreul contrastează cel mai puternic cu arianul” - şi reprezintă ”parazitul” care afectează puritatea altor popoare, inclusiv a celui german.
”Tânărul evreu cu păr negru o pândeşte, ore întregi, cu faţa luminată de o bucurie diabolică, pe tânăra fată inconştientă de pericol, pe care o mînjeşte cu sîngele său şi o răpeşte astfel poporului din care provine. El caută prin toate mijloacele să dărâme bazele pe care se întemeiază rasa poporului pe care vrea să-l subjuge. După cum corupe sistematic femeile şi tinerele fete, nu se teme să dărâme în mare măsură barierele pe care le pune sângele între celelalte popoare. Tot evreii au fost şi sunt aceia care au adus negrii pe Rin, oameni cu acelaşi gând ascuns şi scop evident: să distrugă, prin degenerarea rezultată din încrucişarea între rase, această rasă albă pe care o urăsc, s-o facă să decadă de la înaltul nivel de civilizaţie şi de organizare politică la care s-a ridicat şi să devină stăpînii ei”, îşi expune Hitler aberaţiile rasiste, introducându-i în discursul său şi pe negri, un alt pericol pentru puritatea rasei.
”Cine nu este sănătos, fizic şi moral, şi în consecinţă nu are valoare din punct de vedere social, nu trebuie să-şi perpetueze bolile în trupul copiilor săi” Adolf Hitler
Hitler anunţa, în carte, şi care va fi menirea statului la a cărei conducere voia să ajungă: ”Statul este un mijloc de a ajunge la un scop. Scopul său este menţinerea şi favorizarea dezvoltării unei comunităţi de fiinţe care, fizic şi moral, sunt din aceeaşi specie. El trebuie să menţină, în primul rând, trăsăturile caracteristice esenţiale ale rasei, condiţie a dezvoltării libere a tuturor facultăţilor latente ale acesteia. Dintre aceste facultăţi, o parte va servi întotdeauna la întreţinerea vieţii fizice şi o altă parte la favorizarea progreselor intelectuale. (...) Statele care nu urmăresc acest scop sunt nişte organisme defectuoase, creaţii eşuate. Faptul că ele există nu schimbă lucrurile, după cum nici succesele obţinute de o întovărăşire de corsari nu justifică pirateria”, explica el.
Viitorul fuhrer îşi anunţa cât se poate de clar şi politica sa demografică: ”Cine nu este sănătos, fizic şi moral, şi în consecinţă nu are valoare din punct de vedere social, nu trebuie să-şi perpetueze bolile în trupul copiilor săi. (...) Statul trebuie să-l facă pe individ să înţeleagă, prin educaţie, că a fi bolnăvicios şi slab nu este o ruşine, ci o nenorocire vrednică de milă, dar că, în schimb este o crimă şi o ruşine să dezonorezi această nenorocire prin egoism, făcînd-o să cadă asupra unei fiinţe nevinovate: că individul care suferă de o boală de care, de altminteri, nu este responsabil şi care renunţă să aibă copii şi îşi transferă afecţiunea şi tandreţea asupra unei tinere mlădiţe nevoiaşe din rasa lui, a cărei stare de sănătate lasă să se prevadă că într-o zi va fi un membru robust al unei comunităţi viguroase dă dovadă de un spirit cu adevărat nobil şi de sentimentele omeneşti cele mai vrednice de admiraţie. îndeplinind această sarcină educativă, statul îşi prelungeşte, din punct de vedere moral, activitatea practică”.
O bună parte din carte este dedicată analizei politicii externe a Germaniei şi a perspectivelor din acest punct de vedere. ”Căci, dacă nu vrem să ne aliem cu Anglia, pentru că ne-a furat coloniile, nici cu Italia, pentru că ocupă Tirolul de Sud, nici cu Polonia şi cu Cehoslovacia, pentru că ele sunt Polonia şi Cehoslovacia, nu ne va mai rămîne alt aliat posibil în Europa decît Franţa, care, în treacăt fie spus, ne-a furat Alsacia şi Lorena”, spune el. Ca şi politică teritorială, Hitler anunţa reorientarea Germaniei dinspre expansiunea către vest, spre cea către est, mai exact către Rusia.
Germanii i-au dat puterea în 1933
Unui astfel de om, germanii i-au dat puterea pe mână în 1933. ”Culmea este că, având această carte la baza doctrinei lor, naziştii au ajuns la putere pe cale democratică în 1932, iar în 1933 Adolf Hitler este numit de preşedintele Germaniei în funcţia de cancelar. Un an mai târziu, devine conducătorul absolut al Germaniei, Fuhrer. Începe imediat programul său antidemocratic - începe cu Partidul Comunist, pe care îl acuză de incendierea Reichstag-ului, care a fost orchestrată, de fapt, de nazişti. Partidul Muncitoresc German Naţional - Socialist devine partid unic”, punctează Viorel Mărginean.
Potrivit profesorului, cartea i-a adus şi importante venituri lui Hitler, fiind tipărite în milioane de exemplare şi vândute, cu japca, germanilor. ”Când a fost la putere, cartea a fost o extraordinară sursă de venit pentru Hitler. Se întâmpla ca şi la noi, în comunism, când anumite cărţi ni se băgau, obligatoriu, pe gât, numai că ei se făcea pe bani”, susţine el.
Cartea este interzisă şi astăzi în Germania
Din cauza profundelor sale mesaje antisemite, cartea a fost interzisă în Germania la scurt timp după Al Doilea Război Mondial, având acelaşi statut şi astăzi, drepturile de editare ale cărţii fiind blocate de autorităţile din Bavaria, care au confiscat proprietăţile lui Hitler şi toate bunurile sale intelectuale imediat după război. Presa internaţională a scris, la începutul acestui an, că în 2016 drepturile landului Bavaria expiră, moment în care s-ar putea vorbi despre o reeditare a cărţii.
Succes la public în România
În România, cartea a fost interzisă în perioada comunistă, dar a fost publicată, după Revoluţie, de câteva edituri. S-a vândut ca pâinea caldă, iar cei care nu au apucat să o cumpere se înghesuie acum în biblioteci, pentru a afla cum gândea un om care se face vinovat de moartea a peste 6 milioane de evrei, plus soldaţii care şi-au pierdut viaţa în cel de-Al Doilea Război Mondial.
”Cartea a fost achiziţionată de Biblioteca Judeţeană I.S.Bădescu - Sălaj imediat după apariţie, fiind aşteptată de public, cu mare interes. Din momentul punerii în circulaţie cartea a circulat mereu, cei doritori de a o citi fiind trecuţi pe lista de rezervări. Categoria de vârstă care a solicitat cu mai mare interes cartea sunt tinerii cu vârste cuprinse între 16 - 25 de ani”, arată reprezentanţii bibliotecii.
”Am citit din curiozitate. Cruzimea acestui personaj din istoria lumii m-a determinat să îi cunosc gândurile aşternute în scris, ştiind că tot ce facem în viaţă, faptele noastre, au cauze adânci, de multe ori acestea regăsindu-se în primii ani de viaţă, sau chiar înainte de naştere, în trăirile părinţilor, strămoşilor”, spune Radu, un tânăr de 19 ani, din Zalău.
”Cartea aceasta m-a pus pe gânduri cu privire la adevărul şi acţiunile marilor personaje în decursul istoriei mondiale. Credeam că se acţionează ţinând seamă de binele comun, dar interesele se pare că produc evenimentele. Redau câteva idei care m-au marcat citind cartea: «Pentru a câştiga masele, în vederea redeşteptării naţionale, nici un sacrificiu nu este prea mare… Credinţa este mai greu de clintit decât ştiinţa, dragostea este mai puţin schimbătoare decât stima, ura este mai durabilă decât antipatia. În toate epocile, forţa care a pornit pe pământ revoluţiile cele mai violente a stat mai puţin în proclamarea unei idei ştiinţifice, care punea stăpânire pe mulţimi, decât într-un fanatism însufleţitor şi într-o veritabilă isterie care le ambala nebuneşte… Nu se poate câştiga sufletul poporului decât dacă, în timp ce lupţi pentru atingerea propriului scop, cauţi să distrugi orice inamic ce caută să se pună în drum… Sub ochii mei, redeşteptarea se punea în mişcare. În acelaşi timp eu vedeam ridicându-se zeiţa răzbunării implacabile contra sacrificiului de la 9 noiembrie 1918… Mişcarea apucase pe drumul ei…». Cartea merită citită, chiar dacă nimic din cele scrise nu justifică faptele”, spune un al cititor, şi mai tânăr - Adi, de 18 ani.
Tudor (24 de ani) spune că a citit carte „din revoltă: cum este posibil ca un alienat, un obsesiv, un aberant a fost lăsat să conducă, să-şi pună în practică delirul de grandoare, pofta de hegemonie, dorinţa de distrugere… din păcate aceste fapte nu au cutremurat lumea în aşa măsură, încât să nu mai ajungă în puncte de conducere oameni paranoici”.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
