Mărturiile din Iadul de la Canal: „Am mers vreo trei ore în apă şi am scos la mal cei doi snopi“
0
Părintele Iustin Pârvu a povestit cum părintele Ilie Lăcătuşu i-a îmbărbătat pe toţi cei arestaţi şi obligaţi să taie stuful iarna, în condiţii vitrege.
Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu“ a publicat mărturia emoţionantă a părintelui Iustin Pârvu despre preotul Ilie Lăcătuşu:
„În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales ca îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime.
Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci, te duci într-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.
Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”.
Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de -30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufarul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă.
Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţă, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi baieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie.
Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi”.
Preotul Ilie Lăcătuşu FOTO www.marturisitorii.ro
Preotul lie Lăcătuşu a fost arestat la 19 iulie 1952 şi ulterior încadrat în colonia de muncă M.A.I. Galeşu, la Canal, până în octombrie 1952 când a fost încadrat în colonia de muncă M.A.I. Peninsula, unde a făcut parte din "celebra brigadă a preoţilor".
După un an, în septembrie 1953, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, este mutat la închisoarea din Târgu Ocna, unde şi-a trăit ultimele zile Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”. Perioada sa de detenţie de doi ani a fost executată „în baza deciziei administrative a M.A.I.”, fără să fi avut nici măcar o zi de condamnare.
A fost eliberat la 26 aprilie 1954, revenind în slujba Bisericii la Parohia Buiceşti, unde a slujit până la data de 1 iulie 1959, când a fost din nou arestat şi condamnat în baza unei sentinţe administrative pentru cinci ani.
Drumul spre Golgota a continuat cu colonia de muncă Periprava, într-o formaţiune în care a fost încadrat lotul preoţilor olteni. Aici l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu.
A fost eliberat din închisoare abia la data de 6 mai 1964, prin Ordinul M.A.I. nr. 502/1964, având calificarea de zidar, categoria a V-a. Părintele Ilie Lăcătuşu a murit la 22 iulie 1983, la un spital din Bucureşti.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
