Cum ar fi arătat România astăzi dacă s-ar fi aplicat Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. „Atunci a căzut guvernul ceauşist, dar cel comunist a continuat“

Cum ar fi arătat România astăzi dacă s-ar fi aplicat Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. „Atunci a căzut guvernul ceauşist, dar cel comunist a continuat“

Proclamaţia de la Timişoara

Proclamaţia de la Timişoara a fost un program-cadru care s-a născut la scurt timp după schimbarea regimului Ceauşescu. Noua putere a încercat din răsputeri să denigreze rezoluţia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Societatea civilă timişoreană nu a considerat că Revoluţia, începută în decembrie 1989, s-a încheiat după ce puterea de la Bucureşti a fost preluată de Frontului Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu. 
 
În Timişoara se voia continuarea luptei împotriva foştilor comunişti, nomenclaturişti şi securişti, care s-au regrupat după execuţia soţilor Ceauşescu. 
 
Aşa se face că protestele au continuat în Timişoara. Intelectualii din capitala Banatului s-au grupat în organizaţia care a primit numele de Societatea Timişoara.
 
În februarie 1990, membrii Societăţii Timişoara au elaborat un document-program care, spuneau ei, ar fi dus la adevărata schimbare de regim. Acesta s-a numit Proclamaţia de la Timişoara, a avut 13 puncte, şi a fost citită de George Şerban, în 11 martie 1990, din balconul Operei din Timişoara, în timpul unui miting. 

Proclamaţia de la Timişoara i-a scos în stradă şi pe bucureşteni, care au pornit, în Piaţa Universităţii, “Golaniada”. 
 
„Proclamaţia de la Timişoara era un document-program al Revoluţiei. Revoluţia avea nevoie de un program. A izbucnit spontan în momentul în care autorităţile au vrut să-l mute forţat pe pastorul Laszlo Tokes. Proclamaţia a fost transpunerea pe hârtie a ceea ce s-a scandat în zilele revoluţiei pe străzile din Timişoara. Chiar dacă a fost redactată în februarie 1990, ea este o emanaţie a Revoluţiei. Eu o spun de câte ori am ocazia, Revoluţia a început în 15 decembrie 1989 la Timişoara şi s-a terminat în 15 iunie 1990 la Bucureşti, iar Proclamţia de la Timişoara a fost redactată în timpul acestei revoluţii! 15 iunie este momentul în care minerii au definitivat acţiunea lor în Piaţa Universităţii din Bucureşti, aduşi de puterea de atunci, de Ion Iliescu, încât să fie oprită cea mai lungă demonstraţie anticomunistă din istorie. Această manifestaţie a fost generată tocmai de Proclamaţia de la Timişoara şi de Punctul 8”, a explicat Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara, în cadrul conferinţei „Întâlnirea Generaţiilor în Istoria Orală“, organizată de Asociaţia Agora Unit, Societatea Timişoara şi Fundaţia Hanns Seidel, pentru elevii de clasa a XII-a. 


„La noi, a căzut guvernul Ceauşit, dar guvernul comunist a continuat, iar efectele continuă până azi”
 
Cea mai cunoscută cerinţă era la Punctul 8 - care a purtat numele de Legea Lustraţiei. În toate ţările foste comuniste, diverse variante ale unei asemenea legi a fost pusă în aplicare. 
 
Ea cerea ca niciun fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punând accent mai ales pe funcţia de preşedinte. 
 
Cei care au pus mâna pe putere, în România, au făcut tot posibilul ca această lege să nu apară. Parlamentul României a respins de două ori legea, iar Curtea Constituţională a dat două decizii negative. 
 
„Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara s-a concretizat printr-o lege numită Legea Lustraţiei. Interzicea foştilor activişti din Partidul Comunist, foşilor ofiţeri de securitate şi foştilor informatori ai Securităţii să deţină funcţii publice pentru un anume interval de timp. A fost adoptată de Senatul Românie foarte târziu, prin 2006, dar nici aşa nu s-a aplicat putut aplica vreodată, din cauză că Curtea Constituţională a hotărât că este o lege neconstituţională, cu toate că foarme acestei legi se aplică în celelalte state comuniste. La noi a căzut guvernul ceauşist, dar guvernul comunist a continuat, iar efectele continuă până azi. Altfel ar fi arătat România dacă Proclamaţia de la Timişoara s-ar fi aplicat. Poate nu toate punctele, unele au fost naive, pentru că nu aveam experienţa democraţiei”, a mai spus Florian Mihalcea.

 
„În cea mai mare parte din ţară, revoluţia era privită la televizor”
 
Elevii nu ştiau prea multe lucruri despre Proclamaţia de la Timişoara. Nici nu e de mirare, de vreme ce în cărţile de istorie, despre Proclamaţie există o singură frază. 
 
Când Partidul Comunist Român s-a dizolvat, Frontul Salvării Naţionale i-a absorbit pe cei mai importanţi membri ai defunctului partid comunist. Cei mai mulţi membri ai nomenclaturii lui Ceauşescu au fost menţinuţi în funcţii. 
 
„Asta a arătat în februarie-martie de ce timişorenii sunt în continuare nemulţumiţi, de ce continuau protestele de stradă în Timişoara, cu toate că în magazine începeau să existe alimente, Ceauşescu fusese deja executat, cu toate astea timişorenii erau în continuare pe străzi. În cea mai mare parte din ţară, revoluţia era privită la televizor şi schimbările s-au făcut simplu. Au venit cei care erau în linia a doua a Paridului Comunist, au pus un tricolor pe mână, au intrat în clădirile Consiliilor Judeţene, şi au preluat puterea, de fapt neschimbându-se nimic, nici oamenii, nici ideile”, a explicat Mihalcea. 

 
„Trebuia denigrată această Proclamaţie”
 
Punctul 11 din Proclamaţia de la Timişoara a rămas şi el un tabu. Acesta spunea că “Timişoara este hotărâtă sa ia în serios şi să se foloseasca de principiul descentralizării economice şi administrative”. S-a şi propus experimentarea în judeţul Timiş a unui model de economie de piaţă, pornind de la capacităţile sale puternice şi de la competenţa specialiştilor de care dispune. Noua putere a interpretat că Banatul vrea să se rupă de România. 
 
„Ideiile lansate de Proclamaţia de la Timişoara erau periculoase pentru restul ţării. Pentru a fi anihilitată proclamaţia s-a marşat mult pe acel punct care vorbea despre descentralizare. Ceea ce a fost interpretat de puterea centralistă de la Bucureşti ca o încercare de separare a Banatului de România. Lucru pe care nu l-am intenţionat. Nu a fost vorba despre asta, dar trebuia denigrată această Proclamaţie. Rolul ei în istoire este mult mai mare decât este prins în cărţile de istrorie. A schimbat mentalităţi, a trasat o linie de evoluţie a societăţii româneşti, a produs o schismă în rândul societăţii româneşti. Erau oameni care susţineau cu tărie Proclamaţia şi oameni care o urau din toată puterea. Societatea era împărţită în două şi acest crivaj se vede şi astăzi”, a mai spus Florian Mihalcea.

De la bun început, Ion Iliescu şi guvernul român au privit capitalismul ca inamic. „Nu vrem privatizare”, „Nu ne trebuie splendorile Occidentului”, spuneau ei. Spre deosebire de cehi, polonezi şi unguri, care au atras acasă emigraţia din Occident, noul guvern român i-a tratat cu ostilitate pe românii din afara ţării, nu au permis nici revenirea acasă a Regelui Mihai I.

 
„Informaţia face puterea”
 
Unul din elevii prezenţi la conferinţă l-a întrebat pe Florian Mihalcea de ce au început la Timişoara mişcările anticomuniste, în decembrie 1989.
 
„A început la Timişoara pentru că aici oamenii avea mai multă informaţie. Şi informaţia face puterea. În Timişoara se puteau urmări televiziunile maghiare şi iugoslave, se ascultau posturi de radio din cele două ţări, astfel încât noi am văzut la televizor cum au căzut regimurile comuniste din Polonia, Ungaria, Cehoslaovacia, ne-am dat seama că se poate face şi la noi... Ştiam că Gorbaciov a spus că nu va mai interveni în problemele interne ale ţările din blocul comunist, ceea ce dădea undă verde acestor schimbări. Până şi în Bulgaria se schimbase puterea. În alte părţi ale României nu se puteau prinde astfel de televiziuni, aveau mult mai puţine informaţii, nu ştiau exact ce se întâmplă în lume. Mai exista şi această apropiere a Timişoarei de occident, veneau reviste, ziare, erau mulţi etnici germani plecaţi în occident, care puteau povesti. Mai e şi multiculturalitatea, multietniciatatea acestei zone ce a permis ca şi români să meargă să protesteze în faţa casei pastroului Laszlo Tokes”, a răspuns Florian Mihalcea.
 


Momentul în care s-a deschis focul la Timişoara. „Armata, care a făcut cam 80% din victime, n-a fost niciodată cu poporul“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările