ANALIZĂ Bani cheltuiţi degeaba cu puşcăriaşii reclamagii: de la duşul prea departe de cameră, la calitatea pâinii

Statul cheltuie inutil foarte multe resurse din cauza deţinuţilor care abuzează de drepturile pe care le au. Plângerile, care din care mai năstruşnice, s-au dovedit de fiecare dată nefondate. Cu toate acestea autorităţile trebuie să le trateze cu seriozitate, ceea ce înseamnă pierdere de timp şi bani.

Infractorii care sunt condamnaţi la închisoare şi ajung în detenţie, pe lângă restricţiile care li se impun, se bucură şi de o serie de drepturi, cum ar fi dreptul de a primi şi expedia scrisori, de a telefona sau de a formula petiţii. Pornind de la aceste drepturi pe care le oferă legea, deţinuţii fac abuzuri şi reclamă orice le trece prin cap. Unul dintre deţinuţii care şi-a făcut un job din formularea plângerilor aberante este Giurgiu Graţian Iulian, tâlhar condamnat la 10 ani şi jumătate de închisoare. Ultima dată i-a reclamat pe şeful Secţiei de Detenţie şi pe medicul penitenciarului pentru că nu vor să îi schimbe regimul de detenţie sau să-i dea medicamentele pe care le doreşte. Potrivit portalului just.ro, numai la Curtea de Apel Timişoara, Giurgiu are nouă plângeri făcute împotriva procurorilor care au dat neînceperea urmăririi penale pentru reclamaţiile sale.

Reclamă calitatea pâinii

Un alt deţinut devenit celebru pentru reclamaţiile sale este Faur Nistor Isai, bărbat condamnat la 13 ani pentru viol. Acesta a fost iniţial încarcerat la Timişoara, mai apoi a fost mutat la Arad, iar în urmă cu două zile a fost transferat din nou la Timişoara. Isai şi-a făcut un renume în puşcăriile prin care a umblat, fiind recunoscut pentru modul în care refuză mâncarea. Faur Nistor Isai a depus recent o declaraţie în care spunea că refuză mâncarea pentru că nu i se asigură o cameră în care să stea singur şi din cauza compoziţiei pâinii. „Noi cumpărăm pâine semi. El susţine că îi crează probleme de sănătate”, a spus şeful Penitenciarului Timişoara, Florin Şerpe.

Duşul prea departe de cameră



Surse judiciare importante au mai spus că într-una din reclamaţii, Faur Nistor Isai a reclamat că nu i s-a dus bagajul aşa cum ar fi vrut el, că a fost bărbierit fără voia lui sau că duşul este prea departe de celulă. „A invocat faptul că nu i se asigură o cameră aproape de duşuri, că locul unde face baie este la o distanţă prea mare de cameră şi pentru că holul nu este încălzit răceşte”, a explicat o rursă judiciară. Isai a mai făcut plângere împotriva conducerii Curţii de Apel Timişoara, împotriva ministrului Sănătăţii, a ministrului Mediului şi a şefului Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Motivul? Interzicerea fumatului pe holurile Palatului de Justiţie din Timişoara.

Din petiţie în petiţie



Cele mai multe plângeri ale deţinuţilor reclamagii sunt făcute împotriva cadrelor pe care le acuză de diferite forme de abuzuri, neglijenţă, arestare nelegală, supunerea la rele tratamente sua tortură. De asemenea, puşcăriaşii mai reclamă că nu primesc plicuri suficiente sau că fac plângeri ce li se resping nejustificat. Spre exemplu, la Penitenciarul Arad, un deţinut a aflat că o femeie gardian este căsătorită şi are un copil. Pentru a o teroriza a chemat-o în instanţă pentru a demonstra paternitatea copilului. Unele din petiţii se pot rezolva pe cale administrativă, în penitenciar, dar cele mai multe ajung în instanţă. Pentru că sunt formulate împotriva cadrelor, cele mai multe plângeri ajung la procurorii Parchetului Curţii de Apel Timişoara. Cristian Lazăr este unul din procurorii de aici, care a primit câteva sute de reclamaţii din partea persoanelor private de libertate la penitenciarele din Arad sau Timişoara. Potrvit procurorului, 20 la sută din activitatea sa este dedicată acestor tipuri de reclamaţii. „Sunt două cauze pentru care se fac astfel de plângeri: pentru a teroriza cadrele şi pentru că procesele  le permit să se plimbe prin ţară”, a explicat Cristian Lazăr (foto jos).

Toate plângerile au fost nefondate



Procurorul timişorean susţine că orice reclamaţie trebuie privită cu seriozitate, realizându-se un minimum de verificări, iar asta presupune pierdere de timp şi resurse. „Din cele peste un milion şi jumătate de dosare de la nivelul întregii ţări, o proporţie covârşitoare o reprezintă plângerile aberante, dar tu ca procuror ai obligaţia să faci verificări”, a mai spus Lazăr. Până acum s-a dovedit că absolut toate plângerile formulate cu rea-credinţă de către deţinuţi au fost desfiinţate de Curtea Supremă. „Nu sunt mulţi cei care fac astfel de reclamaţii, dar aceia care fac cumulează cifre enorme. De obicei la aceste gesturi recurg cei cu pedepse mari şi ajung să aibă mii de plângeri. În multe situaţii s-a ajuns până la Curtea Supremă şi toate au fost respinse. Asta dovedește că absolut toate plângerile de genul acesta sunt nefondate”, a explicat Cristian Lazăr.

Nu există soluţii pentru reclamagii



Soluţiile pentru stoparea unor astfel de abuzuri sunt aproape inexistente pentru că este un cerc vicios. „Acum s-a modificat legea şi ai posibilitatea de dispui cheltuieli judiciare, dar dacă nu au venituri nu rezolvi nimic. O măsură ar fi interzicerea unor drepturi pe cale administrativă. Ar fi un instrument de constrângere, dar nici nu-i poţi împiedica pentru că ei iau un drept constituţional şi îl distorsionează”, a explicat procurorul Parchetului Curţii de Apel Timişoara, Cristian Lazăr. Şeful Administraţiei Penitenciarelor din România, Ioan Băla, este mai radical şi susţine că legea ar trebui modificată pentru că este prea permisivă.