Vânzătoarea de la fast-food care îşi dă tot salariul pentru fapte umanitare. „E un pact încheiat cu soţul meu după accidentul fiicei“

Vânzătoarea de la fast-food care îşi dă tot salariul pentru fapte umanitare. „E un pact încheiat cu soţul meu după accidentul fiicei“

Cristina Lia este o simplă vânzătoare, dar a reuşit să ajute numeroase familii nevoiaşe

Recunoscătoare că fiica ei a scăpat fără sechele dintr-un accident grav, o femeie din Rovinari a încheiat cu soţul ei un pact care îi permite să-şi dea tot salariul pentru cei care au nevoie de ajutor

O femeie din oraşul Rovinari, judeţul Gorj, angajată ca vânzătoare la un fast food din localitate, îşi cheltuieşte de peste doi ani de zile tot salariul pentru ajutarea persoanelor sărmane. Cristina Lia (43 de ani) spune că a încheiat un pact cu soţul ei, în urma accidentului rutier în care a fost implicată fiica lor. Cu toate că a fost rănită grav la coloana vertebrală, tânăra a scăpat fără să aibă sechele.

„Eu primesc salariul săptămânal. Dacă nu aş lua banii în acest fel, în săptămâna următoare nu aş putea să fac nimic. Salariul meu îl folosesc în totalitate pentru a-i ajuta pe semenii mei. Este un pact pe care l-am încheiat în urmă cu doi ani cu soţul meu, după accidentul fiicei mele. A acceptat mai greu la început, dar apoi s-a obişnuit să nu se mai bazeze pe banii mei. Soţul meu lucrează ca electrician la o carieră minieră. Lucrez de 20 de ani, iar soţul meu de peste 20 de ani şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, avem tot ce ne trebuie: maşină, o locuinţă şi am reuşit să renovăm locuinţa socrilor. Nu am calculat suma pe care am cheltuit-o în cei doi ani şi jumătate. În orice caz, toate salariile mele au fost folosite în acest mod“, a povestit Cristina Lia. Aceasta ne-a mărturisit că primeşte un salariu minim pe economie, iar soţul său realizează un venit de aproximativ 3.000 de lei.

„Am fost doar o singură dată la mare“

Cristina nu a mai fost demult timp plecată în concediu, iar la cumpărături merge rar. Ea mărturiseşte că se simte mult mai bine făcând fapte bune, chiar dacă renunţă la micile plăceri: „M-am simţit şi mă simt extraordinar de bine. Cred că dacă aş fi folosit banii pentru a merge în concedii la mare sau la munte nu m-aş fi simţit aşa de bine. Nu am mai fost în vacanţe. Am fost doar o singură dată la mare, am văzut-o şi a fost suficient. Am simţit că prin cheltuirea banilor în acest fel sunt mult mai câştigată. Eu nu merg prin mall şi nu prea îmi cumpăr pentru mine haine sau alte lucruri“.

Tatăl care se sacrifică pentru copii

A ajutat în acest timp zeci de persoane, dar cazul care a impresionat-o cel mai mult a fost cel al unui tată care îşi creşte singur cei doi copii, după ce soţia l-a părăsit: „Am pornit de la o maşină de spălat, dar când am ajuns acolo am constatat că aveau nevoie de mult mai multe. Trăiau într-o casă veche din bârne, fără curent, geamurile erau sparte, iar ferestrele erau acoperite cu haine. Acolo am găsit doi copii, care acum sunt ca şi copiii mei. Tatăl era devotat copiilor şi muncea toată ziua, cu toate că nu îşi putea folosi o mână din cauze medicale. O tijă pe care o are introdusă în mână i s-a deplasat şi simte dureri. Cu toate acestea, nu a mers la spital pentru o nouă intervenţie deoarece nu îşi poate lăsa copiii fără sprijin. Este sacrificiul pe care-l face. Vorbim de un om educat, care a lucrat în domeniul protecţiei muncii“.

 A reuşit să schimbe radical viaţa unei familii

În primăvara acestui an, Cristina Lia, alături de prietena ei, Nicoleta Iftode, şi alţi voluntari au reuşit să schimbe radical viaţa unei familii cu şase copii, care trăieşte la marginea municipiului Târgu Jiu. Toată familia locuia într-o căsuţă cu o singură încăpere, fără energie electrică şi fără căldură, condiţiile fiind îngrozitoare. Cele două femei au reuşit să modernizeze căsuţa, cu ajutorul voluntarilor. Au construit o baie şi o bucătărie dotate cu apă curentă, boiler pentru apă caldă, maşină de spălat şi frigider, pe care mama copilaşilor nu ştia la început să le folosească.  De asemenea, camera în care trăiesc cele opt persoane a fost modernizată şi mobilată. Cele două femei s-au ataşat de această familie, astfel încât mica locuinţă a devenit a doua lor casă. „Viaţa lor s-a schimbat enorm. Aceşti copii nu mai sunt cei pe care i-am găsit. Unul dintre ei suferea de un retard. După ce condiţiile de viaţă s-au schimbat, starea psihică s-a îmbunătăţit. La vârsta de şapte ani, fetiţa avea pampers, se legăna, făcea pe ea, iar după numai câteva luni putem să discutăm cu ea şi să ne înţelegem, şi asta doar pentru că s-au schimbat condiţiile de viaţă. Medicii care au evaluat-o au constatat acest lucru“, ne povesteşte Cristina Lia.

A înfiinţat Asociaţia „Glasul Sufletului“

Vara trecută, Cristina şi alţi voluntari au înfiinţat o asociaţie, pentru că se confruntau cu dificultăţi atunci când primeau un ajutor din partea societăţilor. Asociaţia „Glasul Sufletului“ a desfăşurat, deja, o serie de acţiuni de ajutorare.

„Ne propunem să continuăm tot ceea ce făceam înainte, dar am înfiinţat asociaţia pentru că nu am putut fi ajutaţi aşa cum îşi doreau unii oameni de afaceri, tocmai pentru că nu aveam o formă juridică de organizare. Toată lumea ne-a sfătuit să facem o asociaţie pentru a ne putea ajuta, pentru ca la rândul nostru, să-i putem ajuta pe cei care au nevoie“, explică Cristina.

Prima  acţiune desfăşurată de asociaţie a constat în oferirea de ghiozdane, la începutul anului şcolar, pentru elevii care provin din familii sărmane. „Ne-am gândit să strângem 30 de ghiozdane, dar am ajuns la 80, care au ajuns la copii din zece localităţi. În plus, le-am oferit şi o pereche de încălţăminte nouă şi hăinuţe din donaţii. Mă bucur că de fiecare dată când ne implicăm într-o acţiune parcă ne vine un ajutor la momentul potrivit“, a precizat voluntara din oraşul Rovinari.

„Mi-am dorit să-i învăţ pe tineri să-şi folosească sufletul“

Prin intermediul asociaţiei, Cristina va încerca să atragă cât mai mulţi voluntari din rândul tinerilor către acţiunile de ajutarea a semenilor aflaţi în situaţii dificile, pentru ca, astfel, să le schimbe modul de a se raporta la cei din jurul lor: „Ne dorim să ducem tineri şi alte persoane către oamenii care au nevoie de ajutor, pentru a umărul la schimbarea în bine acestor persoane. Au fost mulţi voluntari, în special elevi, care ne-au mărturisit că s-au simţit extraordinar de bine în urma experienţei trăite şi că au făcut bine. Mi-am dorit să-i învăţ pe tineri să îşi folosească sufletul şi să-i duc acolo unde putem să scoatem umanitatea din ei. Vreau să mergem cu aceşti tineri la bătrânii care trăiesc singuri şi au nevoie de ajutor sau la cei care se află în căminele de bătrâni. Ne-am implicat în multe cazuri de acest fel şi i-am ajutat pe bătrâni la diferite activităţi în gospodărie“.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările