PORTRET: Petre Marin Constantin are pe pânză toată istoria Târgoviştei

PORTRET: Petre Marin Constantin are pe pânză toată istoria Târgoviştei

Petre Constantin

Lucrarea de licenţă la Institutul de Arte Plastice a constituit-o un tablou care înfăţişează o secvenţă din Răscoala de la 1907, surprinsă în satul natal, familia sa făcând parte din această scenă fierbinte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Artistul plastic Petre Marin Constantin trăieşte simplu, într-o casă la Bunget, comuna Văcăreşti, amplasată pitoresc pe malul unui lac. Iarna îşi petrece timpul în mansarda locuinţei. Acolo are amenajat atelierul de lucru. Pânze, cărţi, manuscrise, şevaletul şi o maşină de scris veche, cu ajutorul căreia îşi pune în pagină povestirile inspirate din lumea satului.

Petre Marin Constantin este un narator desăvârşit. Un om pe care ai putea să-l asculţi ore în şir fără să te plictiseşti. Mulţi prieteni îl consideră un Ţuţea al judeţului Dâmboviţa. Un om cu o gândire profundă. Un spirit ascuţit. Fiecare propoziţie pe care o rosteşte are un tâlc. Ne-a spus că nu s-a gândit în copilărie că o să ajungă pictor. Nu credea că acesta îi va fi destinul. „

În 1931, mama m-a dat la şcoală. Aveam şase ani. A vrut să scape de mine de acasă. Era singură, iar eu fugeam la joacă. M-a dat pe mâna învăţătorului. I-a spus să scoată om din mine”, povesteşte vesel Petre Marin Constantin.

„Colegii tăi vor deveni contabili, tu vei fi artist”


Despre primul său dascăl, nu are cuvinte de laudă. Spune că-i plăcea băutura şi nu preda aşa cum trebuie. „Eu aritmetica am învăţat-o de la mama, nu de la învăţător. Era o femeie deşteaptă, dar, deh, nu a avut părinţi care să se ocupe de ea”.

Totuşi, în şcoala primară, mărturiseşte Petre Marin Constantin, s-a întâlnit pentru prima oară cu Ion Creangă şi Mihai Eminescu. „Părinţii mei erau ţărani, oameni fără şcoală. Acasă nu aveam decât două cărţi. O Biblie şi o Istorie a românilor de Constantin Giurăscu”, spune artistul.

Liceul l-a absolvit la Târgovişte. A fost o ambiţie a tatălui său. Învăţătorul îl sfătuise să nu-l dea mai departe, că nu ştie carte multă. „Tata m-a luat de mână şi m-a dus la admitere, la Liceul Comercial. Am intrat între primii. Ce am învăţat eu acolo odată, azi, în puţine facultăţi se mai învaţă. Am avut şansa să fiu instruit de profesori de mare clasă”, îşi aminteşte Petre Marin Constantin.

La Liceul Comercial din Târgovişte şi-a umezit pentru prima dată sufletul în pasiunea pentru artele plastice. Profesorul de desen l-a văzut că are talent şi s-a ocupat mai mult de el. Ba, chiar i-a spus: „Băi, Mărine, eu nu fac pictură, dar tu ai să faci. Colegii tăi vor deveni contabili, dar tu vei fi artist”.

În vacanţa de vară, Petre Marin Constantin avea ca temă să deseneze lumea satului, cu oameni, animale, îndeletniciri, peisaje. „În toamna anului 1940, m-a chemat în cancelarie şi mi-a cerut desenele. A ales vreo 30, pe care le-a băgat într-un plic. Apoi, a scris o recomandare către marele pictor Vasile Blendea: «Vă trimit băiatul ăsta, care desenează tot timpul, să-l îndrumaţi şi dumneavoastră. Eu sunt numai profesor. Dumneavoastră sunteţi şi artist»”. Petre Marin Constantin nu s-a depărtat de Târgovişte.

După terminarea Facultării de Belle-Arte, a fost profesor de desen peste 30 de ani. În pictură este un peisagist desăvârşit. A surprins pe pânzele sale tumultul vieţii de la ţară şi istoria Târgoviştei. Şi-a împărţit existenţa între pensulă şi peniţă. A publicat deja câteva cărţi. Personajele din nuvele sale au existat cu adevărat. Întâmplările, de asemenea. Petre Marin Constantin le-a dat doar culoare şi le-a şlefuit prin cuvânt.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum a primit tatăl dumneavoastră, om trăit la ţară, truditor al pământului, vestea că aţi ajuns la Facultatea de Arte Plastice?
A răbdat cât a răbdat, apoi m-a luat la întrebări. Mi-a zis că dacă ştia că ajung să fac «chipuri spoite» nu mă mai dădea la liceu. Mă ducea la Vasile Moartea, să învăţ să zugrăvesc. Era un ţigan din Târgovişte. Mi-a zis cu reproş că m-a dat la liceu să am leafă, să nu stau la plug. Atunci, mi-a spus că nu mai poate să-mi dea bani pentru facultate.

Cum era învăţământul târgoviştean în 1940?
Se făcea carte, domnule. Liceul Comercial a fost definitoriu pentru mine ca intelectual. Despre şcoala asta nu se va scrie niciodată atât cât trebuie. Am învăţat mai multe ca în facultate. De fapt, toate şcolile din Târgoviştea acelor vremuri erau de substanţă. Aici s-au format Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu şi câţi alţii.

Ce îi place:
Îmi place să fiu liber şi să nu mă conducă proştii.

Ce nu îi place:
Nu îmi place omul prost. Are legea lui. E numai prost. Din calea lui, e bine să te dai la o parte, să nu încerci să-l înveţi.

Profil:
Născut: 13 septembrie 1925, Bunget
Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti
Familie:
căsătorit, trei copii

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: