Codul bunelor maniere la restaurant. Cum ne comportăm la masă atunci când suntem nemulţumiţi de chelneri

Codul bunelor maniere la restaurant. Cum ne comportăm la masă atunci când suntem nemulţumiţi de chelneri

La restaurant trebuie sa respectam cateva reguli de baza

Dacă vreţi să vă comportaţi impecabil atunci când mergeţi la un restaurant, este suficient să ţineţi cont de câteva reguli simple.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acestea sunt explicate pe larg în celebrul volum al Aureliei Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”. Iată care sunt cele mai importante reguli care trebuie urmate atunci când ieşim la restaurant, potrivit sursei citate:
 
Când intrăm într-un restaurant, trebuie să fim atenţi să nu trântim uşa în nasul celui din spatele nostru, ba chiar să o ţinem, ca să poată intra şi el. Este normal ca acesta să ne mulţumească. Bărbatul care însoţeşte o femeie are obligaţia să-i deschidă prima uşă, cae din stradă, lăsând-o să păşească înaintea lui. Primul care intră în sală (deci pe a doua uşă) este bărbatul, pentru a-şi proteja invitata de privirile curioase ale celor din jur şi pentru a-i cere chelnerului să-i conducă la masa rezervată ori să le indice o masă liberă. Doamna este rugată să-şi aleagă locul pe care îl doreşte. Bărbatul ţine scaunul invitatei sale şi apoi ocupă locul de vizavi, dacă este liber; dacă nu, se aşează alături. 
 

Cum comandăm

 
Lista de bucate este consultată de fiecare în parte. După ce s-au hotărât ce vor să mănânce şi să bea, domnul este cel care dă comanda. O adevărată doamnă evită să discute cu chelnerul, acum sau mai târziu. Dacă la masă iau parte mai multe perechi şi nu există un amfitrion, comanda va fi făcută de unul dintre bărbaţi, după ce a aflat care sunt preferinţele tuturor. 
 
Serviciul la masă intră în atribuţiile chelnerului, care le dă întotdeauna întâietate doamnelor. Dacă bărbatul toarnă vin în pahare cât chelnerul lipseşte, el nu va pune sticla pe masă, ci în frapieră. Vinurile sunt degustate la început de către domn, care se decide asupra celui care i se pare mai potrivit. Nu uitaţi, peştele merge cu vin alb, friptura cu vin roşu. 
 

Ce facem dacă avem nemulţumiri 

 
Recunoaştem oamenii bine crescuţi după cât de rar fac reclamaţii şi după tonul calm pe care-l au când totuşi le fac. Nu sunt admise discuţiile în contradictoriu cu chelnerii, chiar dacă avem dreptate. Nu ne dăm în spectacol! Orice nemulţumire se adresează şefului de sală- sau patronului restaurantului. Fără nervi, fără ţipete, fără ameninţări. 
 

Cum procedăm cu nota de plată

 
Masa ia sfârşit numai la dorinţa doamnei care vă însoţeşte. Chemaţi discret chelnerul pentru a achita nota de plată. Verificaţi-o dintr-o privire, căci aveţi dreptul să corectaţi greşelile flagrante. Dacă se iveşte o problemă, rezolvaţi-o simplu, cerând lămururi chelnerului. Apelaţi la patron numai dacă este absolută nevoie. 
 
Nu discutaţi nota de plată cu invitaţii dumneavoastră, manifestându-vă satisfaacţia că masa a costat puţin sau decepţia că a costat prea mult. Nu comentaţi faptul că aţi fost încărcat cu două salate pe care nu le-aţi comandat şi de care nici nu v-aţi atins. Este vina dumneavoastră că nu i-aţi atras atenţia la timp chelnerului că detestaţi salata. 
 
La plecare bărbatul îşi ajută partenera să se ridice, trăgând uşor scaunul. Ca şi la plecare, el merge cu un pas înainte, fără a lăsa însă impresia că nu sunt împreună. 
 

Ce face o doamnă dacă merge singură la restaurant

 
O doamnă nu intră singură într-un local unde se servesc cu predilecţie băuturi alcoolice (bar, bodegă). În schimb, îi este permis să intre într-un restaurant de lux. Odată aşezată la masă, va vorbi numai cu chelnerul, nu va arunca priviri insistente şi curioase prin sală, nu se va pieptăna şi nu-şi va retuşa machiajul la masă. O doamnă sau două doamne singure într-un restaurant nu-şi vor comanda niciun fel de băuturi tari, vor bea cel mult un pahar de vin. 
 

Situaţii speciale la restaurant

 
Se întâmplă uneori să fim ”uitaţi” după ce am făcut o comandă. Într-un local aglomerat, acest lucru este explicabil. Nu vom bate cu o monedă sau cu inelul în pahar. Să reţinem, când vorbim cu chelnerul, figura lui, să ne sculăm de la masă şi să-i reamintim că aşteptăm de mult. Vom fi fermi, dar nu vom face comentarii agresive şi inutile. 
 
Când ne cade ceva de pe masă – o măslină, o chiflă, etc - şi sunt la îndemână să nu considerăm lipsit de distincţie gestul de la le ridica şi a le pune undeva pe masă, deoparte. Când acest lucru se întâmplă cu tacâmul, cerem chelnerului altul. 
 
Rezistaţi al insistenţele chelnerului care vă oferă un fel rar şi costisitor. Pe de altă parte, a întreba despre ceva de pe listă: ”E proaspăt?” ”E bun?” este absolut inutil, ce v-aţi aştepta să vi se răspundă?
 
Când vă place foarte mult un fel de mâncare, transmiteţi felicitări bucătarului. Adesea, acesta va veni în persoană să primească mulţumirile. 
 
Dacă nu vă place nimic, nici serviciul, nici mâncarea, nu faceţi o scenă personalului din restaurant. Plătiţi şi plecaţi, nu înainte de a văs pune părerea patronului, precizând că veţi ocoli în viitor localul său. Nu mai este nevoie să atragem atenţia asupra tonuului: el va fi deosebit de politicos – este suficient. 
 
Ceea ce am plătit dar nu s-a mâncat sau nu s-a băut nu se ia acasă. 
 
Un bărbat atent va ajunge la restaurantul în care şi-a fixat întâlnire cu o doamnă cu un sfert de oră înainte. Îşi va alege un loc de unde să poată observa intrarea, pentru a-i ieşi în întâmpinare. Doamna ar trebui să respecte cu stricteţe ora fixată şi să nu cocheteze cu celebrul ”sfert academic”. 
 
Când ne aflăm într-un restaurant şi vedem o cunoştinţă, ne vom aşeza la masa acesteia numai dacă suntem invitaţi. S-ar putea ca persoana respectivă să aştepte pe cineva şi, din delicateţe, să n-o mărturisească din primul moment. O dată aşezaţi, ne va fi mult mai greu să ne ridicăm şi să ne căutăm alt loc când simţim că am devenit inoportuni. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Monica Cucerzan şi soţul ei sunt doi sibieni care şi-au cucerit clienţii cu iaurturi şi brânzeturi făcute din lapte de capră şi cheag natural, fără niciun fel de conservanţi.
 
 
Lenuţa Podariu, o femeie în vârstă de 47 de ani dintr-un cătun uitat de lume din Sibiu, creşte singură nouă copii. Nu se plânge, însă, şi spune că nu şi-ar da copiii pentru nimic în lume.
 
 
Simon Lorand (52 de ani), din localitatea Reghin, judeţul Mureş, a pornit în urmă cu aproape 20 de ani o afacere cu blănuri de chinchilla, destinată exclusiv clientelei de lux.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: