Cine a fost, cu adevărat, Badea Cârţan, „ţăranul-cărturar” care a învăţat să citească în ciobănie şi a devenit celebru cu un drum pe jos până la Roma

Cine a fost, cu adevărat, Badea Cârţan, „ţăranul-cărturar” care a învăţat să citească în ciobănie şi a devenit celebru cu un drum pe jos până la Roma

Badea Cartan a mers pe jos pana la Roma

Cel mai cunoscut ţăran român se naşte în anul 1849, la Cârţişoara, loc de poveste aflat la poalele munţilor Făgăraş, pe drumul care duce spre Bâlea Lac. Rămâne în istorie nu doar pentru drumul făcut pe jos până la Roma ci şi pentru cărţile cărate în desagi şi împărţite românilor din Ardeal.

Ştiri pe aceeaşi temă

Surprinzător pentru cel care avea să rămână cunoscut în istorie drept “ţăranul-cărturar”, până la 16 ani acesta nu ştia să citească. Episodul este amintit de doi fii ai satului Cârţişara într-o broşură tipărită în anul 1936. Fragmentele din broşura scrisă de Miron şi Nicolae Budac sunt citate în „Monografia satului Cârţişoara” scrisă de Traian Cânduleţ şi Ilie Costache şi apărută la Editura Megamix din Iaşi. 
 
„Piscurile şi văile acestor munţi legănară copilăria micului cioban care până la o vârstă destul de înnaintată (16 ani) nu ştia să slovenească o buche; totuşi văzând că nu este deosebire între limba vorbită de el şi cea a ciobanilor de peste graniţă, şi-a dat seama că soarta poporului nostru nu este de a trăi despărţit, o parte dincoace, cealaltă dincolo de Carpaţi. Mai târziu, piscurile cu profilurile lor cedară zărilor infinite ale Bărăganului, unde se duse să ciobămească vreme de 17 ani. Aci, în tovărăşia lui Ion Cotigă din comuna Săcele, învăţă a citi şi a-şi da seama de nedreptatea istorică săvârşită faţă de poporul nostru. Istoria Românilor şi Istoria Romanilor pe care le citi din doască-n doască îi oţeliră sufletul, îi deschiseră orizonturi asupra latinităţii neamului şi-i înnobilară fiinţa pentru sfânta cauză naţională”, arată sursa citată. 
 

La statuia lui Mihai Viteazul şi la Columna lui Traian

Badea Cârţan învaţă să citească în ciobănie şi, apoi, în Războiul de Independenţă din 1877, se înrolează voluntar în armata română. Se întoace apoi în satul natal şi la turma de oi, iarna în munţi, vara acasă. Continuă să citească şi, din cărţile de istorie, află despre faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul. Plin de admiraţie, porneşte pe jos, până la statutia legendarului domnitor.  
„Nopţi de-a rândul a dormit lângă marele monument al lui Mihai Viteazul, până când într-o seară servitorul lui V.A.Urechia, trecând prin spatele statuii, îl recunoscu a fi de prin judeţul său şi-l înduplecă să meargă cu el. A doua zi, după ce Ion, noua lui cunoştinţă, povesti stăpânului său cele petrecute, Badea Cârţan se afla în faţa marelui cărturar şi istoric, preşedinte al Ligii Culturale, care descoperind la acesta sentimente naţionale şi dragoste faţă de cărţi, a rămas mirat, surprins şi prinse dragoste faţă de ardeleanul nostru. Ceasuri întregi a stat cărturarul de vorbă cu Badea Cârţan, explicându-i acestuia multe taine din istoria românilor şi a romanilor, îl duse la întâlnirile Ligii Culturale, îl prezentă lui Tocilescu, lui Istrati şi multor alţi membri ai Ligii. Pe de altă parte îl delegă pe Ion, servitorul său, ca însoţitor, spre a-i arăta dar mai ales a vizita redacţiile ziarelor de atunci, Ateneul şi muzeele din capitală”, arată sursa citată. 
Cel mai cunoscut drum al său rămâne însă cel făcut în 1856, când a mers două luni pe jos până la Roma, al Columna lui Traian. „Din dragostea descoperită faţă de acest simbol al originii sale îşi întinde sarica, pune capul pe soclul Columnei şi doarme toată noaptea somnul satisfacţiei pentru datoria împlinită, la picioarele strămoşului său. Dimineaţa, agentul de poliţie pe care zadarnic se străduia să-l facă să înţeleagă că-i este „frate”, că Roma este „mama noastră comună”, îl ia de lângă monument şi-l predă în chestura poliţiei. A găsit însă înţelegere şi ocrotire la Legaţia Română, unde prezenţa sa a produs mai întâi multă curiozitate şi mai apoi mult entuziasm. Prin intermediul funcţionarilor Legaţiei, Badea Cârţan a făcut cunoştinţă cu mulţi fruntaşi ai vieţii publice italiene, filo-români, care arătară o deosebită admiraţie pentru ciobanul nostru, având astfel şansa să viziteze Senatul, Forumul, Capitoliul şi multe alte instituţii ale Romei”, arată sursa citată. 
 
O lună întreagă a stat Badea Cârţan la Roma, mai vizitează apoi câteva localităţi şi se întoarce în ţară. “Sosit în Bucureşti, el stârneşte curiozitatea oamenilor politici şi a reporterilor de ziare. În câteva zile se făcu cunoscut întregii opinii publice bucureştene. Studenţii îl invitau la întrunirile lor, unde-şi spunea şi el cuvântul, aşa cum ştia şi simtea despre „maica Roma” şi despre românii asupriţi. V.A.Urechia, adânc mişcat de naţionalismul lui înfocat, îi acordă protecţia considerându-l ca un pion şi un apostol al neamului. Porţile palatului regal îi erau întotdeauna deschise şi însuşi regele Carol I nu evită să stea de vorbă cu ciobanul îmbrăcat în sarică şi încălţat cu opinci”, arată sursa citată. 

În vizită la Paris şi Ierusalim

Călătoriile lui nu s-au oprit însă cu drumul al Roma. În 1879 ajunge al Paris şi câţiva ani mai târziu ajunge al Ierusalim. „În anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreţia „oraşului-lumină”. Prin bulevardele largi şi împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor cu căciula-n stânga şi cu măciuca-n dreapta, Badea Cârţan avea iluzia că se află într-un palat regesc. Şi aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor cu care se întâlnea. La Paris omul a găsit ospitalitate la studenţii români în mijlocul cărora Badea Cârţan a fost foarte fericit să-şi poată manifesta sentimentele lui naţionale.      
 
Îşi propusese apoi să meargă la locul sfânt, la mormântul Mântuitorului. Era de acum o figură cunoscută în România. Autorităţile româneşti îi asigură un bilet gratuit pe calea ferată şi pe apă până al Constantinopol, mai departe urmând să se descurce singur. Se angajează ca lucrător pe un vas rusesc, trece prin Alexandria la Iaffa şi de aci pleacă iar pe jos sre Ierusalim. Greutăţile drumului la acea vreme şi riscurile pe care le-a întâmpinat pentru realizarea dorinţei sale de a se închina la mormântul sfânt sunt lesne de înţeles. Asistând al serviciile religioase ce se făceau la sfântul mormânt al Mântuitorului nostru Isus Hristos, el avea să constate cu regret că aici se făceau slujbe în toate limbile pământului, numai în româneşte nu. Pentru asta a trăit un mare moment de ciudă. Şi mai consideră el ca o mare ruşine faptul că oraşul sfânt se află în mâinile păgânilor care au transformat faimosul palat al lui David în cazarmă militară. Se duse de aici la râul Iordanului să vadă apa în care a fost botezat Mântuitorul. S-a bucurat să se boteze şi el, făcând baie în apa sfântăa Iordanului, ca mai apoi, prin Constantinopol, să se întoarcă din nou la Bucureşti”, arată sursa citată. 

Cărţi confiscate şi arse de autorităţile maghiare

Românul devine tot mai cunoscut, iar autorităţile maghiare, alarmate de mesajul desprins din cărţile pe care acesta le împărţea în Ardeal, ajung să îi confişte volumele şi să le ardă. “Autorităţile superioare ale statului maghiar, simţind pericolul ce izvora din cărţile de propagandă naţională pe care Badea Cârţan le trecea Carpaţii şi le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziţie severă de confiscare a lor. Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste, publicaţii în limba română aduse cu atâta amar şi trudă în spate pe potecile ascunse ale munţilor noştri, aranjate rânduri-rânduri, o parte într-una din camerele şcolii primare confesionale din Oprea Cârţişoara, iar altele la amicul său Ioan Şari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoţit fiind de câţiva jandarmi. 
 
Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Braşov, unde au fost arse iar el, Badea Cârţan, aruncat în temniţă şi judecat , fapta lui fiind socotită un act de uzurpare a statului maghiar. Procesul a fost încredinţat unui judecător sas care din tentaţia de a câştiga simpatia autorităţii maghiare a aplicat paragrafele cele mai severe ale legii, condamnându-l pe Badea Cârţan al nostru la un an închisoare. După 6 luni, numai la intervenţia regelui Carol I către Franz Iosif împăratul Austro-Ungariei martirul Badea Cârţan a fost graţiat şi eliberat din temniţă”, arată sursa citată. 

Sfârşitul celui mai cunoscut ţăran român

“Ţăranul-cărturar” se stinge în 1911, într-un castel din Poiana Ţapului. „Nenorocirea a făcut ca într-una din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la Bucureşti, să fie prins pe crestele Carpaţilor de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârţan a îngheţat de frig, cu desagii de cărţi de care nu se îndura să se despartă, să rătăcească câteva zile prin munţi şi să se îmbolnăvească grav. Simţindu-şi sfârşitul aproape, revine în patria mamă, cu dorinţa de a muri pe pământ liber românesc, pământ fără asupritori. Doamna Lahovary, soţia fostului ministru plenipotenţiar la Roma, care îl cunoştea şi îi aprecia spiritul patriotic şi de total sacrificiu pentru naţia sa, îi oferi o cameră în castelul său de al Poiana Ţapului, unde Badea Cârţan îşi petrece ultimele sale zile. Acela pe care nu duşmanii personali ci numai eforturile supraumane şi intemperiile pe care le lua în piept îl gârboviră se stinse ca o făclie în ziua de 7 august 1911 la ora 10. 
 
Trupul neînsufleţit i-a fost transportat cu un automobil la morga spitalului din Sinaia, de unde îmbrăcat într-un costum mocănesc fu luat şi depus la capela spitalului. Înmormântarea avut loc în ziua de 10 august la ora 5. Serviciul divin a fost oficiat de 3 preoţi în prezenţa excelenţei sale doamna Lahovary, a primarului, a secretarului primăriei Sinaia, care au depus două frumoase jerbe de flori, legate cu panglici tricolore, şi a unui numeros şi select public. Sicriul cu corpul neînsufleţit a fost dus la cimitirul oraşului Sinaia, urmat de reprezentanţii autorităţii comunale, de membrii Ligii Culturale Române, de mulţime de reprezentanţi ai societăţilor locale şi de un numeros public. Pe crucea mormântului său încercuit de un frumos grilaj de fier forjat se pot citi cuvintele: „Aci doarme badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”, mai arată sursa citată.  
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Trei stâne din judeţele Braşov şi Mureş au fost dotate cu panouri fotovoltaice, în cadrul unui proiect susţinut cu fonduri norvegiene. Ciobanii au current, apă caldă şi învaţă să gestioneze problema gunoiului natural, astfel încât să nu afecteze mediul.
 
 
Creaţiile lui Simion Cojocaru, un meşter miniaturist din localitatea Ocna Sibiului, au ajuns în toată Europa, dar şi în Statele Unite ale Americii. Singurul regert al sibianului e că nu a învăţat pe nimeni meserie.
 
 
O afacere de familie pornită la Reghin, judeţul Mureş, a reuşit să spargă barierele conform cărora produsele româneşti ajung greu sau deloc în marile supermarketuri. La serele de la Reghin se produc aproximativ 1.200 de tone de roşii anual.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: