Poveştile horror ale copilăriei. Cum îi poate afecta pe cei mici „Scufiţa Roşie”, „Capra cu trei iezi” şi „Albă ca Zăpada”

Poveştile horror ale copilăriei. Cum îi poate afecta pe cei mici „Scufiţa Roşie”, „Capra cu trei iezi” şi „Albă ca Zăpada”

FOTO universdecopil.ro

Vă mai amintiţi poveştile copilăriei? Dacă da, atunci cu siguranţă vă aduceţi aminte şi de detaliile de groază ale acestor poveşti. Chiar dacă finalul este fericit, aproape fiecare poveste conţine astfel de scene horror care îngrozesc ascultătorul.

Una dintre cele mai cunoscute poveşti ale copilăriei este fără îndoială Scufiţa Roşie, în care, în varianta ultracunoscută a fraţilor Grimm, fetiţa şi bunicuţa este mâncată de lup, dar sunt salvate de vânător, care taie burta lupului, pune nişte pietroaie în ea şi o coase la loc, iar dihania dă ortul popii.

Aţi vizualizat scena? Dacă nu vă pare destul de groaznică, să încercăm cu câteva imagini din opera povestitorului nostru naţional, Ion Creangă, Capra cu trei iezi. După ce lupul înfăptuie un act de cruzime maximă mâncându-i pe cei doi iezi, sub ochii fratelui lor, îşi continuă grozăvia.  

“Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum”, iar capra vine şi în acest peisaj îşi pregăteşte răzbunarea.

Adică ucide şi ea la rândul ei! Şi nu oricum! Îl arde în groapa cu jăratec, tot sub ochii copilulului. Şi exemplele ar putea continua cu Alba ca Zăpada, unde maştera îi vrea inima să o mănânce, doar pentru că este mai frumoasă sau cu Hensel şi Gretel, unde părinţii îşi părăsesc copiii, pentru că nu au ce să le dea să mănânce şi aceştia ajung la casa de turtă dulce a vrăjitoarei care îi prinde şi vrea să-i mănânce, însă copiii o păcălesc şi o aruncă în foc.

„Dacă nu eşti cuminte, vine lupul”

Psihologii spun că poveştile au un rol foarte important în dezvoltarea afectivă şi în educarea micuţilor. “În poveşti, e reprezentată lupta dintre bine şi rău, iar binele triumfă mereu. Copiii trăiesc altfel toate aceste poveşti. Ei percep cu totul diferit faţă de un adult. Pur şi simpu îşi proiecteză în imagini toată poveste şi şi-l închipuie pe lupul mare şi rău, pe vrăjitoare sau pe zmeu. Prin aceste poveşti, copiii descoperă lumea din jurul lor şi îşi însuşesc comportamentele sociale corecte. Trebuie însă aleasă cu grijă povestea şi la ce vârstă o spunem copilului. Scenele de violenţă trebuie să fie estompate mai ales atunci când copilul este sensibil şi este anxios”, spune psihologul Dana Timaru.

Ea mai atrage atenţia asupra unui comportament total greşit al părinţilor, care se folosesc de personajele negative din poveste pentru educa copilul. “E total greşit. Sunt părinţi care ameninţă copilul că vine lupul şi-l mănâncă, dacă nu ascultă, sau vine vrajitoarea sau mai ştiu eu cine. O astfel de încercare de intimidare, poate duce la traumatizare şi la o sporire a stării de anxietate. Trebuie foarte multă atenţie, pentru că în felul acesta se pot fixa anumite frici care dezvoltă mai târziu fobiile”, mai spune psihologul.

Specialiştii spun însă că cititul poveştilor e o activitate recomandată atât pentru copil cât şi pentru părinte. Copilul se dezvoltă armonios, iar părintele petrece un timp preţios pe care nu îl va avea în cazul proiectării unei poveşti de pe DVD sau alte dispozitive multimedia.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: