VIDEO FOTO Comoara arheologică controversată descoperită pe un islaz din Horezu: acvila de bronz de 2.000 de ani

VIDEO FOTO Comoara arheologică controversată descoperită pe un islaz din Horezu: acvila de bronz de 2.000 de ani

Acvila Imperială Romană, din bronz, aflată acum în custodia Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea, piesă unicat, descoperită din Horezu - Vâlcea, pe un islaz comunal, Foto: Adevărul

O acvilă imperială romană din bronz unicat şi alte obiecte de tezaur vechi de până la 2000 de ani au fost găsite pe un islaz comunal de pe raza localităţii vâlcene Horezu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit edilului Nicolae Sărdărescu, câţiva localnici din satul Romani-Horezu au descoperit obiectele întâmplător, în urmă cu aproximativ o lună, în timp ce mergeau cu vacile la păscut.

Găsirea comorii argheologice a fost semnalată specialiştilor, care vorbesc acum despre tezaurul de la Horezu – Vâlcea. Piesa de căpătâi, despre care se crede că ar fi unicat în România, este o acvilă imperială romană folosită ca stindard de legiunile romane. Astfel de obiecte s-au mai găsit în diverse locuri din lume. În România, a mai fost scoasă la suprafaţă o singură astfel de acvilă, tot din bronz, care se găseşte la Muzeul de Istorie din Galaţi, dar este diferită semnificativ de cea de la Horezu.

În afara acvilei, localnicii din Horezu au mai scos la lumină mai multe monede romane, printre care o tetradrahmă şi un gordian, un vârf de lance şi mai multe vârfuri de săgeţi, inele şi o toartă de vas.

Contre între primar şi arheologi

În ciuda valorii de patrimoniu deosebită a vestigiilor, primarul acuză că perimetrul în care au fost descoperite obiectele n-a fost transformat încă în sit arheologic. Edilul din Horezu s-a arătat supărat de faptul că, deşi anunţate de descoperire, autorităţile în domeniu nu s-au grăbit să izoleze zona, în aşa fel încât să ţină eventualii curioşi sau căutători de comori la depărtare. „Am anunţat în urmă cu o lună, când am şi predat obiectele celor de la Muzeu. Am anunţat şi verbal şi în scris“, spune Nicolae Sărdărescu, primarul din Horezu.

Specialişti în domeniu consultaţi de reporterul „Adevărul“ spun că tezaurul n-ar fi putut găsi întâmplător, ci doar cu ajutorul unor detectoare de metale. Teoria unei reţele de căutători care lucrează la Horezu este alimentată şi de diversitatea şi perioada mare de timp din care datează obiectele găsite, pornind de la secolele II-I î.Hr. până în Evul Mediu şi chiar din secolul al XIX-lea.

„Nu este nici un căutător de comori (la Horezu - n.r.). Terenul acela aparţine primăriei. Oamenii se duc cu vitele acolo şi mai găsesc – ba un inel, ba nişte bani, ba alte obiecte“, susţine primarul Nicolae Sărdărescu.

Tezaurul descoperit la Horezu - Vâlcea, pe un islaz comunal, se întinde pe aproximativ două milenii, Foto: Adevărul

Acvila este într-o stare excelentă

De cealaltă parte, directorul Muzeului Judeţean de Istorie „Aurel Sacerdoţeanu“ Vâlcea, Claudiu Tulugea, spune că o periegheză – o cercetare de suprafaţă, dar cu atenţie, a terenului şi colectarea materialului descoperit - nu se poate face decât după ce pământul este uscat, motiv pentru care arheologii n-au început încă muncă de teren. Specialiştii Direcţiei de Cultură Vâlcea declară că, în scurt timp, vor merge la Horezu cu un arheolog pentru a delimita zona pe care o indică descoperitorii de artefacte.

Despre Acvila Imperială Romană din bronz descoperită la Horezu se presupune că ar data din perioada secolelor I – II d.Hr.

„Bucata de picior care nu mai există va fi refăcută, după modelul celuilalt picior. În rest, este completă, într-o stare excelentă, având în vedere vechimea ei. I se va întocmi un dosar de clasare ce va merge la minister şi va fi introdusă în categoria tezaur – ceva excepţional, deosebit de important. Aceste obiecte erau folosite şi pe post de stindard sau de obiect decorativ. Pe spate încă se văd urmele unde se prindea pe vârful unei lănci. Dacă se pierdeau astfel de obiecte se desfiinţa unitatea respectivă, legiunea romană, aşa cum astăzi dacă o unitate militară îşi pierde steagul se spune că este capturată“, a declarat Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea.

Iniţial, după descoperire, primarul din Horezu a declarat că doreşte să facă un muzeu, lucru greu sau imposibil de realizat. Pentru a obţine avizele şi autorizările în domeniu trebuie îndeplinite o serie de condiţii aproape imposibile pentru o administraţie locală de talia celei din Horezu: de la angajarea unui şir de specialişti autorizaţi până la spaţiul adecvat, condiţiile climaterice speciale - umiditate, temperatură, lumină - de păstrare a obiectelor, un anumit număr minim de artefacte care trebuie clasate muzeal, ca să nu mai pomenim de costurile foarte mari pe care le implică o astfel de investiţie.
 
„Putem să emitem o teorie că zona a fost locuită, din perioada geto-dacică”
 
Întrebat despre locul pe care l-ar putea ocupa Acvila Imperială Romană, în rândul tezaurelor pe care le găzduieşte Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea, directorul Claudiu Tulugea ne-a declarat: „Se va afla pe locul cuvenit, după cele care au fost deja clasate. Adică noi avem la momentul actual 47 de piese tezaurizate. Ar fi a 48-a.
 
Dacă am clasa-o într-un top? Nu poţi să faci un top pentru că toate sunt importante. Importanţa lor nu constă în valoarea financiară sau valoarea de pe piaţă cum i se mai spune. Importanţa lor este una 
istorică, documentară şi ştiinţifică. Prin această acvilă se poate atesta zona de unde a provenit...
Nu pot spune nici care sunt primele cinci vestigii de importanţă istorică deţinute de Muzeul Judeţean. Eu, ca istoric, nu pot să spun că una este mai importantă decât alta.
 
Despre toate obiectele descoperite acum, luate şi băgate într-un anumit context, putem să emitem o teorie, o ipoteză, după ce se va face o periegheză, o cercetare de teren şi va fi declarată zona sit arheologic. Poate vom descoperi şi altceva, putem să o integrăm şi să emitem o teorie, o părere cum că zona a fost locuită, conform dovezilor care le vedeţi, cel puţin, din perioada geto-dacică şi până în Evul Mediu târziu, până în Contemporaneitate chiar”, ne-a explicat directorul Tulugea. 

Model de stindard asemănător celui despre care se bănuieşte că va fi găsit la Horezu, modelul se regăseşte în Muzeul Civilizaţiei Romane de la Roma; Foto: Adevărul
 
„Zona în care au fost găsite a fost un câmp de luptă”
 
Şeful Muzeului de Istorie Vâlcea ne-a mai explicat: „Se poate spune apoi, cu certitudine, că zona în care au fost găsite a fost un câmp de luptă - mai mult ca sigur. Spre exemplu, acest obiect  - vârf de lance - reprezintă Epoca Medievală Târzie. Aceste obiecte reprezintă nişte vârfuri de săgeată, cu canalete pentru scurgerea sângelui. Aţi văzut şi după cum se ilustrează în filmele de factură istorică, că atunci când erau săgetaţi majoritatea (răniţilor – n.r.) rupeau săgeata, vârful rămânea în corp, pentru că în momentul în care îl scoteau din trup pierdeau sânge, pierdeau putere şi mureau. 
 
Aici avem alte vârfuri de săgeţi, de cuţite. Acest obiect rotund, urmează să ne dăm cu părerea, poate fi de la un buton, de la un nasture, nu pot să vă spun concret.
 
Această piesă iarăşi este foarte veche – este un inel cu gemă. Gema fiind o piatră de chihlimbar. Pe aici a fost Drumul Chihlimbarului care venea din nordul Europei către Grecia. Acesta este un inel de factură romană, care a aparţinut, probabil, unui copil, având în vedere dimensiunile.
 
Aceasta este tetradrahma de care vă vorbeam. Avem aici reprezentat un chip - probabil Regele Filip al II-lea, pentru că Alexandru Macedon era puţin mai butucănos, pe avers, iar pe revers un călăreţ. 
 
Tetradrahma este o drahmă înmulţită cu patru, tetra vine de la patru. Este geto-dacică, copie după cele macedonene. Are între 11,5 şi 11,8 grame probabil, de argint, la fel ca cele din Tezaurul de la Bujoreni - Vâlcea. În compoziţie are undeva la peste 90 % argint, restul fiind alte metale, precum fierul. Tetradrahmele acestea au fost făcute în număr foarte mare în secolele II – I î. Hr., fiind falsificate de către geto-daci, după cele macedonene”, a mai spus Tulugea.
 
De la gordian la monede de pe timpul Împărătesei Maria Tereza
 
Specialistul de la Muzeul Judeţean a competat: „Această monedă, însă, este mult în urma unei drahme, la prima vedere pare şi scrie şi pe ea, este un gordian – o monedă emisă de Gordianus, Împăratul Romei. Avem şi o monedă emisă în perioada lui Marc Aureliu, dar şi una din epoca medievală, de pe vremea Împărătesei Maria Tereza, de la 1750.
 
Unele dintre ele arată într-adevăr ca monedele de pe salbe. Urmează să vedem cine le-a îngăurit şi de ce, dacă au făcut parte dintr-o salbă ş.a.
     
         
Spre exemplu, aici avem inele medievale, pentru că sunt cu dublă toartă de susţinere a pietrei.
Bănuiesc că cel mai vechi dintre inele este cel mic, cu piatră gemă. Încă nu le-am expertizat pe toate, urmează să o facem şi să aflăm cu exactitate. Ca şi materiale, pot să vă spun că sunt metalice şi din bronz.
 
Aceasta este o toartă de vas. Ne-am dat seama de acest lucru după prindere, după suduri, după niturile de aici care intrau în vas”, ne-a făcut directorul Tulugea o prezentare a tezaurului descoperit la Horezu. 
 
„Sunt sigur că în zonă se va descoperi mult mai mult”
 
Primarul oraşului – staţiune Horezu, Nicolae Sărdărescu a mai declarat pentru Adevărul: „Ştiam că există o zonă istorică. Aveam datele din rândul sătenilor din Romani.  Mai departe a fost totul foarte simplu, după aceea. Am discutat cu personale din zonă şi acestea au venit şi ne-au adus obiectele respective. 
 
Toată lumea ştia că zona respectivă este foarte veche, este o zonă istorică, şi că acolo a fost aşezare dacică şi ulterior romană. Din toate obiectele care ni s-au adus, cea mai importantă este Acvila Romană. Sunt multe şi ideea este că de aceea am şi cerut celor de la Muzeu (Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea – n.r.) şi celor de la Direcţia de Cultură, şi spre surprinderea mea, deşi le-am cerut şi scris, de atâta timp, nu s-a interesat nimeni, şi măcar să izoleze zona, s-o transforme în sit arheologic, să mai recupereze ceva. Nu interesează. 
 
Comoara este ceva, tezaurul altceva. Obiectele identificate sunt din bronz şi argint. Valoarea mare este istorică. Că or mai fi şi alte obiecte, şi sunt convins că sunt, este altceva. Dar ştie toată lumea că a fost aşezare foarte veche acolo. Atât. Sunt aşezări vechi, cum spuneţi dumneavoastră, şi în zonele respective (Urşani – Olari – n.r.), dar până acum n-a trecut nimeni să conserve locurile respective, de ani de zile, măcar o dată, pe la Olari sau prin celelalte zone. Dar nu mai contează”, mai spune Sărdărescu.
 

Replica din fotografie, unui stindard aparţinând legiunilor romane, se află la Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea, Foto: Adevărul 
 
Cei care au făcut descoperirea vor să rămână anonimi
 
Edilul din Horezu ne-a mai declarat: „Eu sunt curios cât au de gând să aştepte până delimităm  zona şi s-o declarăm ca sit arheologic. Eu nu am spus că mă aştept să lucreze, nici măcar să cerceteze, ci doar să delimiteze şi să izoleze zona şi s-o declare sit arheologic, ca să poată să ia măsuri ulterior, dacă se intră în zona respectivă şi se caută (de către căutătorii de comori  n.r.)... 
 
Să înţeleg că vor veni în scurt timp ca urmare a activităţii dumneavoastră? Eu mi-am făcut datoria înştiinţându-i, solicitându-le expres să declarăm zona respectivă de importanţă istorică. Sunt sigur că în zonă se va descoperi mult mai mult”, ne-a mai precizat primarul Nicolae Sărdărescu.
 
Pentru a se face o cercetare în zonă este nevoie de prezenţa celor care au descoperit obiectele, pentru a arăta exact locul specialiştilor. Edilul a declarat pentru Adevărul că este vorba despre mai multe persoane, în timp ce conducerea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea susţine că în procesul verbal de predare-primire a obiectelor, întocmit lacunar, nu se vorbeşte decât de o persoană, care doreşte să-şi păstreze anonimatul. 
 
Mai mult, când am pomenit de ce urmează să se facă, edilul ne-a declarat: „Păi suntem noi aici şi ştim, deci nu sunt probleme”.
 
O altă zonă cunoscută ca sit arheologic - punctul Olari, cu vestigii vechi de cinci milenii
 
Legea spune însă că cei care au găsit obiectele trebuie să indice exact zona, nu altcineva. 
Specialiştii în domeniu se feresc, din mai multe motive, să vorbească despre acest Tezaur, ca despre oricare altul, până nu au nişte date concrete, nişte dovezi expertizate de specialişti. Am reuşit cu puţinele de informaţii strânse să creionăm cât de cât nişte fapte. 
 
Primarul din Horezu pomeneşte despre zona Romani cunoscută ca fiind „foarte veche”, „istorică”, „dacică” şi apoi „romană”, dar în documente ea nu se regăseşte. În apropiere, dar în cu totul alt sat, aflat oarecum într-o direcţie opusă, se ştia despre existenţa unui sit arheologic, care însă nu a fost cercetat până acum. Este vorba de satul Olari unde, în urmă cu câteva decenii, au fost găsite nişte vestigii istorice, care l-au determinat pe directorul Petre Bardaşu al Muzeului Judeţean de la acea vreme să claseze zona ca fiind de interes arheologic şi prin urmare protejată.
 
Potrivit documentelor, situl arheologic despre care vorbesc specialiştii este aşezat în punctul Olari, între satele Olari şi Urşani, iar ca datare s-au descoperit vestigii din secolele II – III d. Hr., din Epoca Romană, din secolele II – I î.Hr. din Cultura geto-dacă, precum şi din perioada 3500 – 1200 î.Hr. , din Epoca bronzului. 
 
Descoperirile de luna trecută provin dintr-o altă aşezare, despre care până acum nu se cunoştea nimic la nivelul celor care se ocupă de cercetări. 
 
„Dacă nu se mişcă mai repede, s-ar putea să caute alţii”
 
Pe de altă parte, tot legea spune că primăriile sunt obligate să sprijine financiar cercetarea arheologică în zonă. Despre acest aspect, edilul ne-a declarat: „Nu e adevărat. Nu ştiţi bine. Regula este următoarea: după ce se stabileşte (delimitează – n.r.) care este situl arheologic există atât Direcţia de Cultură, facultăţile de Arheologie, direcţie la nivel guvernamental interesată de aşa ceva (descoperiri istorice – n.r.). Nu vin la solicitarea noastră, pentru că în cazul ăsta situl arheologic nu mai este al nostru, ci al lor. 
 
Din obiecte n-am putut să păstrăm unul, că am fi făcut muzeu la Horezu. Acestea pleacă toate la Muzeul Judeţean şi la Muzeul Naţional de Istorie. Pentru că  o parte sunt de interes naţional şi nu numai, cum este pajura aceea care mai există una singură pe teritoriul României la ora actuală. Mi aşa mi-a spus directorul Muzeului de Istorie. Că mai este una singură, de acest gen... S-or fi găsit între timp şi altele... 
 
Dacă vor să protejeze bine, dacă nu - este problema lor. Eu mi-am făcut datoria. Vreau să vă spun că dacă nu se mişcă mai repede s-ar putea să caute alţii şi ce-or să găsească să nu ne mi aducă nouă aici”, ne-a mai spus edilul. 
 
Tetradrahma descoperită la Horezu, Foto: Adevărul
 
Vâlcea nu se regăseşte pe lista de zone cu regim arheologic prioritar
 
În OG 43/2000, în capitolul destinat atribuţiilor autorităţiilor administraţiei publice locale în domeniul patromoniului arheologic se spune, printre altele, că acestea asigură protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare, alocând resurse financiare în acest scop; cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic; aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. 
 
Aceeaşi legislaţie spune că primarul dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare, anunţă în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare; asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică.
 
Pe scurt, în prima fază, administraţiile publice locale sunt obligate să asigure din bugetul localităţii sume prevăzute special pentru cercetarea arheologică, iar ulterior, dacă se demonstrează că este vorba despre o zonă importantă şi prioritară, abia atunci vin sume prevăzute în bugetul de stat. 
 
Pe lista de zone prioritare din acest moment nu se află judeţul Vâlcea cu nici una din locaţiile unde se fac cercetări arheologice. „Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.”
 
Acvila de la Horezu ar putea demonstra că în zonă s-au dat lupte între daci şi romani
 
Prezenţa acvilei la Horezu ar putea demonstra că au avut loc lupte în zonă, cunoscându-se regimul 
special pe care legiunile romane le acordau acestor simboluri, dar mai spun tot specialiştii că este foarte greu de atribuit simbolul uneia sau alteia dintre unităţile romane.
 
În România, până acum, în afara Acvilei Imperiale Romane de la Horezu mai există una singură de acelaşi tip. Celelalte sunt de alt gen, cum este cea descoperită la Apulum Alba Iulia unde, în zona centrală a basilicii din castrul roman, pe lângă o serie de inscripţii cu liste de soldaţi, s-a găsit şi o acvilă sculptată în marmură, care reprezintă tot un vultur cu aripile deschise. Materialul este diferit, ca şi destinaţia, plus că la Apulum acvila descoperită este fragmentară.

Purtător de stindard, Foto: Adevărul
 
Vulturul din bronz din „Oltenia de sub munte” ar putea să pună zona pe harta marilor descoperiri
 
În lucrarea „Totul despre armata romană”, a lui Adrian Goldsworthy se vorbeşte despre importanţa stindardelor. Spre exemplu, nu orice legiune romană avea dreptul de a-şi alege ca simbol vulturul, acesta reprezentând „obiectul unei veneraţii deosebite”. De aceea, spre exemplu, în perioada romană, legiunile romane aveau drept simbol diferite animale precum taurul sau leul. 
 
„Tradiţia ca fiecare centurie dintr-o legiune să aibă propriul stindard pare să se fi păstrat în toată perioada principatului. Desigur, fiecare centurie a continuat să aibă un stegar, care era unul dintre principales, şi se presupune că acesta chiar purta un stindard”, se mai arată în aceeaşi lucrare, care pomeneşte despre vulturi din argint sau aur, sau placaţi cu aur, deşi la Horezu s-a descoperit unul din bronz. 
 
În loc de concluzie, romanii, a căror armată era organizată în legiuni, aveau câte un drapel pentru fiecare legiune în parte. Acvila romană, prezentă în vârful lăncii, de care era prinsă pânza drapelului, a cucerit lumea. 
 
O acvilă, cu cruce în cioc, este prezentă şi pe stema României, care înglobează simbolurile heraldice ale provinciilor ţării noastre.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările