Turiţa mare, leacul vechi de mii de ani, eficient şi-n zilele noastre. Cum acţionează asupra problemelor ficatului

Turiţa mare, leacul vechi de mii de ani, eficient şi-n zilele noastre. Cum acţionează asupra problemelor ficatului

Sursă foto Wikipedia

Agrimonia eupatoria, denumirea dată plantei cunoscute pe la noi ca turiţa mare, de botanistul Carl von Linn , în amintirea regelui Mitridate Eupator din Pont (120- 63 i.H.), cel care se spune că i-ar fi descoperit puterea tămăduitoare, şi-a dovedit mii de ani eficienţa în bolile hepatice, renale, gastrointestinale şi în multe alte afecţiuni.


Dacă nu ştii despre ce este vorba, când o vezi prin paduri şi tufişuri ai putea crede că turiţa mare este o nimic altceva decât o buruiană ghimpată ale cărei singure calităţi ar sta în coloritul de un galben liniştitor al florilor păroase în formă de cupe. Ei bine, planta aceasta, ale cărei tulpini ajung şi până la un metru înălţime, are o grămadă de calităţi de care înaintaşii noştri au ştiut să se bucure, dar pe care noi le exploatăm din ce în ce mai puţin. 
 
“Studii moderne au confirmat vituţile tămăduitoare ale turiţei mari, pe care strămoşii noştri le observaseră şi valorficaseră deja. Medicina modernă recunoaşte oficial că planta este utilă în tratamentul împotriva afecţiunilor ficatului, tulburărilor digestive, bolilor de rinichi, împotriva gutei şi a reumatismului”, explică, pentru "Adevărul", fitoterapeutul Elena Badea. 
 
Calităţile sale medicinale derivă din multitudinea de substanţe active depozitate în plantă.
“Turiţa mare conţine, pe lângă vilaminele C şi K, şi săruri minerale, taninuri catchinice, galotanin şi elagitanin, flavonozide, hiperina şi rutozid, glicozizi ai apigeninei şi luteolinei, substanţe amare, urme de ulei esenţial, izocumarine (agrimondida), dioxid de siliciu, acid nicotinic, acid ursolic, triterpene pentaciclice”, explică fitoterapeutul. 
 
Toate acestea elemente îi conferă plantei proprietăţi astringente (datorită taninurilor), proprietăţi de stimulare a apetitului (datorită substanţelor amare), acţiuni antiinflamatoare, cicatrizante şi nu numai.
 
“Tutiţa mare are şi acţiune diuretică, antivirală, diaforetică, antiseptică, hemostatică, expectorantă, antialergică, iar datorită derivaţilor catechinei, planta are şi proprietăţi antibacteriale”, mai spune specialistul. 
 
Cum o folosim
 
Planta poate fi folosită atât intern cât şi extern, sub formă de infuzie, gargară, spălături, alifie, cataplasme, comprese locale. 
 
“În prima din situaţii, folosită sub formă de infuzie sau decoct, turiţa este indicată în caz de boli hepatice, afecţiuni ale căilor biliare, boli gastrointestinale, diaree, dizenterie, colici nefritice, leucoree, diabet, obezitate, astm, faringite, laringite, litiază biliară, boli reumatice, urticarii, insomnie, cefalee”, explică fitoterapeutul. 
 
În uz extern, planta se foloseşte sub formă de băi locale, gargară şi cataplasmă.
 
“În această formă, turiţa mare este recomandată pentru a trata diverse plăgi şi ulcere varicoase, afecţini oculare, gingivite, afte, stomatite, angine, entorse, contuzii, muşcături de şarpe, eczeme, înţepături de insecte, hemoroizi, erupţii cutanate”,  încheie specialistul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: