Ruinele Schitului Buliga din Piteşti, scoase la lumină. Povestea edificiului este la fel de tristă precum cea a ctitorului său

Ruinele Schitului Buliga din Piteşti, scoase la lumină. Povestea edificiului este la fel de tristă precum cea a ctitorului său

Săpăturile arheologice la Schitul Buliga sunt aproape de finalizare. Foto CJ Argeş

În timpul actualelor lucrări de reabilitare a Muzeului Judeţean Argeş au fost descoperite ruinele Schitului Buliga, un edificiu ridicat în secolul al XVIII-lea pe locul actualului muzeu (anterior, Palatul administrativ / Prefectura) de un bogat negustor local, cu o poveste tulburătoare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ridicat în anul 1745, dar definitivat abia în 1751, schitul cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Piteşti a fost ctitoria unui vestit negustor al vremii, Martin Buliga, şi a soţiei sale, Aniţa.

Ras de pe faţa pământului în anul 1900, schitul a mai păstrat în subteran o parte din ruine, scoase acum la lumină cu ocazia lucrărilor (în curs de desfăşurare) de reabilitare cu bani europeni a clădirii Muzeului Judeţean Argeş.
 
Săpăturile arheologice la Schitul Buliga sunt pe ultima sută de metri.
 
„Scoaterea la iveală a ruinelor schitului Buliga este aproape de finalizare, urmând ca în perioada următoare să fie conservat pentru continuarea lucrărilor la Muzeu. Ulterior, printr-un alt proiect, vom reamenaja ruinele in situm, pentru ca vizitatorii să le poată vedea la faţa locului”, explică Marius Nicolaescu, vicepreşedinte Consiliului Judeţean Argeş.
 
Ruinele Schitului Buliga din Piteşti, scoase la lumină. Povestea edificiului, la fel de tristă ca cea ctitorului său
Săpăturile arheologice la Schitul Buliga sunt aproape de finalizare. Foto CJ Argeş
 
Mai exact, după finalizarea lucrărilor de consolidare a vechii clădiri a Prefecturii (sediul Muzeului Judeţean), ruinele schitului vor fi evidenţiate prin amenajarea unui muzeu în aer liber, care ar putea cuprinde inclusiv o zonă de relaxare, complex ce va fi realizat în cadrul unui proiect separat. 
 
Ruinele Schitului Buliga din Piteşti, scoase la lumină. Povestea edificiului, la fel de tristă ca cea ctitorului său
Săpăturile arheologice la Schitul Buliga sunt aproape de finalizare Foto CJ Argeş
 
 

Am socotit să fie şi şcoală rumânească pentru învăţătura copiilor şi pentru chiverniseala a vreunor săraci”

Povestea Schitului Buliga e una tristă, la fel ca povestea negustorului bogat care l-a construit.
 
„În anul 1751, la şase ani de la zidirea bisericii, Martin Buliga o <<închină şi o afieroseşte ca să fie metoh sfintei şi dumnezeieştii Mitropolii din Bucureşti>> numai după moartea acestuia”, explică istoricul şi arhivistul Aurel Radu.
 
În zapisul întocmit cu acest prilej, ctitorul a consemnat obligaţia forului superior de întreţinere a şcolii „...aşişderea, de vreme ce am socotit să fie şi şcoală rumânească pentru învăţătura copiilor şi pentru chiverniseala a vreunor săraci, carii nu vor avea unde să plece capul, să fie plata dascălului şi hrana săracilor din prisosul venitului acelui schitişor, după cum va fi prisosul venitului pe an”.
 
Martin Buliga a murit subit în februarie 1753, în urma unei paralizii, fără să fi finalizat actele de înfiere a unui copil pe care voia să-l crească şi căruia dorea să-i lase averea (el şi soţia nu au avut copii), iar împărţirea agoniselii sale a fost făcută prin cartea de judecată a Mitropolitului Neofit, în primăvara aceluiaşi an: o parte i-a revenit soţiei Aniţa şi numitului „copil de suflet“, a doua parte le-a revenit surorilor lui Martin, iar a treia parte, bisericii.
 

La Schitul Buliga a funcţionat şi un pension de fete, condus de o guvernantă nemţoaică

Schitul a avut un rol important în viaţa spiritual-culturală a oraşului Piteşti şi judeţelor Argeş şi Muscel, timp de peste un secol şi jumătate.
   
„În acareturile schitului Buliga au funcţionat de-a lungul timpului, cu unele intermitenţe, săli de învăţătură pentru copiii săraci, a fost şcoală catehetică pentru pregătirea elementară a celor care doreau să fie preoţi, iar la începutul secolului al XIX-lea a fost şcoală de candidaţi în care „candidaţii de profesor” erau pregătiţi pentru preoţie cu ajutorul unor cursuri de scurtă durată. De asemenea, în încăperile schitului au funcţionat şcoala muzicii oştirii împărăteşti ruseşti, iar de la mijlocul secolului al XIX-lea pentru o perioadă de timp, a existat un pension de fete condus de o guvernantă nemţoaică şi mai apoi, a fost unul din sediile Cancelariei Episcopiei Argeşului”, explică Aurel Radu.
 
Potrivit istoricului, vechimea, slaba administrare şi neglijenţa prelungită au reprezentat cauzele care au contribuit la deteriorarea schitului, precum şi la decizia finală de dărâmare a acestuia, în februarie 1900.
 
 Ruinele Schitului Buliga din Piteşti, scoase la lumină. Povestea edificiului, la fel de tristă ca cea ctitorului său
Ilustrată cu Schitul Buliga Foto Aurel Radu / Arhivele Naţionale
 
Sub pretextul construirii, în acel loc, a sediului Prefecturii judeţului Argeş, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a aprobat demolarea lăcaşului de cult. Cu argumentul pericolului iminent de prăbuşire, Biserica Schitului Buliga a fost rasă de pe faţa pământului.
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările