INTERVIU Românul ajuns cel mai citit poet în Spania: „Sistemul educaţional din România ne face să urâm cărţile“

INTERVIU Românul
ajuns cel mai citit poet în Spania: „Sistemul educaţional din
România ne face să urâm cărţile“

Miguel Gane locuieşte în Spania de la 9 ani FOTO: arhiva personală

La doar 26 de ani, Miguel (Mihai) Gane, originar din comuna argeşeană Lereşti, este cel mai citit, difuzat şi prezentat poet în Spania, fiind foarte apreciat şi în ţările din America Latină. Cele două volume de poezie scrise până acum s-au vândut în peste 70.000 de exemplare şi au făcut ca Mihai să fie unul dintre cei mai bine vânduţi poeţi din lume la ora actuală.

Ştiri pe aceeaşi temă

Originar din comuna argeşeană Lereşti şi stabilit în Spania cu familia de când avea 9 ani, Miguel (Mihai) Gane (26 de ani) este acum cel mai bine vândut poet în Spania.

În 2017 a fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie din Spania şi a fost chiar la un pas de a primi premiul pentru cea mai bună carte de poezie a anului. A fost publicat şi în ţări din America Latină şi America de Sud, iar pe reţelele de socializare are mai bine de 400.000 de cititori, aproape 150.000 de adepţi pe Instagram şi peste 30.000 pe Twitter.

Necunoscut în România, este probabil cel mai bine vândut poet român din lume la ora actuală. Mihai Gane a publicat până acum două volume de poezii, în limba spaniolă, care au avut vânzări ameţitoare: peste 70.000 de exemplare, tiraje foarte mari pentru o carte, în general, şi unele aproape imposibile pentru volume de poezie. Prima sa carte a fost tipărită până acum în 17 ediţii de cel mai mare grup editorial din lume, iar poeziile lui Mihai (Miguel) Gane s-au aflat, săptămâni la rând, în topul vânzărilor de literatură, având prezentări la Feria del Libro, din Madrid sau Sant Jordi, cele mai prestigioase aşezăminte literare din Peninsula Iberică. Cu toate acestea, în anul 2018, atunci când România a fost invitată la un festival literar, Institutul Cultural Român nu l-a luat în seamă, deşi avea o uriaşă popularitate în Spania.

În interviul acordat pentru „Weekend Adevărul“, Mihai a vorbit despre copilăria sa, despre cariera spectaculoasă, despre motivele pentru care poezia şi literatura o duc greu în România, ca şi despre elitismul exagerat şi nejustificat al lumii literare de la noi.

Care sunt cele mai speciale amintiri din perioada petrecută în România?

Miguel Gane: Probabil verile cu băile în rău, iernile prin grădini, cu sania, cum treceau toate anotimpurile şi se aşezau pe dealuri şi pe munte, covrigi de Paşte, artificile de Revelion, căţeluşa mea Cassandra… Sunt foarte multe.

Cum ai ajuns în Spania şi care a fost motivul pentru care familia ta a plecat din România?

Aş putea spune că clasa politică, situaţia socială, slabele şanse de viitor, se află printre motivele părinţilor mei de a pleca de acasă. Am ales Spania pentru că a fost prima oportunitate. Sunt sigur că dacă ajungeam înainte în Italia, acesta ar fi fost destinul.

În Spania îmi pierdusem identitatea şi a trebuit să îmi construiesc alta nouă“

Aveai doar 9 ani când ai ajuns la Madrid. Cât de dificilă a fost pentru ţine adaptarea la nouă ţară?

Veneam dintr-o comună din judeţul Argeş, numită Lereşti. De pe o zi pe altă aterizasem într-un oraş enorm ca Madrid. Sincer, a fost greu pentru că nu ştiam limba, nu cunoşteam cultura de aici, nu aveam prieteni… în fine, îmi pierdusem identitatea şi a trebuit să îmi construiesc alta nouă. Emigraţia se traduce într-o pierdere generală pe care nu ştii dacă o vei recupera cândva. Eu, noi, am avut noroc pentru că am întâlnit persoane bune, în marea majoritate, dar cunosc cazuri foarte triste care au fost nevoite să se întoarcă acasă. În plus, în vremea acea era o emigraţie masivă către Peninsula Iberică. Spaniolii trebuia să se adapteze şi ei la milioane de persoane. Din păcate au existat multe probleme rasiale, pe care eu le-am simţit. Nu vreau să spun că spanioli sunt rasişti, dar din păcate mereu există mere stricate în pom. Pe de altă parte, cred că noi, români, suntem mult mai rasişti decât ei.

În cât timp ai învăţat spaniola?

În trei luni o vorbeam, şi pot spune că am perfecţionat-o în tot timpul petrecut aici.

De unde a pornit pasiunea pentru poezie?

Când am ajuns în Spania, părinţi mei mi-au luat un profesor particular, pe numele Rafael. El mă ajuta cu pregătirea la liceu dar, cu timpul, a devenit pentru mine un fel de bunic. Scria poezii şi câteodată le citeam şi le analizam cu el. Aşa am învăţat şi limba.

Care au fost reacţiile la primele poezii pe care le-ai scris?

Sincer, nu îmi mai amintesc exact. Sunt deja 13 ani de atunci. Dar unele prietene, foarte puţine, m-au susţinut cu drag şi bucurie, dar marea majoritate mi-au dăruit tăcere.

Care a fost poezia la care ţii cel mai mult?

Nu pot alege între mama şi tata. E aproape imposibil. În orice caz, îmi amintesc cu bucurie de „Madrid es ella“. A fost primul meu poem cunoscut şi mi-a adus foarte mulţi cititori. „Arde“, este un simbol a mişcărilor feministe din multe ţări, şi asta este un motiv de orgoliu. Scria un cotidian de aici, că e puţin probabil că cineva să nu fi citit o poezie de-a mea, chiar fără să vrea. Adevărul este că multe dintre ele s-au distribuit aşa de mult încât nici eu nu sunt în stare să spun câte persoane m-au citit în total.

Ai numărat câte poezii ai scris până acum?

Nu, este imposibil. Probabil câteva sute. Sunt etape în care scriu trei-patru poezii pe săptămâna şi vremuri în care nu scriu nimic într-o lună. E ciudată inspiraţia asta.

În general, cât durează procesul de realizare al unei poezii, de la idee până la produsul finit?

Depinde de poem. Sunt poezii care durează trei-patru ore. Altele durează o jumătate de ora, iar unele câteva săptămâni sau câteva luni. Câteodată am idea sau primul vers, şi de acolo încep să construiesc.

Primele tale două volume au fost publicate de cel mai mare grup editorial din lume. Cum ai ajuns să fii publicat?

Da, casa Penguin Random House mi-a acordar o şansă şi am ştiut să o gestionez. Monica, editoarea mea, era o veche cititoare anonimă a blogului meu. Cum a avut şansa de a-mi publica o carte, a pariat pe munca mea fără să stea pe gânduri.

În România, poeţii o duc foarte greu din punct de vedere financiar. Cât de rentabil e să fii poet în Spania?

Momentan eu pot trăi din asta. În Spania există o mişcare poetică foarte mare între tineri, datorită reţelelor de socializare. Din fericire, eu sunt printre poeţii cei mai vânduţi. În plus, să nu uităm că există şi Latinoamerica şi asta ne face să avem un public mult mai mare decât cel din România. Oricum, eu vând marea majoritate a cărţilor în Peninsula. A trece oceanul este foarte greu. Însă eu am avut norocul să reuşesc asta: Mexic, Columbia, Ecuador, Costă Rică… Dar cunosc colegi care nu au putut face acest pas.

În 2017 ai fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie în Spania. Cât de mult te-a motivat acea nominalizare pentru carieră ta ulterioară?

Da. Bine, nu a fost o informaţie oficială pentru că niciodată nu se anunţă finaliştii, dar s-a filtrat o lista de 20 de persoane, cu respectivele votări şi acolo apărea şi cartea împreună cu numele meu. Sincer, a fost o bucurie momentană, dar nu m-am gândit la asta a doua sau a treia zi. Nu sunt preocupat de premii sau recompense, ci de a-mi face o carieră de lungă durată în literatură.

De ce sunt cercurile literare din România prea elitiste?

Cele din România şi cele din Spania sunt elitiste. Cred că literatura mereu a fost oferită pe o tavă de argint şi niciodată nu ai putut să o cumperi la colţul străzii. Eu încerc să o ofer la colţul străzii şi în momentul ăla mereu se găseşte cineva care se uită cu un pic de scârbă în timp ce se urcă într-un Audi ultim-model. Majoritatea scriitorilor „cu premii“ nu vor să audă de munca tinerilor. Pentru mulţi suntem prea puţin literari şi ca atare ne tratează cu superioritate. Din fericire, eu am cunoscut o persoană care în scurt timp îmi este foarte dragă, vorbesc de domnul Dinu Săraru, el a demonstrat a fi cu totul altceva. Dar sunt sigur că este o excepţie.

Emigraţia se traduce într-o pierdere generală pe care nu ştii dacă o vei recupera cândva. Eu, noi, am avut noroc pentru că am întâlnit persoane bune, în marea majoritate, dar cunosc cazuri foarte triste care au fost nevoite să se întoarcă acasă”.

Sunt sigur că foarte puţini dintre politicienii noştri citesc o carte din plăcere“

Care ar fi în opinia ta motivele pentru care poezia şi literatură o duc greu în România?

Nu există o cultură a cărţilor. O altă problemă este reprezentată de faptul că nu există librării în micile oraşe. Puterea literară doarme în mâini care nu iubesc cărţile. În plus, mai adaug ceva: oglinda clasei politice din România este poporul. Sunt sigur că foarte puţini dintre politicieni noştri citesc o carte din plăcere, pentru că dacă aşa ar fi, s-ar îngrijora mult mai mult pentru poporul nostru. Şi mai există un factor important: sistemul educativ din România care din primii ani ne face să urâm cărţile. Îmi amintesc că învăţam poezii pe de rost şi le repetam că un papagal, fără să înţeleg nimic din ce ziceam. Eu, un copil de 8 ani, citeam poezii pentru persoane formate în literatură. De ce nu mi se punea în faţă o carte despre Pokemon, sau o carte de Action Man? Asta m-ar fi interesant mult mai mult decât Sadoveanu sau Coşbuc. Probabil dacă nu începeam casa cu tavanul, pereţii ar fi fost mult mai puternici. În plus, nu se promovează autori din România în mass-media. Nu interesează pentru că nu generăm rating. Se oferă un conţinut simplu, unul care nu invită la gândire, ci la cu totul altceva. În România, scriitorul e văzut că un prăpădit, niciodată că un model.

Eşti licenţiat în Drept. Practici avocatura în Spania? Cum se împacă avocatura cu poezia? Câte ore pe zi aloci scrisului?

În momentul de faţă, mă dedic exclusiv cărţilor. Sunt zile şi zile, dar presupun că o medie de cinci-şase ore zilnic, nu mi-o ia nimeni.

Cât de des revii în România? Te tentează ca într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat să te întorci definitiv în ţara ta natală?

Vin o dată pe an. Lunile iulie şi august, mereu. Ca tentaţie este una frumoasă, dar nu pot da cu piciorul unui viitor care, din păcate, ţara mea nu mi l-ar putea oferi. Oricum, sunt primul care este conştient că pentru a schimba ceva acasă, trebuie să încep cu mine. Sper ca în curând să pot publica şi în limba noastră. Va fi o bătălie frumoasă să încerc să duc poezia în multe locuri. Facem pariu că, dacă îmi propun, o să reuşesc?

CV

Volumele sale, vândute în peste 70.000 de exemplare

Numele: George Mihăiţă Gane

Data şi locul naşterii: 1993, Lereşti, judeţul Argeş

Studiile şi cariera:

Este dublu licenţiat în Drept şi Administrarea Afacerilor la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid

Este absolvent al Masteratului de Proprietate Intelectuală şi al unui Master în Avocatură la Universidad Carlos III din Madrid

În 2018 a luat examenul la barou, având posibilitatea de a profesa că avocat

A publicat două volume de poezie, „Con tal de verte volar“ şi „Ahora que ya bailas“ la cea mai mare casă editorială din lume, Penguin Random House.

Cele două volume scrise până acum au fost tipărite în mai bine de 70.000 de exemplare, fiind vândute în Spania, Columbia, Ecuador, Mexic, Costa Rica, Uruguay, Guatemala şi alte ţări din America Latină

Are o mare prezenţă pe reţele de socializare, având aproximativ 500.000 de cititori.

În prezent, autorul lucrează la un roman intitulat „Cuando seas mayor“, în care România şi feonomenul migraţiei sunt o temă importantă.

Locuieşte în: Madrid.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările