Cum a salvat soţia lui Liviu Rebreanu manuscrisul romanului „Ion“ în Primul Război Mondial

Liviu Rebreanu, Puia şi Fanny Rebreanu FOTO: rasunet.ro

Un rol vital în viaţa şi activitatea scriitorului Liviu Rebreanu l-a avut soţia sa Fanny, cea care l-a îndrăgit şi i-a fost alături până-n ultima clipă. În Primul Război Mondial, pe când soţul său era anchetat de germani, Fanny Rebreanu a reuşit să salveze în ultima clipă manuscrisul romanului „Ion”.

Actriţa piteşteană Fanny Rădulescu, absolventă a Conservatorului de Artă dramatică, s-a căsătorit în 1921 cu marele romancier. Emil Gârleanu i-o prezentase pe actriţă lui Rebreanu pe terasa Oteteleşanu, în care-şi petrecea veacul boema artistică a vremii. Fanny a înţeles rapid înclinaţia spre scris a soţului şi l-a sprijinit enorm, preluând treburile gospodăreşti ale casei.

„Soţia unui scriitor trebuie să fie o martiră, o sacrificată, ca să fie folositoare tovarăşului ei”, spunea Rebreanu într-un interviu. Dar chiar o fi fost vorba de un sacrificiu? Iată ce îi scria îndrăgostitul Liviu: „Te iubesc pentru că te iubesc şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet pentru că te iubesc. Acesta e cântecul iubirii”. Despre acest sentiment unic, omenesc, Rebreanu se destăinuie în ,,Mărturisire”: ,,Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă ca şi credinţa. Tot ce nu e supunere şi devotament, nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci deci când e prea târziu…”. Dar oamenii sunt oameni, de aceea se poate aminti un amănunt anecdotic privind solidaritatea celor doi, în orice: Rebreanu ţinea, pe la 50 de ani, împreună cu Fanny, şi un regim de slăbire. Nu e niciun secret că Liviu Rebreanu a fost unul dintre rarii scriitori interbelici care trăia foarte bine din scris, afirmându-se ca unul dintre cei mai mari romancieri români ai tuturor timpurilor.

Rebreanu, anchetat şi percheziţionat de nemţi pentru scrierile sale

Conform celor scrise de Fanny Rebreanu, „la treizeci şi cinci de ani va fi terminat de dăltuit, în Panteonul prozei româneşti, acea durabilă coloană de susţinere: romanul Ion”. Dar viaţa lui Liviu Rebreanu nu fusese uşoară: în 1900 reuşise la Şcoala Militară austriacă din Sopron, fără dificultăţi. A urmat examenul la Înalta Academie Militară de la Budapesta, „Ludoviceum”, după care a devenit sublocotenent, repartizat la un regiment din oraşul Gyula, dar se pare că nu era pregătit sufleteşte pentru cariera militară. „Se simţea stingherit şi se sufoca în atmosfera şovină a şcolii şi a societăţii ,,înalte’’.

Acest zbucium lăuntric va izbucni uneori în accese greu de stăpânit, care nu puteau fi pe placul autorităţilor” (austro-ungare), povesteşte Fanny Rebreanu în cartea memorialistică intitulată „Cu soţul meu”. În primăvara anului 1918 când Bucureştiul se afla sub ocupaţia Puterilor Centrale, a fost arestat de nemţi, anchetat, percheziţionat la domiciliu de ostaşii maghiari, sub pretextul că scria ostil la adresa puterilor de ocupaţie. Fiind ameninţat că va fi extrădat la Budapesta pentru a fi judecat de un tribunal militar pentru dezertare, a reuşit să fugă dincolo de zona de demarcaţie dintre teritoriul ocupat şi cel liber, unde erau trupele române. În vâltoarea evenimentelor, printr-o şansă excepţională, Fanny Rebreanu a reuşit să salveze manuscrisul romanului “Ion”, ascunzându-l în salteluţa fetiţei lor - Puia. De la prima apariţie, monumentala frescă a vieţii ţăranului transilvănean s-a bucurat de un răsunător succes.

Liviu Rebreanu a umblat prin multe locuri din ţară şi din străinătate, dar în ultimii 14 ani ai vieţii a ales să se stabilească  în comuna argeşeană Valea Mare, la câţiva kilometri de Piteşti. „Via de la Valea Mare, nota Fanny Rebreanu, soţia marelui romancier, a fost singurul loc în care Liviu al meu s-a simţit cu adevărat fericit… De când şi-a cumpărat casa, toate verile până după cules şi le petrecea acolo, iar în perioada creaţiei, indiferent de anotimp, şederea la vie se prelungea la 5-6-9 luni, cât era nevoie”. Casa aparţinuse familiei preotului Aslan, fiind suficient de spaţioasă pentru el şi soţia sa. Livada care se întindea pe mai bine de 14.000 mp, era mediul potrivit pentru creaţie. Acolo avea să scrie, în bună parte, romanele: „Răscoala”, „Jar”, „Gorila” şi „Amândoi”.

La acea casă, „cuibul său literar”, pe care o considera „prima mea proprietate reală, locul unde vin să mă izolez şi să mă prepar pentru scris”, scriitorul ajungea ori cu trăsura de piaţă, ori cu Chevroletul roşu, ori cu Dodge-ul 1930. La şcoala din Valea Mare, Liviu Rebreanu împreună cu soţia sa, Fanny, îmbrăcată mereu în costum naţional, dăruia un premiu în ultima zi a anului şcolar, elevului cel mai silitor, dar care era sărac. Printre cei care au trecut pragul acelei case de la ţară a fost cumnatul Mihail Sorbul (căsătorit cu Marioara, sora lui Fanny Rebreanu), avocatul Ionel Rădulescu, fratele lui Fanny (fost prefect de Argeş) şi fiica - Puia Florica, căsătorită din 25 octombrie 1931 cu sublocotenentul Radu Vasilescu (la biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti, cu naşi iluştri, Iuliu Maniu care nefiind căsătorit a cununat împreună cu văduva lui George Coşbuc, Elena.)

Fanny nu a dorit să aibă vreun copil cu marele romancier

Liviu Rebreanu nu ajunsese chiar întâmplător în Argeş, ci datorită căsătoriei cu actriţa piteşteancă Fanny Rădulescu, adoptând-o şi pe fiica acesteia, Puia Florica, pe când era secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova, sub directoratul lui Emil Gârleanu (1911-1912). Potrivit nepotului scriitorului, Fanny, soţia autorului, ar fi refuzat să aducă pe lume vreun fiu cu Liviu Rebreanu, de teamă ca fiica ei să nu treacă pe planul doi. Indiferent ce s-a spus sau se spune (mărturisirile lui Tiberiu, aflat în permanentă dispută de moştenire cu Fanny, soţia scriitorului, apoi cu Puia, câtă vreme acestea au trăit, dar şi după aceea, au creat cele mai multe derute de detaliu în legătură cu biografia lui Liviu Rebreanu), la lansarea publicaţiei denumită ,,Cuibul visurilor’’, cuvântul inaugural a fost semnat de doamna romancierului, Fanny Rebreanu.