Cum îi afectează pe copii lipsa tatălui. Un băieţel are alte probleme decât o fetiţă crescută fără figura paternă

Cum îi afectează pe copii lipsa tatălui. Un băieţel are alte probleme decât o fetiţă crescută
fără figura paternă

FOTO: Shutterstock

Spre deosebire de copiii care au alături figura paternă, cei care nu au parte de prezenţa şi implicarea tatălui în dezvoltarea lor se adaptează mai greoi social şi academic. Influenţa tatălui este diferită la băieţei şi fetiţe, iar absenţa sa, spun psihologii, îi afectează într-un fel pe unii şi în altul pe ceilalţi, atât în perioada de formare, cât şi la maturitate.

“Cu certitudine, putem afirma că dezvoltarea psihologică şi socială a viitorului adult depinde în mod semnificativ de relaţia pe care copilul o are cu ambii părinţi, dar şi de relaţia armonioasă dintre părinţi. În funcţie de vârsta şi caracteristicile individuale ale copilului, absenţa unui părinte sau conflictul intens mama-tată, poate influenţa semnificativ modul în care copilul îşi formează propria personalitate (stil de ataşament, imagine de sine, etc.) şi relaţia cu mediul extern familiei (social, educaţional, profesional)”, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan. 
 
Pentru copii este foarte important să aibă o relaţie echilibrată cu cei doi părinţi, afecţiunea tatălui fiind la fel de necesară şi importantă că cea a mamei. 
 
“Implicarea tatălui în creşterea şi educarea copilului reprezintă un factor cheie al unei maturizări afective şi psiho-sociale. Copiii care au crescut în relaţie cu tatăl, într-un mediu familial armonios, înregistrează competenţe cognitive şi sociale (capacitate de rezolvare a problemelor, încredere, autocontrol, empatie) mai ridicate, în comparaţie cu copiii care au crescut în absenţa relaţiei cu tatăl”, mai spune psihologul. 
 
Stabilirea rolului legat de masculinitate şi feminitate sunt afectate
 
Dacă pentru părinţi ruperea cuplului este dureroasă, pentru copii suferinţa este înzecit mai mare, pentru că dincolo de problemele la care asistă în perioada divorţului, apare un context nou şi dureros - acela în care copilul va trebui trăiască fără un părinte, cel mai adesea, când e vorba de încheierea unei căsnicii, fără tată. Lipsa figurii paterne îşi va pune definitiv amprenta pe dezvoltarea copilului, a cărui traiectorie emoţională şi adaptativă va fi cu totul alta decât dacă ar fi avut şi tatăl aproape. 
 
“Studiile care au avut că obiect relaţia tată-copil au ajuns la concluzia că prezenţa unui tată implicat emoţional şi protector în viaţa copilului este la fel de importantă că şi mama în dezvoltarea emoţională, socială şi academică a copilului. La polul opus, lipsa tatălui sau un tată indisponibil şi neimplicat în viaţă familiei, afectează dezvoltarea copilului în ceea ce priveşte stabilirea rolului legat de masculinitate şi feminitate, abilităţile cognitive şi motivaţia”, spune specialistul. 
 
Potrivit studiilor amintite, există situaţii în care absenţa fizică şi lipsa afecţiunii tatălui sunt chiar mai greu de suportat decât atunci când vine vorba de mamă. Explicaţia stă, pentru aceste situaţii aparte, în faptul că respingerea este mai dureros resimţită atunci când vine din partea părintelui pe care copilul îl consideră mai puternic. 
 
Fetele care au tatăl alături ajung să ia, la maturitate, decizii mai bune privind relaţiile cu bărbaţii
 
Rolul tatălui în viaţa fetiţelor şi băieţeilor trebuie privit diferit din perspectiva şanselor pe care copiii le au să se adapteze în societate şi să dezvolte, mai târziu, relaţii funcţionale. 
 
“Fetele şi băieţii care au parte de prezenţa şi implicarea tatălui în dezvoltarea lor sunt mai pregătiţi să se adapteze la nivel relaţional, social şi academic. Există, totuşi, o diferenţă în modul în care prezenţa figurii paterne formează viitorul adult. Fetele, ca adulţi, ajung să ia decizii mai bune în legătură cu relaţiile viitoare şi, în final, să dezvolte relaţii de cuplu sigure şi sănătoase, echilibrate şi non-abuzive cu partenerii lor. Acest lucru este posibil pentru că învaţă prin interiozarea unei imagini paterne pozitive cum ar trebui să se comporte un bărbat cu o femeie”, mai spune renumitul psiholog. 
 
La fetiţe, efectele absenţei tatălui se observă mai ales când devin adolescente, pe fondul formării cu dificultate a propriei identităţi. O fetiţă care a crescut în absenţa figurii paterne care să-i permită testarea rolului de femeie, va caută, aproape obsesiv, bărbaţi care să-i pună în valoare feminitatea. 
 
Un băieţel care a crescut fără tată ar putea avea probleme de confirmare a masculinităţii
 
La băieţi însă, riscul este altul, de a deveni nesiguri, impulsivi şi chiar agresivi. “Pe de altă parte, băieţii care nu sunt privaţi de implicarea tatălui în dezvoltarea lor reuşesc să dezvolte o relaţie pozitivă cu autoritatea şi înregistrează o probabilitate mai mică de a dezvolta comportamente sociale neadaptative (agresivitate, violenţă, comportamente antisociale). Acest lucru este posibil întrucât, având exemplul pozitiv al tatălui, propria masculinitate este confirmată”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: