INTERVIU Dr. Tudor Toma, pneumolog: „Am trăit infecţia cu coronavirus ca pe o ruletă rusească”

INTERVIU Dr. Tudor Toma, pneumolog: „Am trăit infecţia cu coronavirus ca pe o ruletă rusească”

Dr. Tudor Toma, pneumolog FOTO Arhiva personală

Dr. Tudor Toma, medic pneumolog în Londra, vorbeşte despre cele mai mari provocări pe care le-a adus pandemia de coronavirus: de la lipsa echipamentelor de protecţie la infodemia de ştiri false şi la greutăţile psihice pe care cadrele medicale au trebuit să le depăşească în aceste luni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Criza medicală globală s-a resimţit diferit, în funcţie de măsurile aplicate de fiecare stat în parte. Anglia, de pildă, a fost lovită din plin, din cauza răspunsului guvernamental întârziat, spune doctorul Tudor Toma, medic pneumolog într-un spital din sud-estul Londrei. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, medicul explică cele mai mari provocări ale meseriei şi felul în care sistemul medical britanic s-a adaptat pandemiei de COVID-19. Doctorul Tudor Toma a trăit această criză sanitară în dublă ipostază: aceea de medic pneumolog, dar şi de pacient infectat cu SARS-CoV-2.

„Weekend Adevărul“: Domnule doctor, sunteţi pneumologVorbiţi-ne despre virusuri şi bolile aferente de la nivelul plămânilor. Cât de sensibili sunt plămânii noştri, de fapt?

Dr. Tudor Toma: Aerul pe care-l introducem în plămân, cu fiecare respiraţie, nu este nici steril – adică lipsit de bacterii şi virusuri –, nici foarte curat – adică lipsit de particule organice sau praf. Însă suntem echipaţi cu mecanisme de protecţie, care ne permit să introducem astfel de aer în volume mari – cam câte trei-patru litri pe minut, deci 5.000 de litri de aer pe zi – fără să ne îmbolnăvim. În general, afecţiunile pulmonare infecţioase apar când mecanismele de protecţie sunt deficitare sau sunt lezate de poluare, de fumul de ţigară, de alte modificări ale apărării imune. Există şi microorganisme care au o anumită predilecţie pentru plămân, însă până la pandemia aceasta de coronavirus, cele mai multe probleme virale le făcea gripa.

De-a lungul carierei medicale de până acum, care a fost cea mai grea perioadă pe care aţi traversat-o? Să fie aceasta?

Cu siguranţă ultimele luni au fost cele mai grele de până acum, atât profesional, cât şi personal, şi, sincer, n-aş dori să mai trec vreodată prin ce am trecut din martie încoace. Am trăit infecţia cu coronavirus ca pe o ruletă rusească. Am văzut foarte mulţi oameni tineri care au murit. Şi nici acum nu pot spune de ce unii au murit, iar alţii trăiesc. Am văzut un haos generalizat într-un sistem medical pe care-l credeam stabil şi eficient. Am văzut cum politicienii interferează cu activitatea medicală profesională, iar medicii n-au nicio putere să se opună acestor interferenţe şi, cu toate acestea, îşi văd de treabă în continuare. Iar unele acţiuni sau inacţiuni ale politicului, cum ar fi lipsa asigurării unui echipament de protecţie adecvat, au consecinţe criminale. Am văzut cum haosul informaţional duce la degradarea încrederii în medicină, în adevărul ştiinţific, cum dă naştere unor poveşti conspiraţioniste, lipsite de orice logică, şi în final duce, probabil, la moartea prematură a unor persoane. O enigmă pulmonară.

Cum vedeţi, ca pneumolog, acest virus? De ce credeţi că vine cu atât de multe complicaţii pulmonare?

Din punct de vedere medical, SARS-CoV-2 este un virus interesant, pe care ar trebui să-l analizăm cu şi mai mare atenţie în continuare, fiindcă putem învăţa de la el. Virusul este, practic, un mic ghem de proteine care se poate lega de celulele epiteliului respirator şi care se poate replica cu ajutorul celulelor pe care le infectează. Afectează plămânul fiindcă aici se găsesc receptorii pentru virus. Însă nu e clar de ce avem aceşti receptori în plămân, ce face exact organismul nostru cu ei. Unele persoane au mai mulţi receptori şi fac forme mai severe de boală, altele au mai puţini şi sunt doar uşor bolnavi sau asimptomatici. Poate că în viitor, când vom şti mai bine despre ce este vorba, vom putea folosi aceiaşi receptori şi acelaşi mecanism pentru distribuirea de medicamente plămânului. Pare a fi un „sistem de distribuţie“ destul de eficient.

Când a apărut primul caz de infectat în spitalul în care lucraţi în Anglia? Şi cetratament i s-a aplicat pacientului?

Primul pacient testat pozitiv pentru coronavirus s-a prezentat pe 9 februarie. A fost unul dintre primele cazuri de import din Marea Britanie. Pacientul a fost tratat simptomatic şi apoi transferat la un alt spital. Până în prezent am avut internaţi doar la noi în spital, aproape 800 de pacienţi confirmaţi cu SARSCov-2. Londra a fost puternic afectată de pandemie, iar în momentul de vârf, în aprilie, erau cam 1500 de decese zilnic, înregistrate ca exces de mortalitate doar în Anglia, ceva absolut înfiorător. Însă nu toţi oamenii din afara sistemului medical au avut contact cu aceste realităţi, nu mulţi din londonezi sau de oriunde au fost cei care au văzut cele trei containere frigorifice suplimentare care au fost aduse la spital pentru a extinde morga. Şi atunci este uşor să crezi că poate de fapt virusul nici măcar nu există şi că toată povestea asta este o conspiraţie mondială.     

Greşelile guvernului britanic

Cum priveşte personalul medical de acolo lupta cu acest virus?

Noi avem o abordare pur profesională. Fiecare pacient este la fel, indiferent de boala pe care o are. Noi încercăm să-l ajutăm şi am făcut acest lucru în ciuda unor protocoale de protecţie gândite greşit şi în absenţa echipamentului de protecţie adecvat. Pacientul trebuia ajutat. Din păcate, asigurarea echipamentului de protecţie nu depinde de noi. Am scris, am atenţionat, am protestat la conducere, dar am depins în totalitate de deciziile guvernului. Foarte mult personal a fost infectat. Foarte trist este şi numărul mare de decese din rândul personalului medical. Cineva acolo sus, mă refer la guvernul britanic în special, este responsabil de acest lucru şi bine ar fi ca această situaţie să nu se mai repete.

Dr. Tudor Toma FOTO Arhiva personală

Iniţial, liderii britanici pledau pentru imunizarea în masă. Ce părere aveţi despre acest concept?

S-a discutat destul de mult despre imunizarea în masă şi acum ştim clar că nu este soluţia. Cred că la început nu erau foarte credibile raportările legate de mortalitate, fiindcă imunizare naturală fără mortalitate nu poate să fie realizată.

Când credeţi că vom scăpa de acest virus şi care să fie soluţia pentru a avea cât mai puţine victime?

Nu ştiu când vom scăpa de virus, dar soluţia e simplă: un vaccin eficient.

Pandemia ar fi trecut mai bine împreună

Ce credeţi că ar trebui să se facă la nivel global pentru a evita o viitoare pandemie?

Ameninţarea biologică va exista în continuare, riscul de îmbolnăvire, măsurile de protecţie şi monitorizare trebuie luate mai în serios. La nivel global, dar mai ales la nivel local, cred că trebuie investit mai mult în sănătate. Deşi iniţial am crezut că această pandemie va modifica complet atitudinea societăţii şi administraţiei faţă de sănătate, nu pot spune că văd schimbări semnificative. Toată lumea aşteaptă o revenire la normal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu intenţia de a continua cu lipsa investiţiilor în spitale, în laboratoare, în echipamente medicale. Dacă pandemia a trecut, la ce ar mai ajuta aceste investiţii, nu? Dar lecţia pandemiei este simplă: dacă sănătate nu e, nimic nu e. Din păcate, nu pare că a fost o lecţie cu adevărat învăţată.

Unde s-a greşit cel mai mult în gestionarea acestei crize la nivel global? 

Impresia mea e că a lipsit colaborarea şi nu a fost o intervenţie concertată din partea tuturor celor care puteau face ceva la nivel macro pentru a controla răspândirea virusului. Fiecare a făcut ce a crezut că e mai bine şi nici măcar Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu a avut prea multă putere şi influenţă. Aceste lucruri ar trebui să se schimbe.

Emoţiile unui medic infectat cu SARS-CoV-2

Ce v-a determinat să vă alegeţi specializarea de pneumolog?

Am ales-o din două motive: în primul rând, a fost vorba de oportunitate. Am dat examen de rezidenţiat şi specialitatea pneumologie era una dintre cele pe care le puteam alege la repartiţia pe ţară, care şi atunci, ca şi acum, se făcea în funcţie de note. Însă la fel de important a fost şi al doilea motiv: am lucrat încă dinainte de rezidenţiat cu profesorul Traian Mihăescu, profesor de pneumologie în Iaşi, care mi-a spus: „Vino să lucrezi cu noi, o să-ţi placă“. Şi l-am ascultat, practic m-a inspirat să aleg această specializare.

De ce aţi ales Marea Britanie când aţi decis să plecaţi din ţară pentru a profesa?

Am plecat din România în 2000, cu dorinţa de a face doctoratul în pneumologie într-un centru din Europa. Am ales Marea Britanie fiindcă îmi plăcea, ştiam limba şi are câteva centre de renume în domeniul pneumologiei. Am fost acceptat la Imperial College în Londra, mai precis la spitalul lor de referinţă pentru pneumologie, Royal Brompton, unde am beneficiat de o bursă a statului britanic, obţinută cu sprijinul conducătorului de doctorat de atunci, profesorul Peter Barnes, un om foarte bine conectat, care m-a ajutat foarte mult.

 

Dr. Tudor Toma FOTO Arhiva personală

Sunteţi implicat în tot felul de proiecte şi în România. Ce faceţi concret pentru a păstra legătura cu mediul profesional medical de la noi din ţară?

În medicină contează foarte mult reţelele profesionale şi practic, cu colegii din România, am încercat să menţinem o colaborare în reţeaua profesională de pneumologie, şi am contribuit pe cât s-a putut la transferul de cunoştinţe clinice cu utilitate practică imediată. Acest lucru ne ajută şi pe noi, la Londra, fiindcă învăţăm din modalităţile de rezolvare a anumitor probleme pe care le vedem la alţi colegi, şi în acelaşi mod îi ajutăm şi noi pe colegii din România. Un exemplu de astfel de colaborare este pentru dezvoltarea tehnicilor de ecografie toracică.

„A fost groaznic“

Ştiu că aţi luat şi dumneavoastră virusul. Cum s-a întâmplat şi care a fost prima reacţie?

A fost groaznic. Ştiam că totul e o loterie şi că pot ajunge să fiu intubat, ştiam foarte bine ce înseamnă să fii intubat şi să fii la terapie intensivă, m-a stresat foarte mult această perspectivă. Din fericire, am făcut o formă de pneumonie relativ uşoară. Sper doar să nu fie consecinţe cronice, fiindcă acum vedem destul de mulţi pacienţi care au complicaţii cronice destul de serioase.

Cum v-a schimbat acest virus?

Am descoperit plăceri noi în lucruri simple, cum ar fi plimbatul pe potecile şi prin pădurile din jurul Londrei. Până acum, de fiecare dată când aveam timp liber, nu făceam decât să plecăm oriunde puteam, la distanţă de Londra. Dar sunt trist şi destul de afectat de tot ce s-a întâmplat –  un fel de sindrom post-traumatic, care sper că merge spre vindecare – şi îmi pare cel mai rău că încă nu pot să vin acasă, la Iaşi, din cauza măsurilor de carantină din Anglia şi din România.

Dar profesional?

Profesional, am schimbat foarte mult modul în care lucrăm, în care interacţionăm cu pacientul. Folosim mai mult telemedicina, am introdus rapid multe tehnici noi, inclusiv din domeniul ecografiei toracice, tehnici care s-au dezvoltat de nevoie în ultimele luni de pandemie.

„Noi tratăm pacientul şi nu testul“

Deşi aţi fost şi pacient, din punctul de vedere al medicului, ce credeţi că se face bine în Marea Britanie şi unde s-a greşit, de la primele cazuri până acum?

Partea bună este că noi, în Marea Britanie, tratăm pacientul şi nu testul. Noi nu internăm pacienţii asimptomatici sau pe cei cu simptome uşoare. Aceştia, e clar, nu au nevoie de tratament, au nevoie de izolare la domiciliu. De asemenea, am fost relativ reţinuţi cu introducerea unor medicamente noi şi netestate, cum ar fi hidroxiclorochina. Însă cred că s-au făcut şi multe greşeli. Pandemia n-a fost luată în serios la început, atunci când măsurile epidemiologice puteau face o mare diferenţă în numărul de infectaţi şi al deceselor.

Dar în România?

România a fost foarte promptă în introducerea măsurilor de distanţare socială şi acest lucru se vede în numărul mic de cazuri. Personal, am probleme cu modul în care au fost introduse aceste măsuri. Unii colegi din România îmi explică că doar „coborând milităria din pod“ situaţia a putut fi controlată. Poate că aşa este, însă eu continui să cred că oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt în esenţă buni şi, dacă ştii să le explici cum trebuie o problemă, ascultă.

Beneficiarul unei burse de specializare la Imperial College din Londra

Numele: Tudor Toma

Data şi locul naşterii: 6 octombrie 1968, Iaşi

Starea civilă: căsătorit

Studiile şi cariera:

  • A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi, în 1993.
  • În perioada 1994-1997 a fost editorul ediţiei în limba română a revistei „British Medical Journal“.
  • Este specialist în pneumologie şi are studii doctorale în bronhoscopie intervenţională la Brompton Hospital, Imperial College, University of London.
  • În prezent lucrează la un spital din sud-estul Londrei.

Locuieşte în: Londra

Mai puteţi citi:

Misterele medicale ale noului coronavirus: ce afecţiuni neaşteptate provoacă SARS-CoV-2

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: