Teroarea instaurată de Ceauşescu după greva din 1977, relatată în note secrete. Cum s-au destăinuit minerii jurnalistului american de la The New York Times

Teroarea instaurată de Ceauşescu după greva din 1977, relatată în note secrete. Cum s-au destăinuit minerii jurnalistului american de la The New York Times

Ceauşescu, în vizită în Valea Jiului, la trei luni de la Greva din august 1977.

Note secrete ale oficialilor americani arătau cum au trăit minerii cea mai mare mişcare de protest din anii 1970, Greva minerilor din 1977. Un jurnalist american i-a convins pe localnici să se destăinuie, despre cum li s-a schimbat viaţa, după ce l-au sfidat pe Nicolae Ceauşescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Note secrete ale oficialilor americani din România anului 1970, publicate de wikileaks.org, arată cum a schimbat Greva minerilor din 1977 soarta zecilor de mii de oameni care munceau în Valea Jiului. Un astfel de document datează din noiembrie 1977, când jurnalistul american David Andelman, corespondent al ziarului The New York Times, a ajuns în Valea Jiului, pentru a scrie despre urmările protestelor din august 1977.

Un raport al vizitei acestuia a fost trimis Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii. Documentul desecretizat informa despre vizita din 19 – 20 noiembrie, a jurnalistului american, care includea întâlniri private cu minerii şi descria dezamăgirile trăite de localnici în lunile care au urmat grevei.

După protestele din august 1977, minerii s-au ales cu ajustări de plăţi, care însă le-au fost retrase prin penalităţi pentru neîndeplinirea producţiei. Valea Jiului a fost inundată de bunuri de consum doar în preajma vizitei lui Nicolae Ceauşescu, însă apoi magazinele s-au golit, iar bunăstarea a dispărut, lăsând în urma ei doar prezenţa forţelor de ordine şi ale Poliţiei şi teama localnicilor, informau oficialii Departamentului de Stat al SUA. Jurnalistul a întâlnit mineri îngrijoraţi de lipsa alimentelor şi a remarcat probleme etnice, însă cele mai mari neplăceri le resimţeau din cauza miilor de trupe militare şi de Securitate care au împânzit zona.

„În timpul prânzului cu David Andelman (venit în vizită din Belgrad), acesta a descris şederea sa în Valea Jiului, în 19 – 20 noiembrie, în drum spre Bucureşti, incluzând întâlniri private cu minerii din zonă. Minerii cu care a stat de vorbă erau de două ori dezamăgiţi, spunea Andelman. Acţiunile Guvernului care au urmat Grevei din august i-au lăsat să creadă că au câştigat, dar se înşelau. Nu numai că mulţi mineri au fost trimişi din Valea Jiului la alte locuri de muncă, dar ajustările veniturilor (prin modificările legii pensiilor şi măririle de salarii) au fost anulate, prin scopuri practice, ca deduceri şi penalizări pentru neîndeplinrea obiectivelor fantastice de producţie impuse. Producţia lunii august a fost cu 40 la sută mai mică decât cea impusă, astfel că au primit venituri care îi corespundeau”, informau oficialii americani, în nota desecretizată trimisă în 28 noiembrie 1977 şi publicată pe wikileaks.org.

Valea Jiului, inundată cu alimente la vizita lui Nicolae Ceauşescu
Valea Jiului a fost inundată cu bunuri de consum, cu două săptămâni înainte şi după vizita lui Ceauşescu, din 9 – 10 noiembrie, dar acestea au dispărut acum şi ce a rămas sunt 2.000 de militari şi încă 2.000 de trupe de poliţie, precum şi o mulţime de oameni din Securitate, încadraţi în câmpul muncii, atât în subteran cât şi la suprafaţă, se arată în aceeaşi informare.


Fotografie oficială din 1977. SURSA: Fototeca MNIR

„Minerii nu au crezut în promisiunile Guvernului, dar se temeau (Andelman spune că oamenii cu care a vorbit erau înspăimântaţi) şi numai în acest sens vizita lui Ceauşescu a câştigat Guvernului un răgaz. Andelman are impresia că solicitările minerilor erau, în principal, ceea ce el numea pâine şi unt - o dorinţă pentru a împărţi bunurile produse după 30 de ani de socialism, dar aceasta a fost umbrită repede, în condiţiile din România de politică. Lipsa siguranţei nu părea să îi deranjeze prea mult pe oameni, dar calitatea alimentelor da. I s-a spus că unor lideri ţinuţi în mină în timpul evenimentelor din august le-au fost date porţiile tipice de hrană ale minerilor, cu cerinţa de a le mânca. Aşa cum o vede Andelman, situaţia a fost rezumată de un miner care a relatat că tatăl său a participat la ultima mare grevă din capitalism, în 1929, şi a luptat pentru dreptate şi progres social, aşa cum a luptat şi el acum. Pentru a arăta cu ce s-a ales a încrucişat încheieturile într-un gest simbolizând cătuşele”, informau oficialii Departamentului de Stat.

Jurnalistul le-a relatat americanilor că a avut impresia distinctă că sentimentele etnice au jucat un rol mai important. „Pe baza probelor sale, forţa de muncă a arătat o amestecare etnică autentică a ucrainenilor,  germanilor, românilor şi sârbilor, cu pluralismul maghiar. Ea a fost adusă împreună de solidaritatea clasei muncitoare, dar maghiarii cu care a vorbit s-au plâns, de asemenea, în legătură cu închiderea relativ recentă a şcolii maghiare în zonă, ca un exemplu al indiferenţei regimului la nevoile minerilor. Pe de altă parte, problemele etnice nu figurează între cele 17 puncte din cererile minerilor adresate Guvernului”, se arăta în aceeaşi notă confidenţială.

Andelman a mai relatat că minerii nu se aflau în contact cu alte grupuri de muncitori sau intelectuali din ţară. „Sursele lui Andelman nu au fost, evident, pregătite de  autorităţile române înainte de a vorbi cu el. Au zugrăvit o imagine autentică a Văii Jiului. Cel puţin confirmă că situaţia prezentă din Valea Jiului este instabilă. În acelaşi timp, nu este bine să judecăm reprezentativitatea mostrelor lui Andelman şi niciun motiv să credem că minerii sunt volatili în acest timp”, se arăta în documentul confidenţial.

The New York Times: „România cutremurată de protestul minerilor”
Corespondentul ziarului The New York Times a ajuns în Valea Jiului la trei luni de la cele mai mari mişcări de protest din anii regimului comunist, greva minerilor din Lupeni. Jurnalistul a descoperit un orăşel sărac, cu o populaţie încă frământată de urmările evenimentelor din luna august a aceluiaşi an.

„Mai mult de 2.000 de soldaţi au fost mobilizaţi în Valea Jiului, unde mari demonstraţii şi greve ale minerilor, la care au participat zeci de mii de oameni, au izbucnit în urmă cu trei luni, iar tensiunile economice şi politice continuă. Grevele şi demonstraţiile din Valea Jiului au reprezentat cele mai zdrobitoare mişcări de protest în România comunistă de după război”, afirma jurnalistul american, în reportajul „România cutremurată de protestul minerilor”, din 21 noiembrie 1977.

De două ori în ultimele trei luni, informa jurnalistul, cel mai recent în urmă cu două săptămâni, preşedintele Nicolae Ceauşescu a călătorit în oraşele minelor de cărbune Petroşani, Vulcan şi Lupeni pentru a îndemna la calm şi pentru a purta discuţii cu muncitorii, consemna autorul în toamna anului 1977. Oficialii din România şi-au exprimat, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării.

„La începutul acţiunilor de protest, muncitorii au sechestrat cel puţin un oficial al guvernului, pe care l-au ţinut ostatic, au blocat intrările în mină şi au mărşăluit pe străzi, strigând denunţări la adresa unui regim care se mândrea cu controlul aspru poliţienesc”, afirma jurnalistul american David Andelman. În 3 august 1977, revendicările minerilor din Valea Jiului au fost prezentate într-o petiţie de 17 puncte preşedintelui Ceauşescu.

Oamenii dezamăgiţi
Ele reflectau deficienţele sistemului politic şi economic, lipsa alimentelor şi a bunurilor de consum, locuinţele înghesuite şi de proastă calitate, sistemul de pensii inadecvat şi sancţiunile aspre pentru neîndeplinirea planurilor de producţie.

„Nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a rezolvat, a relatat unul dintre cei câţiva mineri care au fost de acord să vorbească despre proteste, dar care a ţinut să pledeze în mod repetat: „trebuie să spui că am vorbit doar despre sport, camping, poate despre ski sau vom fi cu toţii arestaţi”. De aceea numele minerilor nu au fost făcute publice. „Lucrurile s-au liniştit acum, deoarece oamenilor le este teamă”, a continuat minerul. „Este dificil să ne organizăm deoarece acum sunt spioni peste tot. Dar aşteptăm şi anul viitor...” A lăsat propoziţia neterminată, dar şi-a încleştat pumnul”, scria jurnalistul The New York Times.

Potrivit acestor mineri şi a altor informări de la Bucureşti şi Belgrad, tulburările au început în 1 august, în Lupeni, un oraş cenuşiu cu 30.000 de locuitori, care nu se distinge cu aproape nimic faţă de alte oraşe ale minelor de cărbune, arăta David Andelman. În 1 august, muncitorii au început să se strângă în faţa intrării principale a minei, îndreptându-se apoi spre piaţa din centrul oraşului. Au fost bine organizaţi.

„Cu toate că doar 580 de mineri intrau într-un schimb, în subteran, în timp ce 5.000 munceau la suprafaţă, la sfârşitul primei zile de grevă, mai mult de 35.000 de oameni de la minele şi oraşele din împejurimi s-au revărsat în oraş, împânzind piaţa, străzile din jurul ei şi dealurile. O fotografie despre care se spune că a fost făcută, cu mari riscuri, de unul dintre mineri şi dată unui străin îi arata pe demonstranţi blocând intrarea în mină, urcând pe stâlpi şi adunaţi pe străzile laterale. În cea de-a doua zi, informaţiile despre tulburări au ajuns la Bucureşti, iar preşedintele Ceauşescu a trimis în Lupeni trei oficiali de rang înalt: prim-ministrul Ilie Verdeţ, ministrul Muncii, Gheorghe Pană şi pe ministrul Minelor, Constantin Babalău.

Cel puţin un ministru, minerii îl indică pe Babalău, alţii afirmă că e vorba de Gheorghe Pană, a fost luat ostatic de minerii care au cerut să vină Ceauşescu pentru a discuta cu ei. În timp ce aşteptau, minerii l-au certat pe ministru. Le-au arătat miniştrilor mâncarea de calitate inferioară pe care o primeau în mod regulat. „Le-am aruncat-o în faţă şi le-am spus să o mănânce ei”, povesteşte un miner”, potrivit autorului reportajului din The New York Times.

Ceauşescu, sfidat de ortaci
Nicolae Ceauşescu şi-a întrerupt o scurtă vacanţă pe litoralul Mării Negre, iar în 3 august a aterizat în Petroşani, un oraş învecinat Lupeniului unde mulţimea era încă adunată. Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi. Oamenii au fost de acord să se întoarcă la lucru.

„Pentru două săptămâni, situaţia noastră s-a îmbunătăţit. Am primit alimente mai multe şi mai bune, haine. O nouă lege a pensiilor a fost publicată în scurt timp, formal. Dar în două săptămâni totul s-a încheiat. Apoi au venit trupele”, povestea un miner, citat în reportajul „România cutremurată de protestul minerilor”, din 21 noiembrie 1977.

Militarii au împânzit Valea Jiului
„Din 1 septembrie, cel puţin 2.000 de militari români au fost mutaţi în Valea Jiului. Se spunea că ei urmau să muncească în minele de cărbune, dar un miner a relatat că soldaţii au refuzat, spunând: „nu este treaba noastră, noi am venit să apărăm ţara”. Informa autorul. Minerii i-au relatat americanului că un număr mare de ofiţeri de securitate au îmbrăcat haina simplă a minerilor şi au fost detaşaţi la minele din Valea Jiului, având misiunea de a preveni reluarea organizării muncitorilor, a planurilor unor mişcări de protest. Au fost informaţii că la scurt timp după sosirea ofiţerilor de Securitate şi a soldaţilor, mii de mineri au fost îndepărtaţi, mulţi dintre ei cu forţa, din Valea Jiului, împreună cu familiile lor.

„Minerii din Lupeni au negat că au avut loc strămutări în masă. Unii, cu siguranţă, au fost demişi şi alungaţi din minele de cărbune. Minerii şi informăriile externe confirmă că liderul greviştilor care a prezentat cererile minerilor lui Ceauşescu, un miner identificat ca fiind Constantin Dobre, absolvent de liceu, a fost luat de Securitate în mijlocul nopţii şi mutat împreună cu soţia şi copiii săi în Craiova, un oraş de provincie la circa 200 de mile depărtare”, relata David Andelman.

Minerii au rămas în sărăcie
Muncitorii îi mai relatau că au fost luate măsuri de represiune financiară împotriva lor: până la 40 la sută din veniturile pe luna august au fost reţinute, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Iar Guvernul deşi le-a oferit salarii mărite cu până la 30 la sută, continuă să le reţină între 5 şi 25 la sută din ele, pentru neîndeplinirea planului, informa The New York Times.


„În urmă cu două săptămâni, Ceauşescu s-a reîntors în Valea Jiului. «Vrem ca munca minerilor să fie uşurată, iar condiţiile de muncă să fie îmbunătăţite şi o productivitate sporită să fie asigurată», le-a spus miilor de oameni care au asistat la ceremonia prin care a primit titlul de miner de onoare. «Face totul pentru binele lui», a rânjit un miner”, scria David Andelman. Guvernul a refuzat să ofere vreun comentariu public despre evenimentele din Valea Jiului, încheia jurnalistul american.

Celelalte note secrete despre greva minerilor
Mai multe note informative secrete din vara şi toamna anului 1977, redactate de reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, au fost publicate pe wikileaks, şi arată interesul pe care mişcările de protest din Valea Jiului l-au stârnit oficialilor străini. „Oficialii români care l-au acompaniat pe Ceauşescu în 3 august în vizita pe care acesta a efectuat-o în zonă ne-au spus că transmisiunea în direct a discursului lui Ceauşescu a fost imposibilă din cauza faptului că el a fost foarte rău primit, cu mulţimile huiduindu-l şi ridicând pumnii la el. Au fost auziţi oameni comentând că viaţa le era mai bună în capitalism şi că fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej nu a făcut niciodată asemenea gafe în relaţia cu muncitorii din inudustria grea”, se arăta într-o notă, din 8 august 1977, publicată de Wikileaks. La începutul lunii noiembrie 1977, Nicolae Ceauşescu a revenit în Valea jiului, împreună cu soţia sa şi cu alţi lideri comunişti români, într-o vizită anunţată cu fast de presa comunistă.

„A fost un efort clar de a lăsa impresia că tulburările din regiunea carboniferă sunt sub control”, notau oficialii în nota confidenţială a Ambasadei. Scînteia anunţa că Nicolae Ceauşescu a fost numit „miner de onoare al Văii Jiului”, menţionau reprezentanţii diplomatici, care adăugau că presa se străduia să îi confere lui Ceauşescu, singur, o imagine de om providenţial şi să prezinte o situaţie „roz” a Văii Jiului.

Greva minerilor din 1977 a rămas cea mai amplă mişcare de protest din timpul regimului comunist, înainte de 1989. A avut ecouri în presa occidentală şi a fost privită cu mare interes de reprezentanţii guvernelor altor state. Oficialii din România îşi manifestau, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării, iar pentru a preveni reizbucnirea unor conflicte Securitatea şi Miliţia au desfăşurat în următoarele luni forţe impresionante în zona mineră.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Ceauşescu, ridiculizat de oficialii americani în notele secrete despre greva minerilor din 1977. WikiLeaks: „În Valea Jiului, l-au huiduit şi i-au arătat pumnii“

Cum a acţionat Securitatea regimului Ceauşescu în Valea Jiului după Greva din 1977: sute de securişti şi miliţieni s-au infiltrat printre mineri

Greva care a cutremurat România lui Ceauşescu, relatată de americani: cum au fost umiliţi miniştrii care au venit să îi calmeze pe mineri

citeste totul despre: