Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Centrul industrial de la Hunedoara, în anii 1950.

Primul deceniu de comunism a adus României unul dintre cele mai păguboase parteneriate, potrivit mărturiilor vremii: societăţile româno-sovietice controlau industria românească. Note informative secrete ale spionajului american dezvăluiau cum funcţionau faimoasele Sovromuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Note secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) a Statelor Unite ale Americii ofereau detalii mai puţin cunoscute despre industria românească din primii ani de comunism. Cea mai mare schimbare s-a produs o dată cu crearea sovromurilor, companii româno-sovietice înfiinţate după 1945, în urma unui acord economic semnat între statul român şi Uniunea Sovietică. Astfel, timp de un deceniu, sovieticii au preluat controlul asupra principalelor bogăţii ale ţării şi au profitat din plin de ele, sărăcind România cu miliarde de dolari, potrivit unor studii.

„Când condiţiile politice potrivite au fost create în România, Uniunea Sovietică, la „cererea” Guvernului României, a fost de acord, ca un semn al unei prietenii sincere şi generoase, să ofere un ajutor poporului român, prin crearea întreprinderilor mixte româno-sovietice, Sovromurile. România a fost primul stat care a garantat asemenea relaţii. Angajamentul legal care stătea la baza sovromurilor a fost cel ca fiecare parte să controleze 50 la sută din companiile create. Însă sovieticii au manipulat capitalul şi bunurile de investiţii atât de mult încât controlul românsc nu a putut ajunge la 50 de procente”, se arăta într-o notă a CIA, din 1949.

Companiile controlate de sovietici
În teorie, din conducerea sovromurilor făceau parte în mod egal reprezentanţi ai guvernelor Uniunii Sovieticie şi ai României, arăta un alt raport al CIA. Erau aleşi preşedinţi români ai companiilor, însă rolul lor era doar unul decorativ. Directorii comerciali şi generali, cei care deţineau puterea în companii, erau ruşi. De asemenea, oficialii români aveau un rol consultativ.

Prin crearea acestor Sovromuri Uniunea Sovietică şi-a asigurat un monopol aproape complet asupra economiei româneşti, informa un raport secret al spionajului american, din 1953.

„Întreprinderile Sovrom includ transportul maritim, fluvial şi rutier, exploatarea lemnului, a petrolului, a oţelului şi a multor alte resurse. Întregul proces al exploatării poate fi indicat în practicile stabilite în producţia de petrol. Aproape 80 la sută din ariile de producţie sunt sub controlul Sovrom Petrol. Producţia se află exclusiv sub controlul sovietic, dar munca de explorare şi de găsire a noi câmpuri de producţie este făcută de societăţi româneşti. În acest fel, costul descoperirii este suportat de Guvernul român, în timp ce beneficiile descoperirii merg către companiile sovietice”, se arăta în raportul CIA.

Cum funcţionau sovromurile

Detaliile despre organizarea sovromurilor arătau cât de mică era influenţa pe care o puteau exercita românii în conducerea acestor companii. Iată câteva dintre acestea prezentate într-un raport al spionajului american, din 1951:

1 Direcţiunile generale ale Sovromurilor nu au birouri de reprezentare la nivel politic şi economic în Bucureşti.

2 Oficialii români au doar un rol consultativ în managementul economic al Sovromurilor.

3 Instrucţiunile de operaţiuni vin direct de la Moscova. Pentru probleme foarte importante, directorii generali merg la Moscova. Alte probleme importante sunt transmise conducerii comerciale sovietice.

4 Sovromurile sunt sub jurisdicţia lui A. Y. Mioyan, ministrul Afacerilor Externe

5. Sovromurile au prioritate faţă de întreprinderile române de stat, în aprovizionare, finanţare, export şi alte domenii de activitate.

6 Sovromurile sunt planificate separat, cu priorităţi şi privilegii.

7 Au un control independent al exportului, care include volumul bunurilor ce este exportat.

8 În ţările străine, ele preferă să negocieze prin companii sovietice sau mixte.

9 Sovromurile sunt finanţate prin banca de stat. Finanţarea investiţiilor, un secret bine păzit, este făcută în valută, prin ministerul de Finanţe, printr-un fond secretîncredinţat ministrului Vasile Luca. Metoda standard de finanţare a importurilor este prin canalele obişnuite legale.

10 Legal, Sovromurile se află sub autoritatea unor ministere, dar, de fapt, companiile tratează ministerele ca autorităţi inferioare. Ocazional, ministerele refuză cererile Sovromurilor, dar numai pentru motive bine fundamentate.

Cum prezenta presa din ţările comuniste Sovromurile
În urma acordului româno-sovietic din 8 mai 1945 au fost înfiinţate: Sovromtransport, Sovromcuarţit, Sovrompetrol, Sovromfilm, Sovrombanc, Sovromlemn, Sovrommetal, Sovromgaz, Sovromchim, Sovromconstrucţia, Sovromnaval, Sovrom Metale Neferoase, Sovromcărbune, Sovromasigurare,  Sovromtractor, Sovromutilajpetrolier, TARS (Transporturile Aeriene Româno-Sovietice).

Presa internaţională din ţările aflate sub comunism prezenta situaţia Sovromurilor ca realizări importante pentru economia României. Iată cum erau descrise companiile româno-sovietice într-un articol din revista lunară „Afaceri în străinătate”, din Cehoslovacia anului 1952:

 „Sovrompetrol este o întreprindere româno-sovietică, înfiinţată pentru extracţia şi utilizarea derivatelor petrolifere. În 1947, compania producea 30 la sută din petrolul românesc. În timpul primului an al Planului Cincinal, în 1951, producţia petrolului a crescut cu 116,7 procente faţă de producţia din 1950. URSS a echipat compania cu utilaje, sonde, macarale şi excavatoare”, relata publicaţia cehoslovacă.  Sovromtransport era cea mai veche întreprindere mixtă româno-sovietică.

„Organizează şi administrează transportul maritim şi fluvial. URSS a contribuit cu nave, echipamente şi utialeje”, informa publicaţia cehoslovacă. TARS reprezenta Transporturile Aeriene Româno-Sovietice. „Cuprinde şase linii de transport domestice: din Bucureşti către Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Cluj, Oradea şi Constanţa. URSS a contribuit cu aeronave, motoare echipament etc.”, informau jurnaliştii din Cehoslovacia.  Sovromlemn a fost înfiinţată pentru a exploata pădurile României. „A primit fierăstraie moderne sovietice, maşini, vagoane etc. Producţia de cherestea a crescut şi este disponibilă pentru export”, informa publicaţia de afaceri.  

Sovrom Kvartit şi uraniul românesc
Singura companie româno-sovietică omisă de jurnaliştii cehi era sovromul destinat exploatării uraniului. În anii 1950, o dată cu înfiinţarea Societăţii româno-sovietice „Sovrom Kvartit“, România se angaja să exploateze zăcămintele de uraniu, pentru furniza materialul necesar sprijinirii programului nuclear militar sovietic. Până la începutul anilor 1960, susţin unii cercetători, România a livrat Uniunii Sovietice aproape 20.000 de tone de uraniu metal. Iar pentru producerea lor au fost întrebuinţaţi zeci de mii de oameni, care munceau în condiţii grele la minele din Băiţa Plai şi Avram Iancu din Munţii Bihorului. Mulţi dintre munictori erau deţinuţi politici şi nu li se asigura nicio măsură de protecţie atunci când manevrau materialele radioactive sau când erau expuşi acestora.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Mărturii terifiante despre opresiunea din comunism: pastorul închis doi ani în morga închisorii, chiaburul mort în temniţă după ce a înjurat partidul

Filmul crimelor comise de Armata Roşie în România după 23 august: femei împuşcate în cap sau călcate cu camionul de sovietici, execuţii mafiote, violuri

Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: