Rămân aproape de familie şi după moarte

Rămân aproape de familie şi după moarte

La fiecare mormânt al momârlanilor, bărbaţii tineri din sat aşază un brad împodobit. Foto: Sebastian Tătaru

Momârlanii din Valea Jiului îşi îngroapă morţii în grădină. Tradiţia, veche de peste 500 de ani, se bazează pe credinţa că morţii, ca şi viii, trebuie să se afle în apropierea familiei chiar şi după ce au trecut la cele sfinte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Marţi dimineaţă, câţiva ortaci din Uricani pregăteau locul în care avea să fie îngropat Ion Nădrag, unul dintre cei cinci mineri care şi-au pierdut viaţa în explozia din 6 februarie. Potrivit tradiţiei „momârlăneşti”, bărbatul, care muncise 18 ani în mină, avea să fie îngropat în grădina familiei sale, la câteva minute de casa părintească.

Tot aproape de familiile lor au fost îngropaţi şi colegii de echipă ai lui Ion Nădrag, Cosmin Calotă şi Cornel Borc Hici. Se spune că oamenii în vârstă îşi aleg, pe măsură ce trece vremea, un loc „de cinste” în care doresc să-şi găsească odihna de veci.

Simbolul bradului

Tradiţia se respectă întocmai şi în cazul tinerilor, care sunt înmormântaţi aproape de părinţi sau bunici. „Se face slujba obişnuită în casă şi se continuă procesiunea spre groapă”, a explicat Dumitru Băloi, preot la biserica din Uricani. „Sunt aici de 37 de ani, iar când am venit eu tradiţia exista deja. Era de mult timp împământenită”, a adăugat părintele Băloi.

Tot tradiţia momârlanilor spune că la fiecare mormânt se aşază un brad împodobit, care va sta acolo timp de un an. „Bărbaţii tineri se ocupă de aranjarea bradului şi de ducerea lui la groapă. Trebuie să fie în număr par”, a spus Marin Ioniţă, unul din bărbaţii care au dus bradul ce va sta la căpătâiul unuia dintre minerii ucişi de explozia de la Uricani.

Bradul, împodobit cu flori, este înălţat pe un suport de lemn, astfel că înălţimea lui ajunge la câţiva metri. „La vârful lui se pune un clopoţel, care sună când adie vântul, iar la bază se pune portretul celui decedat”, a mai spus Ioniţă.

„Morminţi de ogradă”


Primarul Uricaniului, Dănuţ Buhăescu, susţine că această regulă nu încalcă nicio lege. „Avem de-a face cu o tradiţie care dăinuie de secole. Momârlanii îşi îngroapă neamurile în grădină. Oricum, cimitirul din Uricani este foarte aglomerat, deci nu le putem oferi alternativa înmormântării rudelor într-un cimitir”, a declarat Buhăescu.

Acesta a mai spus că în grădinile momârlanilor sunt îngropate generaţii întregi şi că alte morminte sunt pregătite pentru cei ce urmează să moară.
Obiceiul îngropării morţilor în grădina din apropierea casei îşi are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani. Potrivit lui Marcel Lapteş, etnograf, pe atunci exista credinţa că morţii, ca şi viii, trebuie să se afle în apropierea familiei chiar şi după ce au trecut la cele sfinte. „Doar astfel ei puteau să aibă parte de linişte şi să nu se transforme în fiinţe malefice, să nu devină strigoi sau moroi, cum mai erau numiţi de bătrânii satului”, a precizat Marcel Lapteş. Locul în care oamenii erau îngropaţi căpăta denumirea de „morminţi de ogradă” sau „morminţi de curte”.

Tradiţie în satele fără cimitir

Tradiţia era întâlnită şi în alte părţi ale Hunedoarei, precum în comuna Baru sau în apropierea Orăştiei, zone în care satele nu aveau cimitire. „Acest obicei se mai păstrează doar în comunităţile rurale foarte răsfirate, care mai numără doar câteva zeci de case”, a spus Marcel Lapteş.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: