Video Moştenirea controversată a dacilor. Ce rol aveau, de fapt, „calendarul” şi „ceasul solar” din Sarmizegetusa
0
Cele mai faimoase vestigii dacice se află în Sarmizegetusa Regia. Unii arheologi au susţinut ipoteza controversată că au avut rol de „calendar” sau aparat astronomic.
În anii ´50, când arheologii au dezvelit complet ruinele templelor antice din Sarmizegetusa Regia, cel mai spectaculos dintre acestea, „Marele sanctuar circular”, identificat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea, a primit numele de „sanctuar-calendar”.
Edificiul cu diametrul de 30 de metri era compus din trei cercuri concentrice (unul din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit şi unul din stâlpi groşi din lemn), care aveau în centru o construcţie din stâlpi din lemn, în forma unei potcoave. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au considerat că putea fi un templu sau sanctuar dedicat unor zeităţi solare, un atelier sau chiar o arenă.
Cele mai controversate ipoteze provin din anii ’50 şi îl asociază unui „sanctuar - calendar” folosit la numărarea zilelor din an şi la calcule astronomice.
„Academicianul Constantin Daicoviciu a făcut un mare pas înainte afirmând legătura acestui sanctuar cu calendarul. În realitate e vorba nu numai de o simplă legătură; monumentul e un adevărat sanctuar-calendar al dacilor”, afirma istoricul Hadrian Daicoviciu, în volumul „Dacii” (1965, Editura Ştiinţifică).
La începutul anilor ´80, în timpul unor ample lucrări de restaurare la Sarmizegetusa Regia, marele templu circular a primit o nouă înfăţişare. Monumentul de piatră şi andezit a fost completat cu 112 stâlpi de stejar, de diferite dimensiuni, care aveau menirea să îl pună în evidenţă într-o înfăţişare armonioasă în raport cu templele din jurul său. Stâlpii puteau sugera că în Antichitate era un sanctuar acoperit, dar în acelaşi timp puteau crea iluzia că ar fi fost folosit la măsurarea timpului.
Marele sanctuar circular. ADEVĂRUL
Orientarea „potcoavei” (absidei) din centrul marelui sanctuar era spre răsăritul solstiţial de iarnă al soarelui, arăta arheologul Ioan Glodariu, fapt întâlnit şi la alte temple din cetăţile dacice. Alţi cercetători susţineau că numărul blocurilor de andezit (104) şi al stâlpilor de andezit (180), din compunerea lui, dar şi modul în care au fost grupaţi puteau indica zilele anului şi erau folosite într-un sistem propriu pe care dacii îl foloseau pentru măsurarea timpului.
Sarmizegetusa Regia. ADEVĂRUL
„Sanctuarul mare rotund cuprinde 180 de zile, repartizate în 30 de grupuri de câte 6. Să facem acum încă un pas înainte, afirmând că numărul de 180 de zile ne duce la concluzia existenţei unui calendar în care anul era de 360 de zile”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.
Asocierea Marelui templu circular din Sarmizegetusa Regia cu un aşa-zis „sanctuar – calendar” a atras o serie de cercetători, iar o mulţime de lucrări dedicate monumentelor – calendar ale dacilor au fost publicate în ultimii ani.
Calculele greşite în sanctuarul - calendar
Arheologul Ion Horaţiu Crişan (1928 – 1994), care a cercetat timp de peste patru decenii aşezările dacilor, a respins teoriile fanteziste cu privire la rolul construcţiei din incinta sacră a capitalei dacilor.
Omul de ştiinţă arăta că monumentul fusese în Antichitate un edificiu impozant din lemn, de inspiraţie elenă, protejat de un acoperiş, care a fost distrus în urma unui incendiu violent. Rotonda, cu două încăperi concentrice şi o galerie, ar fi servit ca templu, însă fără a avea vreo legătură cu calendarul sau cu diverse calcule astronomice ale dacilor.
Soarele de Andezit. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Ţinând cont mai cu seamă de gruparea 6 + 1 a stâlpilor de andezit, edificiul despre care este vorba a fost considerat templu-calendar al dacilor, în care se concretizau calcule matematice şi astronomice. S-a formulat ipoteza în conformitate cu care cele 30 de grupuri de câte 6 stâlpi ar reprezenta 180 de zile ale unui calendar de 360 de zile împărţit în 12 luni a câte 30 de zile. Perioada mai mică decât luna se preconiza a fi la daci de 6 zile. S-a mers şi mai departe, încercând să se demonstreze că inexactitatea anului lor de 360 de zile, dacii o corectau cu stâlpii de lemn ai celor două incinte. Descoperirile făcute în vara anului 1980 năruie întregul eşafodaj al demonstraţiei cu privire la sanctuarele-calendar, descoperiri obţinute la capătul unui cât se poate de lăudabil efort. Cu ocazia restaurărilor făcute, s-a constatat cu toată certitudinea că numărul stâlpilor de lemn ai patrulaterului absidat din centrul sanctuarului mare rotund este mai mare, iar cel al cercului următor nu este de 68, ci de 84. Atât de seducătoarea ipoteză în legătură cu calendarul dacic concretizat în sanctuarele de la Grădiştea de Munte trebuie abandonată”, scria Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Civilizaţia geto-dacică” (reeditat de Ed. Dacica, 2008).
Soarele de Andezit
La sfârşitul anilor ´50, în imediata vecinătate a Marelui sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia, arheologii au dezvelit „Soarele de andezit” un alt monument pe care unii oameni de ştiinţă l-au asociat preocupărilor astrologice ale preoţimii dacice. Considerat un altar închinat unor divinităţi solare, Soarele de andezit era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central.
Arheologul Ion Horaţiu Crişan argumenta că putea fi folosit ca loc de sacrificare al unor animale. „Ar fi posibil ca pe disc s-ar fi practicat jertfirea unor animale, al căror sânge să se fi scurs, prin intermediul blocului în formă de lighean în canal sau ca pe disc să se fi practicat ritualuri comportând folosirea apei. Ipoteza după care pe disc s-ar fi practicat sacrificarea unor animale mari, cum ar fi, de exemplu, bovinele, ar explica şi soliditatea construcţiei. Pentru susţinerea discului de andezit fără ca pe acesta să fi presat greutăţi aşa mari nu era nevoie de o substrucţie aşa de puternică, alcătuită din două şiruri de blocuri”, arăta arheologul Ion Horaţiu Crişan, în lucrarea „Şantierul arheologic dacic din Munţii Orăştiei, jud. Hunedoara (1960 - 1966)”, din 1973. Discul de andezit, reprezentând simbolul soarelui, a fost o construcţie cu caracter sacru, unde probabil se sacrificau animale în cinstea unei zeităţi urano-solare, concluziona omul de ştiinţă.
Istoricul Ioan Glodariu (1940 – 2017), fost coordonator al şantierului arheologic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, îl asocia cu un posibil cadran solar, un aparat astronomic (astrolab) construit de elitele dacilor, care putea măsura trecerea timpului cu ajutorul „razei de piatră”. Pe el se pot determina poziţiile oricărui punct solstiţial, de răsărit sau de apus, ale soarelui sau lunii, afirma Ioan Glodariu.
„Modelarea precisă a formelor şi execuţia deosebit de îngrijită, orientarea nord-sud, importantele rapoarte matematico-astronomice conţinute în dimensiunile cercurilro trasate pe suprafaţa lui arată că acest Soare de andezit a fost, cu siguranţă, mai mult decât un altar de sacrificiu şi că, foarte probabil, avem în faţă un aparat astronomic de tip discus in planitia, menţionat de Vitruviu şi atribuit lui Aristarh. Acest disc în platforma de andezit conţine în construcţia lui caracteristicile principale ale cadranelor solare, cum sunt: suprafaţa de recepţie a umbrei solare, latitudinea geografică a locului unde a fost construit, cât şi înclinaţia pe care o avea eliptica faţă de ecuatorul ceresc, în care şi cercetarea arheologică plasează construcţia altarului”, arăta Ioan Glodariu, în volumul „Sarmizegetusa, capitala Daciei preormane” (1996).
Alţi autori ai unor lucrări despre Soarele de andezit au susţinut că monumentul ar fi reprezentat o cometă, pe care dacii au redat-o, după ce au observat evenimentul ceresc. Însă locul misterios a atras şi numeroşi amatori de meditaţii şi ritualuri. Unii au fost încredinţaţi că pe el făceau sacrificii pentru a-şi cinsti zeii. Ceilalţi au fost atraşi de „magnetismul” acestuia, considerându-l un centru energetic sau o poartă spre universuri paralele.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase
Se încarcă comentariile...
