Istoria secretă a împăratului Iustinian I. Cum a fost demonizat tracul din fruntea Imperiul Bizantin care a ucis în numele evlaviei creştine

Istoria secretă a împăratului Iustinian I. Cum a fost demonizat tracul din fruntea Imperiul Bizantin care a ucis în numele evlaviei creştine

Iustinian I.

Iustinian I, primul mare împărat bizantin, a domnit în secolul VI, iar în prezent este prăznuit de ortodocşi în 14 noiembrie, fiind considerat nu numai un unul dintre cei mai importanţi împăraţi ai Antichităţii târzii, dar şi un mare apărător al creştinilor. Unii dintre istoricii contemporani cu el l-au descris în nuanţe sumbre, considerându-l un tiran care a secătuit Imperiul Roman.

Ştiri pe aceeaşi temă

Iustinian I (483 – 565), împăratul de origine tracă s-a aflat în fruntea Imperiului Roman de Răsărit în secolul VI, timp de aproape 40 de ani, până la moartea sa din 14 noiembrie 565.

Ziua morţii sale este comemorată în calendarul ortdox, Iustinian fiind considerat unul dintre cei mai mari apărători al Ortodoxiei şi un mare ctitor de biserici. În timpul domniei sale Bizanţul a obţinut victorii militare în Persia, Africa şi Italia, care au avut ca rezultat răspândirea creştinismului printre popoarele considerate  barbare.

Istoria secretă

Cel mai mare istoric al secolului VI, Procopius din Cezarea, l-a descris pe moştenitorul tronului bizantin ca fiind un tiran însetat de sânge şi de fărădelegi. Procopius a fost autorul mai multor lucrări despre viaţa lui Iustinian I, iar una dintre cele care i-au fost atribuite, numită „Istoria Secretă”, a stârnit numeroase controverse.

„Natura sa era un amestec de prostie şi slăbiciune. Acest împărat era înşelător, deviant, fals, ipocrit, cu două feţe, crud, talentat în a-şi ascunde gândurile, niciodată mişcat de lacrimi, nici de cele de bucurie nici de cele de durere, întotdeauna un mincinos, nu doar faţă în faţă dar şi în scrierile sale şi chiar atunci când depunea jurăminte sacre în faţa celor care îl auzeau. Şi-ar fi călcat imediat angajamentele şi promisiunile, precum cel mai josnic dintre sclavi care de teama torturii mărturiseşte strâmb. Era un prieten în care nu puteai avea încredere, un inamic crud, obsedat de a ucide şi a osândi, uşor de a face orice rău, dar niciodată gata să asculte un consilier bun, rapid în a plănui rele şi a le înfăptui şi nimic din ce era bun  nu îi putea distrage atenţia”, relata autorul Istoriei Secrete.

Iustinian decidea în unele cazuri fără a mai asculta toate părţile, numind pedepsele doar la auzul celor prezentate de acuzatori, scria Procopius despre împăratul său.

„Nu avea scrupule în a se face stăpân proprietăţile celorlalţi şi nici măcar nu se gândea să ofere o explicaţie necesară pentru aceasta, legală sau ilegală, pentru a confisca tot ceea ce nu îi aparţinea. Iar când bunurile altora deveneau ale lui, era gata să le arunce sau să le ofere mită barbarilor. Pe scurt, nu ţinea averi pentru el, dar nici nu îi lăsa pe ceilalţi să le aibă. Iar motivul nu era avariţia sa, ci gelozia pe cei bogaţi. Astfel împăratul a devenit cauza sărăciei universale”, relata Procopius.

Iubirea curtezanei Teodora

Într-o altă lucrare, „Clădirile lui Iustinian”, istoricul bizantin i-a portretizat pe Iustinian şi pe soţia Teodora, fostă curtezană, ca fiind un cuplu pios, împărăteasa fiind un exemplu de evlavie şi de o frumuseţe impresionantă.

Unii istorici susţin că Procopius cunoştea informaţii despre o conspiraţie care urma să răstoarne puterea regală şi din acest motiv, pentru a se pune la adăpostul unor acuzaţii, a scris Istoria Secretă. Iustinian s-a îndrăgostit violent de Teodora. La început, a păstrat-o ca amantă, dar treptat s-a ridicat în funcţia de patrician, cu ajutorul ei. „Prin el, Teodora a fost în măsură să dobândească o putere profană şi bogăţii nespus de mari. Ea îi părea cel mai dulce lucru din lume şi, la fel ca toate iubitele, dorea să îşi mulţumească iubitul cu toate favorurile posibile, căci era răsplătită cu toată averea lui. Extravaganta a adăugat combustibil la flăcările pasiunii. Cu ea, ajutându-l să cheltuiască banii, el jefuia oamenii mai mult ca orcând, nu numai în capitală, dar în tot Imperiul Roman”, scria Procopius. Legile imperiului nu permiteau unui bărbat de rang senatporial să se însoare cu o curtezană. Însă devenind împărat, Iustinian I a anulat acea tradiţia antică, pentru a-şi putea duce dorinţa la îndeplinire.

Plătea tribut hunilor

La scurt timp la Iustinian a ajuns la putere, a întors totul cu susul în jos, afirma autorul bizantin.„Pe când romanii aveau pace cu celelalte popoare şi el nu mai avea alt sens pentru a-şi satisface dorinţa de masacre i-a pus pe barbari să se lupte unii cu ceilalţi. Fără niciun motiv a trimis după căpeteniile hunilor şi le-a oferit sume mari de bani pentru a-şi asigura prietenia lor. Pe aceşti huni, de îndată ce au primit banii, i-a trimis cu soldaţii şi căpeteniile lor în incursiuni în ţinuturile imperiului, pentru a colecta tributuri pentru el, şi pentru a le cumpăra o nouă pace. Hunii au subjugat imperiul şi erau plătiţi de acesta”, afirma autorul contemporan împăratului. Niciun ţinut al romanilor nu a rămas nejefuiti, scria Propcopius, căci aceşti barbari, gustând din bogăţia romanilor, nu au mai uitat niciodată drumul care îi ducea la ea, explica autorul.

Iustinian a confiscat averea bisericilor neortodoxe şi a condamnat membrii sectelor creştine din vremea sa, care aveau alte credinţe decât cea ortodoxă.

Procopius afirma că împăratuşl s-a angajat la numeroase crime de neconceput pentru aceeaşi cauză: în zelul lui de a aduna pe toţi oamenii într-o singură doctrină creştină, a omorât prin imprudenţă pe toţi cei care aveau o opinie separată, iar acest lucru l-a făcut în numele evlaviei. „Agenţi au fost trimişi peste tot să îţi forţeze pe aceştia să renunţe la credinţa lor. Acest lucru era considerat nepios mai ales printre cei din lumea rurală şi a provocat numeroase răscoale. Răutatea împăratului a fost îndreptată apoi către astrologi, care erau pedepsiţi doar pentru că aparţineau acestei profesii, pentru că au studiat ştiinţa stelelor. Din pricina sa, au fost valuri constante de emigraţii, nu numai în ţinuturile barbarilor dar şi în locuri mult mai îndepărtate”, scria Procopius.

Demonul din palat

Iustinian era comparat cu un demon, iar pe seama lui circulau relatări tulburătoare. „Unii dintre cei care au fost noaptea în palat cu Iustinian, oameni cu spiritul pur, au crezut că au văzut cum o fantomă demonică îi lua loculi. Un om afirma că împăratul s-a ridicat deodată de pe tronul său şi a umblat împrejur - într-adevăr, el niciodată nu rămânea aşezat pentru mult timp, şi imediat capul lui Iustinian a dispărut, în timp ce restul corpului său părea să plutească. Privitorul a rămas uluit şi temător, întrebându-se dacă ochii îl înşeală. Altul relata că s-a aşezat lângă împărat, şi dintr-o dată faţa împăratului s-a schimbat într-o masă informă de carne, fără sprâncene, fără ochii la locul lor şi fără vreo altă trăsătură distinctivă a chipului. Iar după un timp aspectul natural al feţei sale a revenit De asemenea, se spune că un călugăr, foarte drag lui Dumnezeu, la iniţiativa celor care au locuit cu el în deşert s-a dus la Constantinopol pentru a implora mila vecinilor săi, care au fost chinuiţi peste măsură. A obţinut o audienţă la împărat, dar când să intre la acesta s-a oprit în prag şi s-a întors, ca şi cum ar fi avut un atac. Unii l-au întrebat de ce a fugit, iar călugărul le-a spus că a văzut pe regele diavolilor şezând pe tron şi n-a mai dorit să-l întâlească şi să îi ceară vreo favoare”, afirma Procopius din Cezareea.


Vă recomandăm şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.

Obiceiurile românilor din secolul al XIX-lea: „Abstinenţa este atât de aspră încât nu poţi cumpăra cu aur nicio cană de lapte“

În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: