Povestea secretă a Teodorei, curtezana care a avut un imperiu la picioare. Cum a reuşit „cea mai depravată dintre femei” să cucerească un împărat
0
Povestea Teodorei, curtezana care a devenit una dintre cele mai puternice femei ale Evului Mediu timpuriu şi a fost apoi canonizată de biserică, stârneşte controverse chiar şi la un mileniu şi jumătate de la moartea ei.
Teodora (500 - 548) a fost una dintre marile împărătese ale Evului Mediu timpuriu. A domnit în Bizanţ, ca soţie a împăratului Iustinian I, iar viaţa ei a devenit subiectul numeroaselor lucrări istorice. Teodora a fost canonizată de biserică şi este celebrată împreună cu împăratul Iustinian I de ortodocşi, în 14 noiembrie. Istoricii vremii au oferit detalii controversate despre tânăra curtezană devenită împărăteasă după ce a cucerit dragostea lui Iustinian I. Printre autorii care au descris pe larg viaţa Teodorei a fost Procopius din Cezarea, considerat cel mai mare istoric al secolului al VI-lea. Istoricul a oferit trei portrete contradictorii ale împărătesei. În lucrarea
„Războaiele lui Iustinian” din anul 545 o descrie ca fiind curajoasă şi influentă. Mai târziu, Procopius din Cezarea a scris „Istoria secretă”, o lucrare care nu a devenit cunoscută publicului decât peste un mileniu. În ea Iustinian este descris ca fiind crud, risipitor şi incompetent, iar soţia sa ca fiind desfrânată şi vulgară.
„Adesea, chiar şi în teatru, în faţa întregului popor, ea îşi îndepărta costumul şi stătea goală în mijlocul lor, rămânând doar cu un brâu în jurul pântecului. Nu doar că nu se ruşina dezvăluindu-se astfel, dar şi-ar fi dat şi brâul jos, dacă nu exista o lege care interzicea să apară goală pe scenă, fără a purta măcar o frunză de smochin. Acoperită, astfel, cu o panglică, ea aşeza jos pe podeaua scenei şi se înclina pe spate”, relata autorul Istoriei Secrete.
Într-o altă lucrare, „Clădirile lui Iustinian”, istoricul bizantin i-a portretizat pe Iustinian şi Teodora ca fiind un cuplu pios, împărăteasa fiind un exemplu de evlavie şi de o frumuseţe impresionantă. Unii istorici susţin că Procopius cunoştea informaţii despre o conspiraţie care urma să răstoarne puterea regală şi din acest motiv, pentru a se pune la adăpostul unor acuzaţii, a scris Istoria Secretă.
„Cum Teodora, cea mai depravată dintre curtezane, a câştigat dragostea lui Iustinian” a fost titlul unui capitol al Istoriei Secrete, de Procopius.
Fiica unui dresor de urşi
Autorul relata că Teodora era una dintre cele trei fiice ale lui Acacius, îngrijitorul unor animale sălbatice folosite în arena din Constantinopol. Omul, cunoscut ca dresorul de urşi, murise înainte ca fiica sa cea mai mare să împlinească şapte ani. „Când copilele au ajuns la vârsta adolescenţei, mama lor le-a pus pe scena locală. Comito, cea mai mare dintre surori, devenise deja cunoscută ca prostituată, în timp ce Teodora, a doua ca vârstă era îmbrăcată ca o sclavă şi o urma pe Comito, purtându-i pe umeri banca pe care soara ei favorită era aşezată la întâlnirile publice. Atunci Teodora era încă prea tânără pentru a cunoaşte relaţia dintre un bărbat şi o curtezană, dar fusese supusă la abuzuri pe care le sufereau celelalte sclave din partea stăpânilor săi din teatru. Şi pentru o perioadă a suferit astfeld e abuzuri”, relata Procopius.
Teodora, scria istoricul bizantin, devenise mai apoi curtezană, dar una comună, neştiind să cânte la flaut sau la harpă şi nefiind antrenată să danseze, ci doar să îşi ofere tinereţea celor care o plăteau.
„Favorurile ei erau oferite în general actorilor din teatru. Ea lua parte la piesele lor de comedie, iar pentru că era foarta amuzantă şi un mimic bun a devenit imediat populară în această artă. Nu avea ruşine şi nimeni nu a văzut-o vreodată fardată. Niciun rol nu era prea scandalos pentru ea, şi pe toate le accepta fără a roşii”, scria Procopius.
Istoricul din secolul al VI-lea o descria pe Teodora ca fiind genul de comediant care încânta publicul lăsându-se să fie încătuşat şi pălmuit pe obraji. „Făcea furori ridicându-şi fusta pentru a dezvălui spectatorilor acele secrete feminine aici şi acolo, care captau privirea sexului opus. Cu o lene prefăcută îşi bătea joc de iubiţii ei şi prin cochetăriile şi îmbrăţişările ei era capabilă să ţină într-o agitaţie constantă inimile sofisticate. Şi nu aştepta să fie întrebată de nimeni dacă vrea să îl întâlnească, dimpotrivă, cu gesturi de invitare şi cu un mod comic de a-şi ridica fustele îi ispitea pe toţi bărbaţii să treacă pe la ea, în special pe adolescenţi”, scria Procopius.
În plăcere ea nu a fost niciodată învinsă, relata autorul Istoriei Secrete. „De multe ori mergea cu câte zece tineri la petreceri, toţi în floarea puterii şi virilităţii lor. Iar când ei oboseau, ea se apropia de servitorii lor, probabil treizeci la număr şi lupta cu fiecare dintre ei. Şi chiar şi aşa nu găsea astâmpăr în dorinţa ei. O dată, în timpul vizitei în casa unui domn ilustru, se spune că s-a aşezat în colţul mesei, în văzul tuturor, şi-a tras în sus partea din faţă a rochiei şi fără ruşine şi-a artat goliciunea”, relata savantul bizantin.
Istoricul afirma că Teodora a rămas însărcinată de-a lungul tinereţii sale de mai multe ori, însă îşi lepăda feţii. Era atât de perversă, afirma Procopius, încât prietenii săi au ajuns să o evite în public. „Era sălbatică precum un scorpion”, informa autorul antic. Teodora şi-ar fi câştigat existenţa din prostituţie, îniante de a ajunge la Constantinopol, unde l-a întâlnit pe Iustinian.
Îndrăgostit nebuneşte de curtezana sa
Tânărul Iustinian s-a îndrăgostit violent de Teodora. La început, a păstrat-o ca amantă, dar treptat s-a ridicat în funcţia de patrician, cu ajutorul ei. „Prin el, Teodora a fost în măsură să dobândească o putere profană şi bogăţii nespus de mari. Ea îi părea cel mai dulce lucru din lume şi, la fel ca toate iubitele, dorea să îşi mulţumească iubitul cu toate favorurile posibile, căci era răsplătită cu toată averea lui. Extravaganta a adăugat combustibil la flăcările pasiunii. Cu ea, ajutându-l să cheltuiască banii, el jefuia oamenii mai mult ca orcând, nu numai în capitală, dar în tot Imperiul Roman”, scria Procopius.
Legile imperiului nu permiteau unui bărbat de rang senatporial să se însoare cu o curtezană. Însă devenind împărat, Iustinian I a anulat acea tradiţia antică, pentru a-şi putea duce dorinţa la îndeplinire.
Teodora avea un chip frumos şi un trup graţios, deşi era mică de tstură. Avea ochii orbitori şi vivace, o descria acelaşi Procopius. „O veşnicie n-ar fi de ajuns de lungă pentru a-mi permite să povestesc escapadele ei, din vremea în care era pe scenă, dar puţinele detalii pe care le-am menţionat ar trebui să fie suficiente pentru a demonstra caracterul femeii”, adăuga Procopius din Cezareea, în lucrarea sa.
Potrivit istoricilor, în 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, moştenitorul tronului bizantin, iar când acesta a devenit împărat, ea a devenit sfetnica cea mai de vază a lui, având o mare influenţă asupra treburilor de stat. Datorită isteţimii sale a fost înfrântă răscoala Nika din Constantinopol. Ea a interzis comerţul cu femei tinere, scriu istoricii. Teodora a murit la vârsta de 48 de ani de cancer la sân şi a fost înmormântată la biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol.
O altă mărturie lăsată de Episcopul Eusebiu, un contemporan al Teodorei arăta că împărăteasa a fost fiica unui senator roman care a murit când Teodora era încă mică. După moartea tatălui său, Teodora şi mama ei au trăit în Egipt, unde şi mama ei a murit curând. După spusele lui Eusebiu, Teodora şi-a petrecut restul copilăriei într-o mănăstire egipteană.
Vă recomandăm şi:
Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.
Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.
Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.
În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.
Se încarcă comentariile...
