FOTO Dezastrul care a ruinat Certejul în câteva minute, ţinut secret de comunişti. 89 de oameni îngropaţi de vii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagini din dosarulCertej 1971.
Imagini din dosarulCertej 1971.

S-au împlinit 49 de ani de la cea mai mare tragedie minieră din timpul regimului comunist, catastrofa de la Certej, soldată cu aproape 100 de morţi.

Zăcămintele de aur şi argint din zona Certejul de Sus, o veche aşezare minieră aflată pe Valea Mureşului, la circa 20 de kilometri de municipiul Deva, au fost exploatate intens încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, însă localitatea a rămas cunoscută pentru una dintre cele mai mari catastrofe din istoria mineritului.

GALERIE FOTO CU DEZASTRUL DE LA CERTEJ

Dezastrul de la Certej, pe care autorităţile comuniste au încercat să îl ascundă opiniei publice, iar autorităţile locale s-au străduit să îl ignore în ultimii ani, a făcut aproape 100 de victime, potrivit informărilor oficiale. Mărturiile unor foşti angajaţi ai exploatării arătau că ar fi fost chiar mai mult de 100 de morţi, însă ancheta oficială a „fixat” numărul decedaţilor la 89, mulţi dintr ei fiind copii.

În dimineaţa 30 octombrie 1971, la ora 5 dimineaţa, iazul de steril toxic la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc.

image

„S-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe, inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Ruperea iazului a fost sesizată de cetăţeni ca o pocnitură, după care la scurt timp s-a făcut întuneric din cauză că au fost rupte firele electrice. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, se arată în dosarul de anchetă păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara, instrumentat de Procuratura Judeţeană Hunedoara.

Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării. Moartea a răpit 89 de oameni, cei mai mulţi fiind surprinşi în timp ce dormeau în blocurile muncitoreşti. „Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului”, consemna procurorul de caz. Timp de mai multe zile, zecile de cadavre îngropate în mâl au fost căutate de localnici şi militari de la unităţile din judeţul Hunedoara. Ultimele trupuri au fost găsite la peste o săptămână de la tragedie. În acest timp, Certejul a fost împânzit de forţele de Miliţie şi Securitate care nu au mai dat voie niciunei persoane neautorizate să intre în localitate.

Niciun vinovat
Ancheta catastrofei de la Certej a durat doi ani, iar la finalul ei administratorii unităţii minere au fost scoşi de sub învinuire. „Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi, în urma creşterii peste limita critică în înălţime.

image

„Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie”. Procurorii au stabilit că ruperea digului a fost provocată de scăderea rezistenţei, granulaţia diferită a materialelor depozitate, suprafaţa redusă a decantorului, care avea două hectare, în raport cu producţia de steril care era de 400 de tone pe zi. Factorii determinanţi ai catastrofei au fost ruperea iazului de decantare, schimbarea amplasamentului iniţial al iazului de decantare, amplasarea în perioada 1958 – 1968 a mai multor imobile de locuinţe în avalul iazului, fără a respecta normele legale, dezvoltarea ulterioară a iazului de decantare, atunci când în imediata lui apropiere se afla complexul de imobile de locuit.

Semnalele de alarmă care trebuiau să oprească folosirea iazului au fost trase încă din iarna anului 1966, când acesta se mai rupsese o dată, iar o cantitate mare de steril s-a prăvălit, fără a provocat victime. Autorităţile comuniste nu au îndrăznit să oprească exploatarea, nu au luat măsuri suficiente pentru asigurarea ei şi au asistat la umplerea până la refuz a iazului cu reziduri miniere. La poalele dealului, s-au ridicat între timp blocuri şi cămine muncitoreşti pentru miile de oameni veniţi în zonă.

image

Dezastrul ascuns până după 1989

Abia după Revoluţia din Decembrie 1989, localnicii şi martorii catastrofei de la Certej au putut vorbi deschis despre aceasta. Însă trecuseră două decenii, iar mulţi dintre cei care au trăit pe viu momentele cumplite din dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971 au plecat din Certej. 

Într-un colţ al cimitirului din Certej, câteva morminte şi gropi comune amintesc de victimele dezastrului. Autorităţile locale din comuna cu 3.000 de locuitori nu au dat în ultimii ani importanţă comemorării lor. Un motiv a fost susţinerea pe care au acordat-o proiectului minier propus în zona Certej, de către Deva Gold, o investiţie blocată în prezent în urma proceselor intentate de organizaţiile de mediu, corporaţiei miniere, administraţiei locale şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara.

În zona Certejului, exploatările auro-argintifere s-au închis de la mijlocul anilor 2.000. Au rămas ruine ale vechilor uzine, guri de mine blindate şi halde de steril. Mulţi dintre localnicii cu loc de muncă fac naveta în Deva şi în localităţile învecinate, iar câţiva au găsit de lucru la Deva Gold. După declinul industrial, autorităţile locale nu au profitat de oportunităţile de dezvoltare şi de potenţialul turistic al zonei, în măsura în care au făcut-o cele din alte localităţi din vecinătatea Devei.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Explozia torpilelor care a cutremurat Teliucul, marea tragedie minieră ascunsă de regimul comunist

VIDEO Transformarea rapidă a celui mai mare lac de carieră. Mica peninsulă de pe care pescuiau localnicii a dispărut

VIDEO Povestea minelor de fier ale dacilor. Ce soartă a avut „patria fierului” după secole de glorie

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite