Cum a ajuns România să fabrice tancuri pentru export. Secretele programului de producţie şi dezvoltare a primelor TR-uri

Cum a ajuns România să fabrice tancuri pentru export. Secretele programului de producţie şi dezvoltare a primelor TR-uri

Tanc românesc TR 85, în zilele Revoluţiei din 1989. FOTO: wikimedia.

Povestea tancurilor româneşti a început în anii ’70, iar câţiva ani mai târziu România a devenit ţară exportatoare a propriilor modele fabricate în uzinele din Bucureşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

De la sfârşitul anilor ’60, industria de armament din România a început să se dezvolte, iar un deceniu mai târziu au fost fabricate primele tancuri româneşti. Au fost numite TR-580 (Tanc Românesc cu motor de 580 cai-putere) sau TR-77-580 şi reprezentau variante ale tancurilor sovietice T-55.

Potrivit istoricilor, circa 400 de astfel de tancuri au fost construite pentru Armata Română, iar dintre ele 150 au fost exportate. Tot în anii ’70 a început proiectarea modelelor TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800 de cai putere). Producţia acestora a fost realizată între anii 1986 şi 1990, cu un ritm mediu de 100 de maşini pe an, la Fabrica de Maşini Grele Speciale a Întreprinderii 23 August din Bucureşti (Uzina Mecanică Bucureşti). Tot aici au mai fost realizate prototipurile tancului TR-125, prototipul PMA-50 şi tractoare de evacuare şi reparaţii TER-85.

Cum a intrat România pe piaţa internaţională a tancurilor

Un raport al spionajului american din 1984 arăta cum a devenit România ţară producătoare de tancuri. „Ministerul Apărării Naţionale a României a început un program de cercetare şi dezvoltare militară în 1969, pentru proiectarea şi producţia unor tancuri medii indigene”, informa un raport din 1984 al Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, care detalia producţia de tancuri din România aflată sub regimul comunist. Până în 1983, două modele autohtone de tancuri au fost dezvoltate şi mai mult de 200 de tancuri au fost produse pentru uzul intern şi pentru exportul în ţări din Lumea a treia.

„Deşi este membru al Pactului de la Varşovia, România nu a fost dotată cu arme şi echipamente militare sovietice moderne ca alte ţări membre ale Pactului. Această situaţie a fost cauzată în principal de răcirea relaţiilor dintre România şi Uniunea Sovietică, după ce sovieticii au invadat Cehoslovacia în 1968 şi a percepţiei Guvernului României că Uniunea Soveitică ar avea intenţii agresive faţă de România. Din cauza acestor relaţii încordate, sovieticii fie nu le-au dat românilor piesele de care au avut nevoie, fie au fost de acord să le vândă, însă la preţuri mult prea mari”, informa raportul CIA, explicând de ce a fost creat programul de cercetare şi dezvoltare pentru industria militară.

Programul de producţie al primelor tancuri româneşti a fost bazat pe tehnologie occidentală şi sovietică, obţinută fie prin negociere legală, fie prin activităţi subversive. „Aproximativ 200 din aceste tancuri, modele TR - 77 au fost produse până în prezent, iar o nouă versiune, TR-800, este în ultima fază de dezvltare şi va fi gata la sfârşitul anilor ‘80”, informa raportul CIA din 1984, numit „Programul de producţie a tancurilor româneşti”.

Deşi programul de producţie al tancurilor româneşti a început să se dezvolte de la începutul anilor ’70, doar modelele TR-77 au fost identificate în imaginile CIA, informa raportul secret. Primul tanc fabricat la Întreprinderea 23 August a ieşit din fabrică pe 26 ianuarie 1979 „TR-77 este o versiune mai lungă a modelului sovietic T-55”, concluzionau experţii militari, descriind caracteristicile acestuia. Tancurile au intrat în dotarea regimentului Mihai Bravu, de lângă Bucureşti, unde erau testate, şi tot în Bucureşti avea loc reparaţia acestora.

Cum a devenit România ţară exportatoare de tancuri

De la începutul anilor ’80, România a devenit exportatoare a acestui model, informa raportul CIA.
„În imagini de la sfârşitul lunii februarie 1983, un număr tot mai ridicat de tancuri TR-77 de culoare închisă au fost observate parcate în apropierea unor ateliere largi ale uzinei din Mizil. Aceste tancuri au fost aduse în ateliere pentru recondiţionare, incluziv pentru aplicarea unei culori mai deschise. Cum modelele TR-77 de culori deschise nu sunt cunoscute ca fiind în inventarul românesc, tancurile erau pentru export, probabil în Egipt. Tancurile TR – 77 recondiţionate la Mizil au fost retrase din unităţile româneşti unde erau ţinute iniţial. Aproximativ 180 – 200 de TR-77 au fost retrase, iar între timp, forţele terestre au fost reechipate cu versiunile vechi de tancuri T-34 şi T-55. Aproximativ 80 de tancuri TR-77 au fost livrate în Egipt în noiembrie 1983”, informa raportul CIA.

Extinderea facilităţilor asociate cu prograul de producţie a tancurilor româneşti indica faptul că românii aveau intenţii serioase în stabilirea independenţei de Uniunea Sovietică în ce privea producţia de armament, concluzionau autorii raportului. „România pare să investescă timp şi bani pentru a se asigura că programul continuă într-un ritm stabil şi beneficiază de îmbunătăţiri peste timp, ca echipamentele să fie competitive pe piaţa mondială de armament”, informa raportul CIA din 1984.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Mega-proiectele secrete din comunism: canalul pentru submarine, portul militar condus de sovietici şi mina de uraniu cu 15.000 de deţinuţi politici

Secretele industriei militare din România anilor '50. Ce făceau specialiştii sovietici în fabricile de armament româneşti
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: