Sindromul perfecţionistului şi legătura cu bolile autoimune. Ce se întâmplă când nu te accepţi aşa cum eşti
0
Stabilirea unor standarde imposibil de atins şi frica de-a face greşeli ne împing de multe ori în zona perfecţionismului, o fobie care ne pune sănătatea pe butuci şi ne transformă în persoane irascibile şi nevrotice.
Multora dintre noi le este extrem de greu să treacă peste greşelile pe care le fac, indiferent că vorbim de viaţa personală sau profesională, chiar dacă acestea sunt inerente. Practic, li se întâmplă oricăruia dintre noi, însă diferit este modul în care fiecare reacţionează la acestea.
Vorbim de sindromul perfecţionistului, una dintre cele mai grave şi mai greu de vindecat fobii, iar consecinţele asupra organismului sunt devastatoare. ”Este o stare, dar şi un program mental, care generează în timp un comportament. Perfecţionismul se poate încadra în limitele normalului, dar poate fi şi nevrotic”, explică psihologul Stelian Chivu.
Potrivit unui studiu publicat în Statele Unite în 1999, 87% din persoanele cu un IQ peste medie suferă de perfecţionism, iar dintre aceştia, 30% sunt afectate de perfecţionismul nevrotic. De cele mai multe ori, perfecţionistul se iartă foarte greu pe el însuşi sau chiar deloc pentru că trăieşte cu iluzia că totul trebuie să îi iasă mereu perfect.
Frica de-a fi imperfect
”Acest mod de gândire impinge aceste persoane spre depresie, anxietate şi dependenţă de consumul de droguri şi alcool. Creşte mult şi riscul de suicid. Fizic, se manifestă prin migrene, simptome asemănătoare astmului şi sindromul colonului iritabil”, detaliază psihologul Stelian Chivu.
Cei afectaţi de sindromul perfecţionistului au tendinţa să muncească până la epuizare şi, de parcă nu ar fi destul, suferă şi de frica de-a fi imperfect. Acesta este o tulburare obsesiv-compulsivă ce este generată de comportamente repetitive care au ca scop reducerea anxietăţii.
Acest gen de tulburare este provocată de gânduri obsesive: ”Oare am făcut bine?”, ”Hai să mai verific odată”, ”Oare le va place ce am făcut eu?” Gândurile de acest gen le pot ocupa respectivilor până la câteva ore pe zi. În cazurile grave se poate ajunge chiar la situaţia ca această tulburare obsesiv-compulsivă să pună stâpânire complet pe viaţa celor în cauză şi să se manifeste în absolut orice acţiune pe care o întreprind.
Totul sau nimic
Revenind la sindromul perfecţionistului, persoanele afectate nu acceptă de obicei decât să fie pe primul loc în orice fac. Dacă nu reuşesc acest lucru, apar crizele de isterie şi atacurile de panică, ce pot conduce în situaţii extreme la sinucidere.
”Simt mereu nevoia să facă totul perfect, dar asta vine din dorinţa egoului de-a se hrăni permanent. Filtrul critic la acest gen de persoane este foarte dens, iar la asta se adaugă şi teama că nu face bine un lucru sau altul, iar asta conduce apoi la frica de-a nu fi respinse”, spune psihologul Stelian Chivu.
Din aceste motive, cei în cauză sunt mereu în alertă, atenţi la ce fac şi spun cei din jur, iar pe acest fond nivelul de stres creşte extrem de mult. Sunt dispuşi mereu să muncească foarte mult, dar sunt puşi constant pe harţă şi nu reuşesc decât rareori să lucreze în echipă, iar atunci amână să facă anumite lucruri de frica eşecului. Tocmai de aceea nu sunt performanţi la job, ci doar obsedaţi de muncă.
”Trăiesc adesea stări de vinovăţie şi de ruşine, iar pentru ei nu există cale de mijloc. Totul este fie alb, fie negru şi împing de multe ori lucrurile la extrem. Sunt nesiguri pe ceea ce fac şi tocmai de aceea apare şi starea de nemulţumire vizavi de proiectele în care sunt implicaţi”, explică psihologul Stelian Chivu.
Când apar bolile
Pentru că nu se poate ierta pe el şi cu atât mai puţin pe alţii, perfecţionistul va avea de suferit serios pe termen mediu şi lung. Imunitatea organismului va scădea gradual, iar în cele din urmă acesta va sfârşi prin a acţiona împotriva lui. Aşa apare bolile autoimune, cum este, de pildă, boala Crohn.
Potrivit specialiştilor, imunitatea poate fi înnăscută sau dobândită. În primul caz, organismul reacţionează rapid împotriva pericolelor care îl ameninţă, cum ar fi răceala sau rinitele. Dacă perfecţionistului nu îi place să se trateze câteva zile pentru a se repune pe picioare, chiar dacă are o imunitate bună, aceasta nu va funcţiona decât într-o mică măsură şi se va îmbolnăvi şi mai grav.
Dacă imunitatea este bună, intră în acţiune un anumit tip de celule numite neutrofile, care ajută la vindecarea ţesuturilor deteriorate, dar şi la rezolvarea infecţiilor. Nivelurile din sânge de neutrofile cresc în mod natural ca răspuns la infecţii, răni şi diferite alte tipuri de stres asupra organismului.
Acceptarea de sine şi introspecţia
”Nivelul de neutrofile din sânge scade dacă individul este foarte stresat şi îi lipseşte în general echilbrul în ceea ce face zilnic. Aşa apar bolile pentru că sistemul imunitar nu mai poate acţiona la fel de eficient împotriva bacteriilor şi germenilor. Persoana în cauză nu se mai poate proteja nici de aşa numiţii viruşi mentali şi emoţionali, cum sunt frica, lăcomia şi programele negative”, spune psihologul Stelian Chivu.
Perfecţioniştii au nevoie să înţeleagă în primul rând care sunt criteriile acceptate de comportament atât în familie, cât şi la muncă şi în societate. Şi asta pentru că ei îşi vor stabili întotdeauna nişte standarde imposibil de atins.
”Prin acest prim pas vor învăţa să trăiască mulţumirea de sine, o noţiune care de regulă le este complet străină. La fel de important este să se accepte aşa cum sunt, dar şi pe ceilalţi. Este necesar să se detaşeze de probleme, să practice des introspecţia şi să facă sport pentru detensionare şi eliminarea stresului”, exemplifică psihologul Stelian Chivu câteva căi prin care perfecţioniştii pot gradual să scape de această fobie.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Psiholog: „În noi stă puterea de a ne sabota sau vindeca“. Care sunt cuvintele antidot al eşecului
Se încarcă comentariile...
