Cât de grav ne poate afecta tendinţa de a pune etichete. Topul prejudecăţilor prin care îi evaluăm pe alţii

Cât de grav ne poate
afecta tendinţa de a pune etichete. Topul prejudecăţilor prin care îi evaluăm pe alţii

FOTO: feminspire.com

Majoritatea dintre noi are tendinţa de a judeca orice experienţă pe care o are şi orice persoană cu care interacţionează. Practic, etichetează totul, ceea ce pe termen mediu şi lung îi poate afecta pe plan mental, emoţional şi fizic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu mai este un secret pentru nimeni că majoritatea dintre noi are tendinţa de a judeca cam tot ce li se întâmplă, iar asta nu este deloc bine. Imediat ce ne confruntăm cu o situaţie sau întâlnim o persoană, o etichetăm de parcă am deţine adevărul absolut despre ea. Există câteva prejudecăţi de bază, prin prisma cărora mulţi dintre noi privesc lumea.

”Când aflăm unde lucrează o persoană, începem să ne raportăm altfel la ea. E ca şi cum acea persoană nu există, ci doar meseria sau profesia pe care o are. Este suficient să ne analizăm în astfel de situaţii. Ce gândim când cineva ne spune că este măturător sau ospător şi ce gânduri avem când aflăm că interlocutorul este avocat, medic sau inginer”, explică psihologul Stelian Chivu.

O altă prejudecată cât casa este cea legată de căsătorie şi copii. Dacă nu eşti căsătorit şi nu ai copii, sunt mulţi care vor considera că este o problemă cu tine. Te vor privi chiar de sus, omiţând faptul că mariajul lor este mai mult formal şi au făcut copii doar pentru că aşa le cerea familia şi anturajul, nu neaparat pentru că şi-au dorit.

”Acest gen de prejudecată este foarte des întâlnită. În general, familiile sunt cele care plusează tare pe acest subiect, mai ales de la o anumită vârstă. Vrei, nu vrei, trebuie să te căsătoreşti şi să ai copii. Nu prea are importanţă dacă doreşti să faci acest pas sau dacă eşti pregătit să creşti un copil. Acest gen de gândire a condus în multe cazuri la despărţiri între tineri şi familii, iar cei care au cedat presiunilor, au sfârşit prin a se separa de partener pentru că nu era ce îşi doreau”, susţine psihologul Stelian Chivu.

O etichetă foarte întâlnită este şi cea care priveşte locurile în care ne facem cumpărăturile.  Să ne ferească Dumnezeu să intrăm într-un magazin care nu e de firmă şi să ne vadă ”binevoitorii”, că nu ne mai spală toată apa din Dunăre după ce va urma. Prejudecăţile de acest gen le oferă un motiv celor în cauză să se creadă cumva superiori celor pe care îi etichetează, dar este fals şi vor sfârşi prin a-şi înghiţi vorbele, mai ales când cineva din familie sau anturaj  le va explica că ce fac este lipsit de bun simţ.

Motivele pentru care apelăm la prejudecăţi

Sunt mai multe motive pentru care apelăm adesea la etichete pentru a judeca persoanele cu care interacţionăm. Nevoia de atenţie ocupă de departe primul loc.

”Sunt persoane care au o părere exagerat de bună despre ei înşişi, ce merge uneori până la narcisism. Consideră că au vieţi perfecte şi nu pierd nicio ocazie de a scoate în evidenţă acest lucru. Cel mai bun mod de a face asta este comparaţia cu cei din jur, care, evident, nu sunt atât de speciali ca şi ei. Este o formă de a capta atenţia, dar şi de a încerca să se poziţioneze social pe o treaptă superioară. Problema este că acest gen de atitudine îi va face indezirabili în cercurile sociale pe care le frecventează şi de multe ori chiar în propria familie”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.

De pe listă nu putea lipsi, evident, invidia. Există o invidie care poate fi constructivă, atunci când o folosim pentru a ne perfecţiona atât pe plan profesional, cât şi personal. Cea mai întâlnită este însă acea invidie prin care căutăm să găsim orice potenţial defect la o altă persoană, ignorând cu bună ştiinţă calităţile pe care aceasta le are. Cu toţii ne-am intersectat la un moment dat de un astfel de personaj sulfuros, care te măsoară fără jenă din cap până în picioare, iar apoi încearcă să împingă conversaţia într-o zonă în care să te facă să te simţi inferior.

Slaba încredere în sine este un alt motiv pentru care simţim nevoia de a-i judeca pe alţii. ”Acest gen de persoane reuşesc cu greu să se integreze într-un grup sau comunitate şi să stabilească relaţii autentice. Ei nu vor să îşi schimbe părerile despre preferinţele culinare, opţiunile sexuale şi alte asemenea subiecte, iar dacă spui ceva care este contrar  propriei lor viziuni, eşti imediat etichetat. Sunt uşor de recunoscut pentru că de fiecare dată încearcă să creeze impresia că sunt cei mai deştepţi, cei mai descurcăreţi, cei mai frumoşi, dar în realitate nu vor decât să mascheze propria nesiguranţă”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Generalizarea, scuza perfectă

Un alt motiv care ne este atât de familiar este generalizarea. Când vrem să ieşim dintr-o situaţie dificilă, este suficient să spunem că şi alţii au păţit acelaşi lucru sau s-au descurcat mai rău decât noi.

”Este o formă facilă de a privi lumea, dar ne va aduce grave deservicii în timp. Pe moment ne va feri de anumite situaţii şi pericole, dar ne va şi bloca capacitatea de a ne dezvolta pe toate palierele. Când pui etichete, vezi lumea limitat, iar asta face să nu priveşti lucrurile şi din altă perspectivă şi să îşi schimbi astfel gândirea. Se va instala o rigiditate mentală, iar cei în cauză sunt, de regulă, şi instabili emoţional. Acest gen de programări mentale trebuie conştientizate, apoi eliminate şi înlocuite cu gânduri pozitive. Nu va fi uşor, va exista chiar o rezistenţă la schimbare destul de pronunţată pentru că tendinţa de a pune etichete este foarte puternică, dar cu perseverenţă şi răbdare vom scăpa de impulsul de a judeca orice situaţie şi orice persoană”, conchide psihologul Stelian Chivu.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Tehnica simplă prin care avem acces la cele şapte componente ale energiei care ne poate schimba viaţa

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările