Am fost în Spania, deh. Aşa-i cu treburile programate cu mult timp înainte, dar date peste cap de imprevizibil (sau nu?). Cred că am pierdut semnalul la un moment dat şi nu am intuit ce au de gând "băieţii deştepţi". Ştiu, nu cred în teorii ale conspiraţiei, dar ce poate fi exclus în ziua de azi?

De altfel? Voi ce mai faceţi? Cum vă petreceţi timpul? Sper că nu vă duceţi pe la slujbele unde "păpaţi" împărtăşania cu aceeaşi linguriţă. Doamne, Doamne să vă ferească de rele!

Mă gândeam, în toată perioada asta, că nu sunt pregătită să mor. Sunt exact în perioada aia de înţelepciune în care îmi doresc cel mai mult să mă bucur de viaţa mea şi să am grijă de părinţii mei în continuare. Viaţa pe care am clădit-o din mici suferinţe şi mari bucurii. Mai ales bucurii pe care, chiar dacă nu le-am trăit la momentele respective cu intensitatea dorită, le am în memorie şi mă hrănesc cu ele, din când în când.

De ce mi-aş dori să mor? Doar pentru că "o armă biologică" a fost lansată să adeverească profeţii sau să saboteze modernismul societăţii în plină evoluţie milenară? Ştiu că în fiecare zi este sabotată planeta asta de ticăloşi, din diverse motive, dar nu e drept să moară mii de oameni nevinovaţi pentru ambiţiile lor şi criminalii să doarmă fără griji în continuare. Dacă există un Dumnezeu, acesta trebuie să fie şi El drept.

Ar trebui ca acest "episod" (sper sa fie doar episod, nu epocă) să ne readucă cu picioarele din nou pe pământ. Să ne trezească la realitate. Să fim mai buni cu noi înşine, mai toleranţi cu cei din jur, mai critici faţă de ticăloşi, mai raţionali şi prietenoşi cu planeta. Mai iubitori şi mulţumiţi cu ce avem. Mai altruişti faţă de cei care au nevoie de noi. Într-un cuvânt... OAMENI.

Avem multe exemple în comunităţile noastre de (ne)oameni. Să nu-i mai lăsăm să ne batjocorească frontal. Să nu mai tolerăm hoţia şi să dovedim prin contraexemplul nostru că şi-au greşit deciziile şi şi-au dovedit incompetenţa cu un egoism fără precedent ca intensitate. Superficialitate sistemică, într-o lume high-tech, cu vise de călătorii pe Marte, ultramodernă, plină de valori umane sau financiare, dusă în pragul colapsului cu imaturitate decizională.

Nu vreau să mă gândesc cum a contribuit Einstein, fără să vrea, la un dezastru, într-o vreme. Simt, în prezent, cum prostia umană şi îndărătnicia îl împrăştie! :(

Trebuie să ne dorim cu toţii normalitatea înapoi! Acum doar numărăm 1, 2, 3... 700... 1000 etc 😞